De ce a devenit România o ţintă preferată a ruşilor şi cum îi ajută autorităţile de la Bucureşti, prin inacţiune, pe ruşi? [Interviu]

Rusia continuă să interfereze în alegerile din România încercând să creeze instabilitate, incertitudine şi teamă în rândurile populaţiei, în folosul candidaţilor care se opun susţinerii Ucrainei. Practic, Rusia creează teroare pentru a ajuta candidaţi precum Simion sau, eventual, Ponta, să ia un scor mai mare la vot, avertizează Corneliu Bjola, specialist în război hibrid şi profesor de diplomaţie digitală la Universitatea Oxford, după ce Kremlinul a acuzat România de interferenţă în afacerile sale interne.

Dacă multă vreme Rusia rar a făcut declaraţii legate de România, de când cu candidatura lui Georgescu, declaraţiile Kremlinului au explodat, ceea ce arată clar că ţara noastră este o ţintă, şi nu orice fel de ţintă ci una preferată, a punctat profesorul, într-un interviu acordat Epoch Times.

"Declaraţii aproape în fiecare săptămână din partea Rusiei. România este o ţintă pentru că ruşii doresc Marea Neagră, care este foarte strategică. Uitaţi-vă, de exemplu, la aceste negocieri cu Statele Unite, primul punct pe care l-a pus Rusia pe agendă în aceste condiţii a fost Marea Neagră. Mai vorbim şi de infrastructura energetică. Ce-i doare pe ruşi este Marea Neagră. Au fost împinşi de către ucraineni undeva spre zona de est a Mării Negre şi vor oarecum să revină. România are o anumită poziţie, deşi nu are capacitatea de a interveni foarte mult, dar ea poate sprijini aceste eforturi chiar în cadrul unor negocieri de pace, pentru că poate deveni un hub foarte important, cum a fost şi până acum, de transmitere de materiale militare şi asistenţă militară pentru Ucraina", a declarat profesorul.

Totodată, asistăm la un efort al Rusiei de a portretiza România ca o verigă slabă, care poate fi uşor dată afară din lanţ (UE, NATO), mai exact, se creionează ideea că România e un fel de Ungaria în devenire, sau Slovacia. Acest lucru nu avantajează România în relaţiile cu partenerii europeni, subliniază Bjola.

Redăm interviul acordat de profesorul Bjola:

Reporter: Rusia a acuzat România de interferenţă în afacerile sale interne şi a sesizat Procuratura Federaţiei pe motiv că, la un forum desfăşurat recent în Parlamentul României, ar fi participat “o organizaţie teroristă, interzisă în Rusia”. Cum aţi văzut acest lucru? Poziţionarea aceasta belicoasă a Rusiei?

Corneliu Bjola: Este o continuare a interferenţei în alegerile din România. Insistenţele declaraţiei Rusiei privind România s-au intensificat. Vreau să punem acest lucru în context. Pentru o multă perioadă, Rusia nu s-a pronunţat direct, nu a avut niciun fel de reacţie, nici în timpul războiului, foarte rar intervenea şi făcea declaraţii legate de România. Dar în ultimele trei luni, deci dacă le măsurăm, observăm că ele au explodat.

Şi au explodat pentru un motiv foarte clar. Deoarece candidatului lor favorit, care ar fi permis o realiniere cu Moscova, nu i s-a permis mai departe să candideze. Dar asta înseamnă că în momentul de faţă, şi aici cred că autorităţile sunt conştiente, că genul acesta de declaraţii vor continua. Au fost declaraţii făcute la nivel de vârf, exact în perioada când candidatura lui Georgescu era discutată, dezbătută şi ulterior interzisă de către CCR, exact în aceeaşi perioadă. Iar acum a început campania electorală, deci de acum până în mai, probabil genul acesta de declaraţii se vor intensifica.

Rolul lor este în continuare de a crea instabilitate, incertitudine, teamă, de a intimida oarecum populaţia şi să creeze un spaţiu care să permită celor care se opun susţinerii Ucrainei, sau acestor eforturi europene pe care le vedem în momentul de faţă, celor care se opun, cum ar fi AUR, sau poate într-o anumită măsură şi Ponta, să câştige sau să aibă mai multă aderenţă din punct de vedere electoral.

