Vertij: simptome, cauze, tratamente şi abordări naturale

Vertijul este o formă de ameţeală în care aveţi senzaţia că vă mişcaţi când totul este staţionar. Persoanele care suferă de această afecţiune au adesea senzaţia că ele, mediul înconjurător sau ambele se învârt.

Ameţeala este un termen mai larg care cuprinde, pe lângă vertij, ameţeala (senzaţia de moleşeală), dezechilibrul (senzaţia de instabilitate sau de pierdere a echilibrului) şi presincopa (senzaţia de leşin iminent).

Confuzia dintre aceşti termeni şi alte afecţiuni similare fac dificilă stabilirea unor statistici exacte privind numărul persoanelor afectate de vertij. Însă o estimare aproximativă pentru adulţi sugerează că cel puţin un sfert dintre persoane suferă de ameţeli, iar aproximativ 7% până la 10% suferă de vertij cel puţin o dată în viaţă

Vertijul poate fi clasificat în două tipuri: periferic şi central.

1. Vertijul periferic

Vertijul periferic rezultă din probleme ale structurilor de echilibru ale urechii interne - cum ar fi labirintul vestibular sau canalele semicirculare - sau poate implica nervul vestibular care conectează urechea internă la trunchiul cerebral. Vertijul periferic se manifestă adesea ca episoade acute, intense, care se agravează la mişcarea capului. Până la 90% dintre cazurile de vertij sunt de tip periferic, restul fiind centrale.

2. Vertijul central

Vertijul central este cauzat de o problemă din interiorul creierului, de obicei în trunchiul cerebral sau în cerebel, situat în partea din spate a creierului. Reprezintă o provocare considerabilă în domeniul asistenţei medicale, deoarece poate duce la consecinţe grave dacă nu este recunoscut şi tratat rapid.

Principala diferenţă dintre vertijul periferic şi cel central este că vertijul periferic implică în principal urechea internă sau nervul vestibular. Pe de altă parte, vertijul central implică disfuncţii ale sistemului nervos central (inclusiv simptome suplimentare ale trunchiului cerebral). Simptomele trunchiului cerebral includ dificultăţi de vorbire, dificultăţi de mişcare a ochilor şi paralizie facială.

Simptomele vertijului

Vertijul este un simptom, nu o boală în sine. Este o senzaţie falsă de mişcare, adesea descrisă ca o senzaţie de învârtire sau rotaţie, care este diferită de o simplă ameţeală.

Episoadele de vertij pot dura de la 30 de secunde la câteva zile. Unele persoane pot avea chiar ameţeli cronice timp de luni sau chiar ani. Deşi, într-un mediu de laborator, unele cauze de vertij pot dura mai puţin de un minut (de obicei între 20 şi 40 de secunde), oamenii descriu adesea o senzaţie persistentă de dezechilibru care poate dura mult mai mult, uneori chiar toată ziua.

Cauzele vertijului

Urechea internă conţine structuri esenţiale care ne ajută să ne menţinem echilibrul şi să ne percepem mişcările. Acestea sunt canalele semicirculare, utriculul şi sacula, toate fiind pline cu lichid. Atunci când ne mişcăm capul, acest lichid se mişcă şi trimite semnale creierului nostru, spunându-i că ne mişcăm. Odată ce nu ne mai mişcăm, lichidul se opreşte şi el.

Utricula şi sacula ne ajută să detectăm mişcări precum sus şi jos, stânga şi dreapta. Acestea conţin mici cristale (sau „praf de urechi”) de carbonat de calciu, numite otolite, şi celule ciliate, care detectează mişcările liniare şi gravitaţia. Otolitele se mişcă atunci când ne mişcăm capul şi exercită presiune asupra unor fire de păr minuscule, trimiţând mesaje creierului cu privire la poziţia noastră.

Vertijul apare, în general, atunci când este perturbat sistemul de echilibru al urechii interne sau al nervului care o conectează la creier. Această perturbare poate fi cauzată de deteriorarea organelor implicate sau de semnale confuze. Creierul primeşte informaţii de la ambele părţi ale urechii interne. Acesta le combină cu informaţiile vizuale şi senzoriale din corp pentru a determina dacă persoana se mişcă sau dacă mediul se mişcă. Atunci când există o asimetrie în sistemul vestibular, aceste semnale nu mai corespund, ceea ce copleşeşte creierul şi provoacă ameţeli, greaţă sau o senzaţie de rotaţie sau mişcare.

Vertijul poate fi cauzat de o varietate de afecţiuni, dintre care unele sunt benigne, în timp ce altele pot fi grave sau chiar pot pune viaţa în pericol.

Cauzele vertijului periferic :

- Vertijul paroxistic poziţional benign (VPPB): cunoscut şi sub numele de vertij poziţional benign, VPPB, este descris în mod obişnuit ca o senzaţie bruscă de rotaţie care apare la mişcarea rapidă a capului, cum ar fi întoarcerea în pat sau ridicarea rapidă în picioare. Aceasta nu provoacă dureri de urechi, sunete sau pierderea auzului. Această senzaţie se datorează, în general, deplasării otolitelor (cristale mici) din urechea internă sau migrării lor în unul sau mai multe canale semicirculare. Atunci când acest lucru se întâmplă şi o persoană îşi întoarce capul, otolitele se pot roti, dând impresia că persoana se mişcă. VPPB este cea mai frecventă cauză de vertij la nivel mondial.

