Cum să faci dintr-un puşcăriaş, scriitor: "Primul pas este să găsiţi un profesor îndrumător"
alte articole
Odată ajunşi în închisoare, numeroşi infractori ai patriei şi-au descoperit, brusc, veleităţi de scriitori. Dacă în cazul unora, CV-ul stă mărturie că sunt capabili să scrie cărţi, în cazul altora, băieţi care se pot lăuda doar cu 'şcoala vieţii', problema este discutabilă.
Misterul transformării peste noapte a unor persoane care, cât au fost în libertate s-au lăudat că n-au citit nicio carte în viaţa lor pentru ca ajunse la puşcărie să devină brusc experţi în istorie, religie, economie, jurnalism sau ştiinţe exacte, este lămurit de o anchetă publicată de Adevărul, care arată modul în care deţinuţii devin peste noapte scriitori, beneficiind astfel de reduceri de pedepse.
Potrivit Adevărul, pentru fiecare "carte" scrisă, un puşcăriaş beneficiază de o scutire de pedeapsă de 30 de zile iar comisiile de eliberare condiţionată din penitenciare avizează orice carte care vine cu recomandarea unui profesor universitar. Cartea poate conţine orice, pentru că legea nu stabileşte cine ar trebui să decidă dacă este sau nu lucrare ştiinţifică şi, mai mult, legea nu obligă profesorul şi pe nimeni altcineva să citească şi să evalueze lucrarea deţinutului, aşa că, profitând de aceste carenţe legislative, puşcăriaşii se transformă în scriitori.
Încercând să afle cum se face o carte pentru un deţinut, jurnaliştii Adevărul au apelat la Editura Sitech, din Craiova, cea mai activă editură pe piaţa cărţilor „de puşcărie“, publicând în ultimii doi ani peste 25 de titluri cu autori aflaţi în închisoare.
"Primul pas este să găsiţi un profesor îndrumător în domeniul în care e scrisă lucrarea. Acest profesor trebuie să dea o declaraţie pe proprie răspundere, dar nu neapărat la notar. Să scrie pe o coală de hârtie că îl cunoaşte pe condamnat şi că îl poate îndruma să realizeze lucrarea. Cu această hârtie, omul dumneavoastră de la închisoare depune cerere de carte“, le- a explicat Aurel Popa, directorul editurii, jurnaliştilor care s-au pretins drept rude ale unei persoane închise la Rahova, care ar vrea să iasă mai repede din închisoare scriind cărţi.
După ce i-au comunicat directorului de editură că "ruda" de la Rahova nu are studii superioare şi că a fost consilier local la primăria unui oraş de provincie, iar textul pe care am vrea să-l publicăm e o lucrare de licenţă despre şomaj, amabil Popa i-a sfătuit: "Mai bine băgaţi ceva cu relaţii sociale, intercooperare între consiliul local şi oameni, adică să dea aşa o tentă mai populară, ca să arate că… da, domne, ar fi posibil să scrie, chiar dacă n-are studii. Am mai avut un caz care n-avea studii superioare şi am găsit un profesor de la Facultatea de Agronomie care i-a dat aviz. De, e o oarecare cheltuială cu dascălul că trebuie să te duci acolo cu o floare, cu ceva, cu o chestie. Altfel nu se bagă pe degeaba în treaba asta. Îi spui omului «hai, domne, ajută-ne şi pe noi…». Deci dacă faceţi chestia cu profesorul şi el zice «Da», s-a terminat, nu mai sunt probleme. Penitenciarul nu mai are treabă, nu s-a întâmplat niciodată să ne întoarcă vreo carte".
Cât despre posibila descoperire a plagiatului, Popa l-a liniştit pe jurnalist: "Dacă e lucrarea dumneavoastră de licenţă, dumneavoastră trebuie să vă văitaţi de plagiat. Dacă nu vă văitaţi dumneavoastră, n-are cine să se vaite. Nu stă nimeni să-l caute. Sunt căutaţi numai ăştia care sunt nume celebre“.
Mai departe, tipărirea este un fleac, a explicat Aurel Popa: "Dacă e o carte mai mică (tipărirea n.r.) vine cam 7-8 milioane (n.r. – lei vechi) pentru 40 de exemplare. În mod normal ar trebui să facem 300 de exemplare, dar facem şi noi 40 şi zicem că e prima tranşă".
"Dacă am urma paşii lui Aurel Popa, într-o lună i-am putea livra deţinutului nostru fictiv o carte şi, în consecinţă, o eliberare cu 30 de zile mai devreme. După ce ne-am declinat identitatea de jurnalişti, Aurel Popa a oftat: „Asta-mi mai lipsea acuma!“ scrie Adevărul.
Articolul integral, care conţine şi lista personalităţilor care, ajunse în puşcărie, şi-au descoperit abilităţile scriitoriceşti, poate fi citit aici
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.