Uleiurile pentru gătit eliberează toxine la încălzire. Aflaţi cum prevenim acest lucru

Grăsimile şi uleiurile sunt elementele de bază ale unei alimentaţii sănătoase şi, cu toate acestea, foarte puţini ştim cum să le alegem corect şi să le punem în valoare calităţile preţioase. Diferitele tipuri de uleiuri şi grăsimi au anumite efecte asupra sănătăţii organismului nostru, în special atunci când sunt supuse prelucrării termice în timpul preparării alimentelor. Dar cum selectăm cele mai inofensive uleiuri, astfel încât să reuşim să le păstrăm la maxim proprietăţile benefice?

1. În primul rând trebuie să stabilim care este punctul de ardere (punctul de fum) al uleiului.

Orice grăsime sau ulei are propriul său punct de ardere. Este foarte important să nu încingem uleiul până la un asemenea grad. Când temperatura de încălzire atinge aşa-numitul "punct de fum", uleiul începe să se descompună în produse de oxidare, care sunt foarte nocive pentru organismul uman.

Uleiurile au diferite puncte de ardere. Trebuie să ţinem minte că dacă uleiul a început a ardă şi să fumege, în nici un caz nu mai trebuie folosit.

”Punctul de ardere” a uleiurilor:

•Ulei de floarea-soarelui nerafinat — 107 °C;

• ulei de floarea-soarelui rafinat — 232 °C;

•ulei de măsline nerafinat — 160-216 °C;

• ulei de măsline rafinat — 242 °C;

• unt — 150-177 °C;

• untul topit (ghee) — 205 °C;

•ulei de muştar nerafinat — 254 °C;

• ulei de nucă de cocos — 172-230 °C;

• untura şi alte grăsimi animale — 176-190 °C;

• ulei de palmier — 230 °C

2. Să folosim uleiuri diferite pentru bucate diferite

Dacă în timpul preparării bucatelor încălzim produsele până la temperaturi înalte, trebuie să folosim uleiuri cu un punct de ardere mai mare. Acelaşi lucru se referă şi la prăjirea cărnii. Când gătim legume coapte, peşte sau omletă, care necesită temperaturi reduse de încălzire, putem să folosim uleiuri cu un "punct de fum" mai mic. Dacă le adăugăm în salate sau alte feluri de mâncare care nu necesită temperaturi ridicate, cel mai bine este să folosim uleiuri neprelucrate.

De obicei, uleiuri procesate foarte puţin au indicate pe etichetă menţiunea: ulei "nerafinat", "nefiltrat" sau "presat la rece".

În general, un ulei neprelucrat este mai nutritiv. O turbiditate relativă a unui asemenea ulei vorbeşte despre un conţinut suplimentar de antioxidanţi. În timpul procesării uleiului, care îi măreşte durata de păstrare şi "punctul de fum", aceste elemente preţioase se pierd.

Cele mai folositoare uleiuri pentru prăjit

În baza ultimelor cercetări specialiştii au selectat cele mai optime uleiuri din prisma păstrării calităţilor în timpul preparării hranei:

Uleiul de măsline

Experţii şi bucătarii celebri recomandă uleiul de măsline pentru prăjirea alimentelor. Acesta conţine aproximativ 76% acizi graşi mononesaturaţi şi 14% saturaţi, care sunt mai stabili la procesele de oxidare în timpul încălzirii comparativ cu grăsimile polinesaturate.

Uleiul de nucă de cocos

Conţine 92% acizi graşi saturaţi şi este stabil la încălzire. Rămâne proaspăt timp de luni de zile. Este bogat în acid gras lauric, foarte folositor.

Untul

Untul este compus în proporţie de 68% din grăsimi saturate şi 28% monosaturate. Conţine vitaminele A, E şi acid linolenic, care ajută la reducerea greutăţii corporale şi diminuarea proceselor inflamatorii.

Cu toate acestea, ''punctul de fum'' al untului este de la 120 până la 150 de grade. De aceea putem să-l folosim doar la prăjirea alimentelor la foc mic sau să folosim untul topit.

Untura

Compoziţia grăsimilor de origine animală depinde de produsele cu care au fost hrănite animalele. Dacă a mâncat iarbă de pe pajişti, ţesutul adipos al animalului va conţine grăsimi saturate şi mononesaturate care sunt foarte potrivite pentru temperaturi ridicate.

Iar dacă animalul a crescut cu nutreţuri, atunci untura va conţine grăsimi polinesaturate, care nu trebuie folosite la prăjit.

Uleiul de palmier

Acesta conţine în principal acizi graşi saturaţi şi poate rezista la tratamente termice puternice.

Recomandări suplimentare cu privire la folosirea uleiului la prepararea alimentelor:

• În general, cel mai bine este să gătim alimentele la temperaturi joase pentru că acest lucru permite reducerea formării substanţelor nocive. Totodată, să încercăm să adăugăm mai puţin ulei la prăjit, iar după prepararea bucatelor să înlăturăm resturile de ulei cu un şerveţel de hârtie;

• în cazul uleiurilor polinesaturate, cum ar fi uleiul de nucă sau uleiul de seminţe de in, este bine să evităm încălzirea lor excesivă.

• uleiul trebuie păstrat într-un spaţiu închis şi nu la lumină;

• trebuie evitată folosirea repetată a uleiului, deoarece acesta acumulează multe produse secundare nocive.