Dacă nu doctor, măcar impostor

Sunt momente când pentru a salva o situaţie trebuie să treci peste tine, credinţele şi ideile tale şi să te sacrifici pentru un bine general. E cel mai greu lucru, dar pentru un bun lider, capacitatea de a se stăpâni în momente cheie e esenţială. Pentru ca un bun lider nu se reprezintă pe sine, el îi reprezintă întotdeauna pe ceilalţi.

În disputa privind reprezentarea la Consiliul European preşedintele a arătat că ştie să piardă. Traian Băsescu a jucat bine pe marginea conflictului cu premierul pentru că miza era imaginea de ţară, care ar fi avut de suferit, deşi prezenţa preşedintelui la Bruxelles era necesară pentru nivelul discuţiilor de acolo.

Cu toata grija presedintelui de a nu spala rufele murdare in public, tensiunea de la Bucuresti a facut incojurul Europei, primind si o evaluare pe scara dramaticului- "adevărata dramă a acestui summit UE" adica "cearta dintre preşedintele României Traian Băsescu şi premierul Victor Ponta", dupa cum a observat ironic Financial Times.

Căci Victor Ponta nu a fost doar băiatul obraznic care bătea din picior şi ţipa tare, ci a fost tovarăşul de partid care a pus cizma în prag şi a înşfăcat totul. Cum să îndrăzneşti să-l critici că e semi-doct(or)? Îţi va arăta el ce poate.

Există legi? Există o Constituţie peste care nici preşedintele nu trece? Există proceduri şi etape? De la Revoluţia franceză încoace, comuna, KGB-ul, securitatea şi alte asemenea grupări oculte ne-au arătat că se poate şi altfel. Ce, mineriadele au respectat legea?

Astfel, de ce nu ar putea ministrul de Externe să încalce o procedură obligatorie şi să facă „uitat” documentul?

Şi totuşi... o mare parte din greşeală aparţine preşedintelui. Cum să numeşti într-o funcţie de maximă importanţă în stat, un om care şi-a făcut alianţă ca să te dea la o parte? Căci dacă ar fi vorba doar de tine ca persoană, chiar dacă eşti preşedinte de ţară tot nu ar fi prea grav. Dar ce se întâmplă atunci când este ameninţat statul de drept şi valorile lui fundamentale?

Că Victor Ponta are toate calităţile unui uzurpator nu era greu de anticipat. Ceea ce a făcut în cele nici două luni de când are mandat provizoriu a confirmat asta pe deplin. S-a tot vorbit mult în ultimile zile de lovitură de stat. Din păcate nu e nici o exagerare în asta.

Traian Băsescu s-a retras cu demnitate din chestiunea reprezentării de la Bruxelles pentru a nu pune imaginea României sub reflector în mod stânjenitor. Şi totuşi, la Consiliu se va vorbi despre control bugetar, despre unificarea fiscalităţii, despre prioritizarea la nivel european a investiţiilor, despre creşterea autorităţii Băncii Centrale Europene. De fapt, în mod subtil, documentul care se va discuta azi este despre cedare de suveranitate.

Ce interacţiune va avea domnul prim-ministru al României legat de aceste teme?

De altfel, reacţiile din partea lumii nu au întârziat să apară. Tot jurnalistul de la Financial Times descrie in cateva cuvinte cum Ponta a trecut de decizia Curţii Constituţionale şi "a sărit degrabă într-un avion cu destinaţia Bruxelles". Blogul publicaţiei britanice apreciază că cearta dintre preşedinte şi premier a produs o criză diplomatică şi de carieră pentru Mihnea Motoc, ambasadorul României la UE.

Interpelarea jurnaliştilor străini a venit şi ea prompt:„Domnule preşedinte al României, o întrebare vă rog!”. Şi Victor a trebuit să răspundă: „Nu sunt preşedintele României”. Restul e no comment. În aer plutea evidenţa:”Şi atunci, ce cauţi aici?” şi soluţia: „Nu ar trebui să fii în ţară şi să răspunzi pentru plagiat?”. Victor Ponta a dobândit, aşa cum a dobândit, o postură la care nu poate face faţă. Poate de aceea preferă impostura?