Mă aştept în continuare ca genul acesta de declaraţii să intervină, nu numai în România, dar probabil peste tot în rest, cu precădere în România, să apară declaraţii despre neîncrederea dintre Estul Europei şi ţările vestice. Şi de ce mă refer la acest lucru? Că acesta este un mod de operare, de campanie pentru dezinformarea rusă, de a crea disensiuni.

În momentul de faţă, ţările europene, vedem, se întâlnesc, încearcă să creioneze, pe fondul acestor semnale de dezangajare americană, o poziţie de unitate, de solidaritate. Că vorbim astăzi de summitul de la Paris, cel care a avut loc în Londra şi în care România este acum prezentă, deci este integrată, cât de cât nu mai este izolată, cum era până acum. Pe acest fond, cred că vor fi mai multe încercări de a încerca să creeze neîncredere între România şi ceilalţi, de genul, europenii nu vă vor ajuta, europenii vă vor lăsa baltă, sau genul acesta de discuţii.

Deci aşa l-aş interpreta: o încercare sistematică, consistentă, persistentă din partea Rusiei de a influenţa legile din România.

Reporter: Atacurile astea sunt tot mai la vedere, Rusia operează tot mai pe faţă. A fost comunicatul SVR-ului pro Georgescu, s-au pronunţat în privinţa alegerilor din România că nu vor fi legitime dacă nu participă şi Georgescu, vedem acum aceste acuzaţii despre inventata interferenţă a statului român în afacerile interne ale Rusiei. Pare că s-a intrat într-o nouă fază, mult mai contondentă. Atacurile ruşilor s-au înmulţit şi au devenit tot mai puternice pe măsură ce şi unii membri ai Administraţiei Trump au lansat critici la adresa democraţiei din România. Vorbim de un tango, să spunem aşa, al ruşilor cu americanii, şi-au sincronizat cumva paşii cu aceste declaraţii alternative? Cum vedeţi legătura între ce fac ruşii şi ce se întâmplă în SUA?

Corneliu Bjola: Deci ce ne spun aceste declaraţii este că România este o ţintă. Este o ţintă predilectă, o ţintă preferată. Este foarte clar în aceste condiţii, deci declaraţii aproape în fiecare săptămână din partea Rusiei. Cum spuneam, ţinând seama de context, pentru o perioadă lungă, nici măcar nu s-au referit la România cel puţin vizibil, dar dintr-o dată, în perioada aceasta electorală, este foarte clar că este o ţintă. Este o ţintă pentru că doresc Marea Neagră, care este foarte strategică. Uitaţi-vă, de exemplu, la aceste negocieri cu Statele Unite, primul punct pe care l-a pus Rusia pe agendă în aceste condiţii a fost Marea Neagră. Mai vorbim şi de infrastructura energetică. Ce-i doare pe ruşi este Marea Neagră. Au fost împinşi de către ucraineni undeva spre zona de est a Mării Negre şi vor oarecum să revină. România are o anumită poziţie, deşi nu are capacitatea de a interveni foarte mult, dar ea poate sprijini aceste eforturi, chiar în cadrul unor negocieri de pace, pentru că poate deveni un hub foarte important, cum a fost şi până acum, de transmitere de materiale militare şi asistenţă militară pentru Ucraina.

Deci e foarte clar că e ţintă, e ţintă, e ţintă. Şi încearcă să pună presiune cât poate de mult. Bun, acum, cum spuneaţi şi dumneavoastră, acum au devenit foarte vizibili. Şi cred că se simt şi mai încurajaţi. Deci nu numai că România e ţintă, deci se simt şi mai încurajaţi pe fundalul acestui tango, cum spuneaţi, cu Statele Unite. Ultimile trei luni, după schimbarea de administraţie la Washington, discuţiile despre România au fost întotdeauna în conotaţie negativă pe partea transatlantică, nu pe cea europeană. Deci Bruxelles-ul, ţările europene, Italia, Franţa, Spania, au susţinut România oficial faţă de ce s-a întâmplat la alegeri, să spunem.

Dar pe partea americană, atacurile s-au intensificat şi este această dilemă pentru autorităţile române, în ce măsură aceste atacuri sunt legate de faptul că nu merg canalele de comunicare şi că, de fapt, canalele de comunicare au fost confiscate de către influencerii aceştia aliniaţi cu MAGA. Şi ăsta poate să fie un scenariu şi de aici apare această încercare permanentă de a pune pe tapet, de a insista pe anumite teme. Sau, scenariul B, în cazul în care SUA pare dezinteresată, sau, eventual, cum spunea la un moment dat Cristian Diaconescu, consilierul pe probleme de securitate naţională, ca să fie o discuţie mai largă. Nu e legată numai de Ucraina, dar şi de ce ar putea însemna influenţa Rusiei mai largă. Nu ştim în momentul de faţă care din scenarii.

