Ce relaţie există între urangutani, tigri, biscuiţi şi despăduriri? (video)

Nevoia tot mai mare de ulei de palmier din industria dulciurilor şi produselor cosmetice duce la distrugerea pădurilor din Indonezia, habitatul urangutanilor şi tigrilor.

Dar ce relaţie există între urangutani, tigri, biscuiţi şi despăduriri? În aparenţă niciuna: de fapt, există o conexiune ascunsă între unele specii, un fel de simbol al planetei noastre, şi "simbolurile" alimentaţiei noastre de zi cu zi, cum ar fi snack-uri, biscuiţi şi îngheţată. Acesta este "uleiul de palmier", un ingredient conţinut în aproape toate produsele de patiserie ambalate şi practic necunoscut majorităţii dintre noi, deoarece este denumit generic "ulei" vegetal (sau grăsime vegetală). Uleiul de palmier este cel mai utilizat din lume, după soia, consumul lui crescând an de an.

Palma (Elaeis guineensis) din care se extrage acest ulei, se cultivă în principal în Indonezia şi Malaezia: numai aceste două ţări produc aproximativ 90% din producţia mondială de ulei de palmier.

Această grăsime este, de fapt, responsabilă pentru distrugerea multor zone forestiere tropicale, iar acum constituie una dintre principalele cauze ale dispariţiei ultimelor păduri din inima verde a insulei Sumatra (Indonezia) care găzduieşte urangutani, elefanţi, tigri şi rinoceri, toate speciile reduse la doar câteva sute de exemplare în doar câţiva zeci de ani. Asta se petrece pe un teritoriu care, până de curând, reprezenta în cea mai mare parte o pădure tropicală virgină, un paradis verde bogat în biodiversitate.

Dacă acum 50 de ani, 82% din Indonezia era acoperită de păduri, până în 1995, proporţia a scăzut deja la 52%, iar în ritmul actual, până în 2020, pădurile indoneziene (printre cele mai mari din lume, prin extensie, împreună cu cele ale Amazonului şi bazinului Congo) vor fi distruse definitiv şi cu ele se pierd, de asemenea, toate acele ecosisteme esenţiale pentru supravieţuirea populaţiilor locale şi a biodiversităţii.

Ocaziile în care consumăm uleiul de palmier sunt nenumărate: de la cerealele crocante, la biscuiţii sau snacks-urile ambalate pentru micul dejun, la masa de prânz tip sandwich şi îngheţată, până la dulciurile industriale folosite după masa de seară.

Pe lângă faptul că datorită lui sunt distruse pădurile şi animalele, există şi alte motive pentru a spune NU uleiului de palmier. Iată două dintre acestea:

Uleiul de palmier reprezintă una dintre forţele motrice ale land grabbing-ului

Land grabbing-ul este un termen care înseamnă literal "acapararea terenurilor" şi indică tendinţa companiilor multinaţionale, antreprenorilor şi guvernelor străine de a cumpăra suprafeţe mari de teren arabil în ţările din lumea a treia şi în curs de dezvoltare.

Cursa pentru plantaţii de palmieri de ulei a dat un mare impuls land grabbing-ului în Asia şi Africa, fapt ce a provocat dezechilibre grave în economiile locale, lovind micii fermieri şi pieţele alimentare a milioane de persoane din această zonă de pe planetă, care suferă deja din multe alte cauze. Mulţi dintre cei care au fost odată mici fermieri, acum sunt obligaţi să lucreze pe plantaţii, în condiţii de multe ori inacceptabile.

Uleiul de palmier este bogat în grăsimi saturate

Nu toate uleiurile vegetale sunt bune, conţinutul de ulei de palmier şi grăsimile saturate sunt nocive pentru sistemul cardiovascular, aparţin familiei de "grăsimi rele" şi, ca atare ar trebui evitate. Dacă s-ar consuma crud, ar avea (probabil) unele proprietăţi antioxidante, dar cum în cea mai mare parte este rafinat, hidrogenat, fiind utilizat în produse industriale, devine doar o sursă de potenţiale probleme.