De ce ar minţi FMI în favoarea Chinei

„Acum 10-15 ani, China avea nevoie de o creştere a PIB-ului de 1,4 % pentru a crea un milion de locuri de muncă” declara Markus Rodlauer, şeful secţiei chineze a FMI într-un interviu acordat Agenţiei oficiale de ştiri a Chinei, Xinhua. „Acum 5-10 ani, pentru acelaşi lucru era nevoie de o creştere a PIB-ului cu încă un procent. Acum sunt necesare doar 0,8 procente“, mai declara el.

Conform ministrului chinez pentru resurse umane şi siguranţă socială, în 2013 au fost create în China în jur de 2,73 milioane de locuri de muncă. Deci, dacă formula FMI-ului este corectă, creşterea economică a Chinei se cifra în 2013 la 2,2 procente.

Totuşi, la 8 octombrie 2013, FMI prognoza un procent de creştere de 7,5% pentru China, în 2013.

În mod evident, la FMI ceva este viciat, deoarece prognoza de 7,5% este aproape imposibil să fi pusă în concordanţă cu rezultatul de 2,2% reieşit din formula lui Rodlauers. Mai mult decât atât, FMI nu poate argumenta faptul că aceste „numai” 2,73 milioane de locuri de muncă ar fi o anomalie. Crearea locurilor de muncă în China este un proces în plină încetinire, şi asta nu este ceva nou. Conform Ministerului Resurselor Umane, în 2012, numărul locurilor de muncă nou-create s-a ridicat la 2,84 milioane (la o populaţie de 1,3 miliarde de locuitori).

Ce s-a întâmplat?

Ca multe alte ţări, China furnizează în mod confidenţial date FMI-ului, pentru ca acesta, conform propriului art. 4, să poată oferi consultaţii. Datele pe care le furnizează China către FMI nu trebuie în mod necondiţionat să fie aceleaşi pe care le publică Biroul Naţional de Statistică al Chinei. Şi asta înseamnă că, în cazul de faţă, atunci când Beijing-ul a publicat statistici deviate şi în mod sigur incorecte, FMI a tăcut.

Unii vor justifica tăcerea FMI-ului cu logica „firească” potrivit căreia funcţionarii chinezi vor colabora cu greu cu o organizaţie care divulgă cifrele reale ce caracterizează Beijingul.

Însă, indiferent dacă FMI acţionează corect sau incorect, dacă în aceste circumstanţe el umflă astfel cifrele, atunci credem că asta nu ar trebui să se întâmple, deoarece o organizaţie de o asemenea anvergură ar trebui să confrunte statele membre cu intenţiile de înşelăciune venite din partea acestora. Un argument puternic ar fi acela că formula Rodlauer a scos la iveală o discrepanţă aproape inexplicabilă.

Care este de fapt creşterea reală a Chinei?

Care este deci creşterea Chinei? În ciuda rezultatului dramatic, formula FMI, comparativ cu alte formule, nu iese prea mult din limite. Premierul Li Keqiang afirma anul trecut că fiecare procent al creşterii PIB-ului chinez generează 1,4 milioane de locuri de muncă. Aceasta ar însemna: China a crescut în anul 2013 cu cca. 2%. Conform formulei Morgan Stanley, cu o creştere de 1,7, respectiv 1,6 procente, se ajunge la 1,6 – 1,7 milioane de locuri de muncă.

Până acum, aproape toţi analiştii au ignorat indiciile referitoare la încetinirea creşterii. Dar FMI nu ar fi trebuit să facă acest lucru, deoarece îi revine obligativitatea de a fi obiectiv în comunitatea internaţională. Fie că prognoza sa este complet nerealistă, fie că Rodlauer a comis o eroare imensă, noi avem dreptul să aflăm adevărul.

Necesitatea unor explicaţii din partea FMI

Să admitem că în ceea ce priveşte PIB-ul Chinei perspectiva mea este cea a unui outsider, totuşi, estimarea mea este aceea că Rodlauer oferă datele corecte. Deoarece este vorba despre China, indiferent dacă am sau nu dreptate, credibilitatea FMI-ului într-o astfel de chestiune este pusă la îndoială şi sunt necesare explicaţii.