Am văzut autorităţile române că merg pe ideea că comunicarea e slabă. Foarte bine, dacă e acest lucru atunci poate fi corectată, cu condiţia ca partea care este la Washington să fie sensibilă la acest fel de argumente. Există, însă, şi posibilitatea, nu? şi orice autoritate trebuie să ia în considerare şi scenariul în care să fie nu numai vorba de comunicare, ci să fie vorba de ceva mai mult, în care România să facă parte şi, în general, nu numai România să facă parte din aceste discuţii pe care Rusia şi cu Statele Unite le au. Să nu ne mire acest lucru. Rusia a insistat din decembrie 2021, nu numai România, dar toată zona aceasta de est, să fie mai prietenoasă faţă de ea.

Însă ce mă îngrijorează pe mine este că, dincolo de intenţiile Moscovei şi ale Washingtonului, în momentul de faţă, imaginea României suferă. Şi aici cred că este intenţia deliberată a Rusiei de a creiona sau de a portretiza România ca o verigă slabă, care poate fi uşor dată afară din lanţ. Şi la ce mă refer? Mă refer că şi în declaraţii, autorităţile europene au susţinut România, mai ales Franţa, dar la percepţia publică apare această idee că România e un fel de Ungaria în devenire, sau Slovacia. Am văzut, de exemplu, declaraţiile unui general britanic care a publicat un articol recent şi care discuta că în cazul unui scenariu de atac al Rusiei împotriva balticilor, cei care s-ar putea să refuze orice fel de ajutor ar fi Ungaria, Slovacia şi România.

Deci România este pusă într-o companie proastă. Şi această percepţie s-a creat în ultima perioadă. Pe de o parte, Rusia insistând continuu pe acest lucru. Pe de altă parte, această lipsă de reacţie tradiţională din partea autorităţilor române de a nu vorbi şi de a nu preciza care este situaţia lor. Sunt câteva mesaje. Cred că Hurezeanu a dat un mesaj replică pentru Rusia acum vreo două săptămâni. Dar asta este percepţia şi trebuie să realizezi că asta te afectează. O poziţie în care tu eşti portretizat ca verigă slabă nu este bine s-o laşi să se cristalizeze, să devină permanentă.

Aceste mesaje alternative de la Washington, de la Moscova, despre care nu avem informaţii publice în momentul de faţă ca să ştim dacă sunt coordonate… efectul lor cumulat este prost, deoarece creează confuzie la nivelul publicului larg, al cetăţenilor, şi creează confuzie şi la nivelul elitelor. Şi aceasta, la un moment dat, în războiul hibrid chiar există un concept care se numeşte «neputinţă învăţată informaţional» şi care se referă la faptul că, atunci când sunt în faţa unei avalanşe de mesaje negative, pe care le percep ca fiind incontrolabile — vin de la Washington, vin de la Moscova —, oamenii devin epuizaţi din punct de vedere mental, din punct de vedere emoţional şi încetează să mai caute soluţii. Sunt atât de epuizaţi, încât încetează să caute soluţii chiar şi când aceste soluţii ar putea să fie posibile.

Deci, devine o paralizie decizională. Aici este pericolul despre care vreau să vă vorbesc. Pentru public e normal să fie confuz. Statele Unite au însemnat şi înseamnă în continuare ceva foarte important pentru România. România a fost o ţară pro-americană. Să nu confundăm, totuşi, administraţia Trump cu Statele Unite. Dar, în momentul de faţă, ei reprezintă guvernul. Asta e. Deci, din punctul de vedere al acestui mesaj, e normal ca publicul să fie confuz. Cine nu are dreptul să fie confuz? Autorităţile, elitele politice. Pentru că, de-aia sunt elite: să înţeleagă ceea ce se întâmplă şi să ia decizii în momente grele. Când e totul uşor, e uşor să iei decizii, dar în momente grele, atunci tu trebuie să te ridici deasupra momentului, ca elite. Dacă nu te ridici, faci loc altora.

