Dar cu Fântâna ce-aţi avut?

Când regimurile comuniste au înşfăcat puterea, şi-au făcut intrarea prin demolări. Demolări de clădiri istorice, de monumente simbol, de temple, de biserici. Îşi aleg cu grijă, ca ţintele lor arhitecturale să aibă o legătură spirituală cu oamenii locului. E modul lor de a intra cu buldozerele în sufletele oamenilor şi a le demola principiile şi credinţele, visele şi idealurile. De a le distruge Eu-l lor unic şi irepetabil. De a-i transforma în ceva comun şi manevrabil.

Uneori dărâmau fără prea multe explicaţii, alteori explicaţiile erau ilogice sau lipsite de bun simţ comun.

Astăzi, demolările unor clădiri istorice sau cu încărcătură simbolică poartă explicaţia subtilă a modernizării, reamenajării, etc.

Aşa cum decizia primăriei Capitalei de a demola fântâna arteziană de la Universitate pare logică şi de bun simţ. Dar nu este aşa.

Explicaţia că trebuie modernizată zona din faţa Teatrului Naţional este suspectă. De unde vine o asemenea urgenţă de a schimba ceva ce arată bine şi e încărcat de istorie când există mii de alte priorităţi care trebuie reabilitate, reparate, modernizate?

Un muncitor care păzea utilajele de demolare aduse de ieri lângă zidul Facultăţii de Geografie spunea că se schimbă doar dalele de piatră. Şi lui i-ar părea rău să se dărâme fântâna. Azi noapte, până în 12, erau mutaţi toţi brăduţii şi duzii din faţa fântânii. Au fost duşi pe Magheru, de-a lungul trotuarului, mai jos de Scala. Domnul Grădişteanu de la Primărie, care dirija dispunerea lor, spunea că înmulţeşte spaţiul verde de acolo. Când l-am întrebat de fântână a răspuns că “se schimbă tot”, că o “să facă ca în Piaţa din Sibiu”.

Un răspuns care te strânge în spate cu subtextul lui cu tot: “Radem tot, să nu mai rămână nimic.” Ce legătură să aibă cu Piaţa din Sibiu? Poate aceeaşi legătură pe care democraţia originală a lui Iliescu o avea cu modelul suedez. De ce nu a spus Piaţa Tienanmen, în numele unei vechi prietenii între cele două popoare? Sau Piaţa Roşie? Că ar fi pus degetul pe rană. (A se observa folosirea psihologiei inverse, unde, cuvinte ca Sibiu, Suedia, adorm vigilenţa conlocutorului şi îl aduc în zona sigură a realităţii. Aşa cum şi premierul nostru îşi declara simpatia nu pentru Che Guevara ci pentru Tony Blair, neriscând sincerităţi precum Marga cu simpatia lui faţă de Putin.)

Ne putem trezi într-o dimineaţă că vor să “reamenajeze” şi balconul de unde s-a vorbit în Piaţa Universităţii. Şi ca tabloul să fie mai viu ar putea aduce şi nişte mineri, în caz că e nevoie la “reamenajat “ straturile de flori.

Tot aşa, în virtutea modernizării ne putem trezi într-o dimineaţă că vor să “reamenajeze” şi balconul de unde s-a vorbit în Piaţa Universităţii. Şi ca tabloul să fie mai viu ar putea aduce şi nişte mineri, în caz că e nevoie la “reamenajat “ straturile de flori. Dacă tot suntem în epoca Copy/Paste…

Noul proiect arhitectural, ţinut în umbră (oare de ce?) ce va schimba înfăţişarea zonei Fântînii de la Universitate, prevede “fântâni săltătoare”. Adică nişte dispuneri paralele de şiruri de ţîşnitori care ies din pavajul schimbat de piatră cubică.

Oricum, indiferent de criteriile estetice ale noii lucrări, cred totuşi că s-ar fi putut organiza o dezbatere publică pe această temă, sau un referendum. Când e vorba de o schimbare cu asemenea implicaţii bucureştenii ar fi trebuit consultaţi. În cazul în care chiar se dorea o reamenajare pe criterii urbanistice.

Va fi un loc în care lumea nu se va mai putea aduna. Cum era înainte când tovarăşii nu aveau voie să se adune în grupuri mai mari de 3-5 persoane. Vor să şteargă urmele Zonei libere de neo-comunism. Shift+Delete. Oare dacă ne vom aduna totuşi, vor folosi ţâşnitorile la capacitate maximă, până vin minerii? Totul e prevăzut, tovarăşi.