De ce crema de cacao norvegiană nu mai conţine ulei de palmier?

Crema de cacao norvegiană Nugatti a înlocuit uleiul de palmier din reţeta sa cu cel de floarea-soarelui. Şi acest brand nu a fost singurul care a luat o astfel de decizie în ultimii ani în ţara scandinavă. Până şi Parlamentul a decis, din luna iunie anul trecut, să interzică achiziţionarea de biodiesel făcut din materii prime produse cu acest ulei, începând chiar cu administraţia publică. În general, au redus două treimi din consumul de produse cu ingredientul controversat, de la alimente la combustibil, în conformitate cu Rainforest Foundation Norway. Toate aceste decizii răspund la presiuni sociale şi angajamentul legal al ţării împotriva defrişărilor, în acest caz din Indonezia şi Malaezia, ţările în care plantaţiile de palmieri „mănâncă” pădurile tropicale.

În fiecare an se taie o suprafaţă de pădure tropicală de mărimea Austriei

Aceste defrişări rapide au mult de a face cu extinderea plantaţiilor de palmieri pentru producţia de ulei sau biocombustibil. Parlamentarii norvegieni au interzis din iunie 2016 şi activităţile de import care implică distrugerea pădurilor, responsabile cu reducerea nivelului de carbon care, printre alte funcţii vitale pentru Pământ, contribuie în mare măsură la reducerea încălzirii globale.

Malaezia şi Indonezia sunt cei mai mari producători de ulei de palmier din lume (85% din total), generând venituri pentru economie şi creând locuri de muncă în mediul rural. „Există totuşi o parte întunecată a acestei industrii”, spune Rainforest Foundation Norvegia într-un raport recent privind consecinţele afacerii asupra mediului. Ambele ţări din Asia sunt, de fapt, cele mai afectate în ceea ce priveşte defrişările de pe teritoriul lor în favoarea plantaţiilor. Victimele directe, în primă instanţă, sunt popoarele indigene, acestea fiind locuitorii pădurilor şi apărătorii conservării acestora.

„Guvernul indonezian a acordat concesii pentru a produce ulei de palmier şi pentru minerit fără consultarea băştinaşilor”, spune pentru publicaţia El Pais, Anja Lillegravem, responsabil pentru Asia de Sud-Est şi Oceania de la Rainforest Foundation Norway. „Există 4.000 de conflicte pentru pământ între comunităţi şi întreprinderi locale, cât şi cu statul”, a adăugat el. De asemenea, în afară de impactul asupra mediului şi a drepturilor populaţiilor indigene, vecinii locuitorilor din apropierea plantaţiilor suferă, de asemenea, consecinţe, fiindu-le afectată sănătatea. „Atunci când copacii sunt tăiaţi pădurea se degradează şi arde mai uşor. Creşte numărul incendiilor care produc fum toxic” continuă Lillegravem. „În 2015, a fost un an prost în acest sens, a trebuit să se închidă instalaţii deoarece nici măcar nu se putea vedea”, adaugă el.

O strategie de succes

Datorită diferitelor acţiuni, încă de la începutul anilor '90 norvegienii sunt sensibili la defrişări, spune Nils Hermann, şeful campaniilor organizaţiei de mediu. Am fost prima ţară din lume care a interzis, anul trecut, instituţiilor publice să cumpere produse care încurajează defrişările. Dar cum se poate ajunge ca cetăţenii să urmeze aceeaşi politică la domiciliu? Expertul a explicat strategia sa pe care, conform rezultatelor, îndrăzneşte să o descrie ca fiind una de succes.

„Primul pas este de a lega consumul de produse, cum ar fi uleiul de palmier, cu distrugerea pădurilor”, spune el. Scopul este dublu: se reduce consumul şi cel mai mare fond suveran din lume, Fondul public de pensii din Norvegia, nu mai investeşte în companii implicate în producţia de palmier.

Pentru a face acest lucru, organizaţia a decis să ajute cumpărătorii. „Am făcut o listă a produselor care conţin ulei de palmier şi într-un an s-a redus consumul acestora cu o treime”, spune Hermann. „Multe companii au încetat să-l mai folosească, spre exemplu Nugatti”, adaugă el.

În ceea ce priveşte cea de-a doua provocare, specialistul Rainforest Foundation Norvegia a declarat că Fondul de pensii norvegian investeşte în 9.000 de companii din lume, şi a făcut acest lucru şi cu unele implicate în producţia de ulei de palmier, hârtie, soia, minerit ... acestea contribuiau la defrişări. „Dar au lansat Iniţiativa pentru Climă şi Păduri şi a devenit foarte dificil pentru fond să se apere că, în timp ce investeşte în companii care distrug copacii se declară protectorul lor”, specifică el. De aceea, spune Hermann, s-au oprit să investească în multe dintre ele.

Dar există încă fronturi deschise în acest sens. Aşa cum a făcut cu produsele alimentare, ONG-ul a publicat anul trecut o listă a companiilor nordice cu investiţii în bănci care finanţează companiile cu „practici nesustenabile”. Recomandările redactate de autorii raportului nu indicau oprirea investiţiilor din prima, dar împingeau instituţiile financiare din Asia să adopte o politică de non-despădurire şi să oprească sprijinirea producătorilor de ulei de palmier, soia sau minerit.

A treia bătălie este împotriva biocombustibilului pe bază de palmier. „Utilizarea sa este în creştere în Europa şi, deşi în Uniunea Europeană nu se cumpără din zonele defrişate încă din anul 2004, se alimentează piaţa datorită cererii în creştere”, susţine Hermann. Mai mult decât atât, spune el, este numit ulei de palmier „durabil”, cel care provine din plantaţii de pe terenuri pe care nu a fost pădure în ultimii 20 de ani.

Datele sale arată că reducerea emisiilor prin utilizarea biodieselului nu este chiar aşa cum a fost prezentată. Biodieselul este de trei ori mai poluant decât petrolul, conform estimărilor publicate în raportul „Înţelegerea implicaţiilor asupra climei prin consumul de biodiesel de palmier”, semnat de Chris Malins. Până în prezent, organizaţiile de mediu au câştigat cruciada în Norvegia. Acum, ei lansează ofensiva pentru ca UE să urmeze exemplul ţării scandinave şi să revizuiască politica privind biocombustibilii care contribuie la defrişarea pădurilor tropicale.

Mai multe informaţii: Rainforest Foundation Norway, Jakarta Globe: Palm Sustainability Group Puts Expansion Ban on Golden Agri Unit