Reporter: Ruşii spuneau că alegerile prezidenţiale vor fi ilegitime dacă nu participă Călin Georgescu.

Credeţi că este posibil ca ruşii să nu recunoască alegerile prezidenţiale din România? Şi ce consecinţe ar avea acest lucru în plan diplomatic? Pentru că trecem printr-o perioadă unde vor fi discuţii, negocieri, tratate la care România va fi sau nu va fi parte. Cum vedeţi dumneavoastră?

Corneliu Bjola: Rusia a făcut o declaraţie, n-a mai revenit asupra lor şi trebuie văzut în ce măsură va reveni asupra ei. Pentru că consecinţele diplomatice pot fi foarte clare. Asta înseamnă că tu în momentul respectiv nu mai ai niciun fel de relaţie diplomatică sau acorduri sau discuţii care să se concretizeze în anumite puncte comune nu mai pot fi făcute. Pe de altă parte trebuie să recunoaştem că situaţia era cam de facto, că nu s-a făcut nimic, niciun tratat sau niciun fel de discuţii, acorduri în ultima perioadă.

Dar mai mult decât atât, cred că asta înseamnă o presiune care se face şi să creeze genul acesta de frică în societate că ceva se va întâmpla. Am vorbit în altă ocazie, toate acele atrocităţi pe care Rusia le-a făcut şi pe care le-a mediatizat, ei au făcut totul pe faţă, şi cu răpirea de copii, şi cu distrugerea de baraje şi cu toate acele dezastre, au acest rol, nu? De a transmite celorlalţi: vedeţi ce suntem noi capabili? Putem să facem şi altora, dacă ar fi cazul.

Dar nu trebuie să ne lăsăm intimidaţi. Mă uitam aseară la interviul cu Zelenski de la Paris. Cam aşa trebuie să vorbeşti. Şi pentru lideri. Ucrainenii sunt într-o situaţie mult mai dezastruoasă decât noi.. sunt în război. Şi trebuie să vorbeşti şi să explici că tu eşti o ţară. Nu stai să asculţi de toţi agresorii care îţi doresc rău. Pentru că nu există altă soluţie, nu? Trebuie să înţelegem acest lucru, adică pentru o mare parte din cetăţeni. Din punctul meu de vedere, poate însemna o anumită suspendare a anumitor discuţii care oricum sunt suspendate. În momentul de faţă cine se duce la Moscova? Potra şi oamenii din jurul lui Georgescu. Oficialii români n-au avut niciun fel de contacte, dimpotrivă au încercat să blocheze anumite iniţiative. Dar poate să însemne mai mult decât atâta că oricum e trecută pe lista ţărilor neprietenoase şi încearcă să creeze mai multă instabilitate.

Singurul lucru care putem spune este într-adevăr că este o ţintă. A fost o ţintă, nu de ieri de astăzi, a fost o ţintă mai veche datorită poziţiei sale la Marea Neagră, datorită faptului că România ajută Republica Moldova, pe care Rusia probabil vrea să o anexeze, datorită faptului că România ajută Ucraina şi în general pentru că are o politică independentă, suverană şi care nu e aliniată cu agresiunile pe care le face Rusia în momentul de faţă.

Reporter: Aţi menţionat Moldova şi ultima mea întrebare la Moldova se referea. Am urmărit interviurile, sau mă rog, o parte din interviurile pe care Georgescu le dă influencerilor americani. Şi pronunţa el adesea şi foarte apăsat Maia Soros Sandu, când se referea la preşedinta Republicii Moldova, Soros fiind duşmanul MAGA, împotriva căruia luptă apropiaţii lui Trump. Încerca Călin Georgescu, deşi e un pic retorică întrebarea, dar.. încerca Călin Georgescu să antagonizeze Statele Unite împotriva ei?

Corneliu Bjola: Evident. Narativa cu Soros a explodat, cred că în ianuarie, a fost promovată şi de o televiziune din România foarte puternic, că se terminase undeva în 2018, dar oarecum, pe această discuţie cu revenirea lui Trump, au crezut că acest subiect va deveni foarte puternic şi oricine trebuie asociat, din punctul de vedere al lui Georgescu, în ochii administraţiei Trump, cu Biden, cu Soros, cu tot felul de idei. Acum, e foarte important pentru toţi aceşti suveranişti, eu le spun naţionalişti extremişti, care întotdeauna subliniază ce facem cu minoritatea română din Ucraina, care minoritate a spus, lăsaţi-ne în pace, noi ne ocupăm singuri, nu vrem să... Dar, faţă de Republica Moldova, sunt cam ciumă toţi aceşti suveranişti, nu-i iartă, o urăsc pur şi simplu şi Georgescu la fel.

De unde apare acest lucru? Iarăşi, singura explicaţie este această legătură de a intra în graţiile Moscovei, e modul în care Georgescu spune: "Ajutaţi-mă să devin preşedinte şi vă dau tot. Vă dau Moldova, vă dau tot." Nu-i interesează.

Pentru ei, tot acest patriotism este de faţadă, sunt vorbe absolut goale, fără niciun fel de sens. Singurul lucru care îi interesează este să ajungă la putere şi să ajungă la putere, asta nu înseamnă că, iarăşi, vorbim de democraţie, pentru ei democraţia iarăşi e... Ceea ce doresc ei este un sistem autoritar mult mai puternic decât cel din Ungaria, în care toţi care sunt dizidenţi să fie disciplinaţi sever.

Când Georgescu spune că "eu conduc prin popor şi că nu mă interesează partidele", trebuie luat la justa valoare. Asta spune că el vrea un sistem autoritar în care să conducă direct, prin referendum, prin ce vrea el, şi judecătorii, media iar toţi cei cărora le spune el că sunt soroşişti, adică 80% din populaţie - soroşişti, în mintea lui, sunt cei care nu sunt de acord cu el - trebuie să suporte consecinţele.
Deci nu trebuie să plecăm capul la discursul avansat de Georgescu şi, mai ales, Georgescu reprezentând doar un fel de proxy pentru interesele Rusiei în România.

Acum, mai este ceva. Există un focar radicalizat în România care combină două rădăcini ideologice. Una este această rădăcină neolegionară, înţeleg că şi la manifestaţia care a avut loc la Bucureşti, jandarmii au arestat pe cineva care venise cu steagul neolegionar. Deci, în momentul ăsta vorbim, acum un an de zile nu vorbeam despre treaba asta.

Şi al doilea filon este naţionalism-ceauşism care este şi mai puternic în momentul de faţă, cu toate aceste idei cu care venim cu România care conducea lumea. România era cea mai izolată ţară din Europa, mă rog, împreună cu Albania. Nu conducea nimic şi trăia într-o sărăcie lucie. Dar naţionalism-ceauşism pe filiera simpatizanţilor fostei Securităţi, şi aici este o problemă pentru că Securitatea nu a fost condamnată legal, nu mă refer numai moral, ci legal, adică cei care au lucrat cu Securitatea să suporte nişte consecinţe legale.

Deci toată această mitizare a Securităţii şi a naţional-ceauşismului este alt filon mare ideologic. Asta este moştenirea lui Georgescu.
Neolegioraismul, pe care el l-a adus la suprafaţă - s-a înconjurat cu legionari precum Sechila - şi, cel mai important, acest naţionalism-ceauşism cu amintiri, nostalgii interne şi mai ales externe că România era...

Nu, abia acum e România cineva şi poate să fie şi mai importantă în condiţiile acestei construcţii de nou proiect european pe fondul dezangajării SUA. Şi exact în momentul în care se fac aceste eforturi, apare câte unul la comanda Rusiei să-i taie craca.

Aceste două filoane, neolegionar şi naţionalist-ceauşist, sunt moştenirea ideologică a lui Georgescu şi după alegeri aici trebuie luat taurul de coarne. Cum elimini acest lucru? Cum adresezi această problemă? Pentru că este o problemă care mult timp a fost neglijată.

Au zis că e marginală, că e la marginea societăţii şi în momentul de faţă a explodat destul de în faţă. Se aliniază perfect şi naţional-ceauşismul şi neolegionarismul cu partea kremlineză. L-aţi văzut pe Georgescu, n-a zis un cuvânt rău despre Rusia. Deci laudă Legiunea şi pe Zelea Codreanu, de aia spun că e neo, în sensul că legionarismul vechi era anti rus, antibolşevic, dar aici nu, aici vedem o anumită aliniere ideologică cu Rusia pentru că loveşte în Uniunea Europeană - înţelepciunea rusească... şi simpatizaţii au preluat mesajul respectiv.