- Boala lui Ménière: boala lui Ménière este o afecţiune caracterizată prin episoade repetate de vertij sever, greaţă, pierdere auditivă fluctuantă (în special în frecvenţe joase) şi tinitus. Pentru mai multe informaţii, consultaţi ghidul nostru despre boala Ménière.

- Nevrită vestibulară sau labirintita: nevrita vestibulară este adesea cauzată de o infecţie virală şi duce la greaţă bruscă şi severă, vărsături, ameţeli şi dificultăţi de mers. Deşi pacienţii pot avea dificultăţi de echilibru, ei se pot deplasa în continuare. Atunci când nevrita vestibulară este însoţită de pierderea unilaterală a auzului, afecţiunea se numeşte labirintită.

- Sindromul Cogan: sindromul Cogan este o boală autoimună care provoacă simptome similare cu cele ale bolii Ménière, iar testele calorice arată de obicei o lipsă a funcţiei vestibulare.

- Sindromul Ramsay Hunt: herpes zoster, sau zona zoster, este o afecţiune virală cauzată de reactivarea virusului varicelo-zosterian, care rămâne latent în sistemul nervos după ce o persoană a avut varicelă. În sindromul Ramsay Hunt, reactivarea virusului face ca zona zoster să atace nervul facial din apropierea urechii, provocând ameţeli.

- Neuromul acustic: neuromii acustici, cunoscuţi şi sub numele de schwannom vestibular, sunt tumori benigne care se dezvoltă în ureche şi pot afecta auzul şi echilibrul.

- Otita medie: otita medie este inflamaţia sau infecţia urechii medii, care rezultă adesea dintr-o răceală, o durere în gât sau o infecţie respiratorie.

- Fistulă perilimfatică: o fistulă perilimfatică este o conexiune anormală în membranele delicate care separă urechea medie (plină cu aer) de urechea internă (plină cu lichid).

- Medicamente: aminoglicozidele sunt antibiotice care pot provoca toxicitate a sistemului vestibular sau cohlear la 10% dintre pacienţii care folosesc aceste medicamente intravenos. Cisplatinul, diureticele şi salicilaţii pot, de asemenea, afecta structurile urechii interne.

- Leziuni: de exemplu, comoţia cerebrală sau alte leziuni ale capului pot provoca vertij.

- Colesteatom: un colesteatom este un tip de chist cutanat găsit în urechea medie şi în osul mastoid al craniului.

- Otoscleroză: otoscleroza este cauzată de remodelarea osoasă anormală (înlocuirea ţesutului osos vechi cu unul nou) în urechea medie, care interferează cu transmiterea sunetului către urechea internă.

- Aritmia cardiacă: o frecvenţă sau un ritm cardiac anormal poate fi asociat cu vertijul, fie ca o cauză, fie ca o consecinţă a vertijului.

- Hiperventilaţia: hiperventilaţia implică respiraţia mai rapidă şi mai profundă decât în mod normal, reducând nivelul de dioxid de carbon din sânge, ceea ce poate provoca ameţeli şi vertij.

- Hipotensiunea ortostatică: Hipotensiunea arterială posturală sau hipotensiunea ortostatică este o scădere a tensiunii arteriale care apare la ridicarea din poziţia şezând sau culcat.

Cauzele vertijului central

- Leziuni tisulare sau aport sanguin deficitar la nivelul structurii vestibulare centrale: vertijul central apare cel mai adesea ca urmare a ischemiei sau a aportului sanguin deficitar la nivelul structurilor vestibulare centrale situate în cerebel, trunchiul cerebral sau nucleii vestibulari, în special la persoanele în vârstă cu factori de risc vascular.

- Insuficienţă vertebro-bazilară: insuficienţa vertebro-bazilară se referă la o aprovizionare insuficientă cu sânge a părţii din spate a creierului.

- Leziuni cu efect de masă: orice leziune care afectează „centrul de echilibru” al creierului (precum trunchiul cerebral sau cerebelul) poate duce la simptome de vertij şi semne asociate, cum ar fi nistagmusul (mişcări rapide şi necontrolate ale ochilor). Aceste leziuni pot include tumori precum gliomul de trunchi cerebral, meduloblastomul şi schwannomul vestibular.

- Demielinizare: la pacienţii tineri, afectarea acută a mielinei protectoare care înconjoară fibrele nervoase, precum cea observată în scleroza multiplă, este o cauză mai frecventă a vertijului central.

- Migrena vestibulară: migrena vertiginoasă, numită şi migrena vestibulară, afectează între 1% şi 3% din populaţie.

- Diabetul de tip 1: diabetul de tip 1 poate provoca vertij deoarece urechea internă este deosebit de sensibilă la modificările nivelului de glucoză din sânge şi insulină, care pot perturba funcţia vestibulară normală.

- Anticonvulsivante: de exemplu, fenitoina, fenobarbitalul şi carbamazepina.

- Malformaţiile Chiari: malformaţiile Chiari sunt anomalii cerebrale complexe care afectează zona de la baza posterioară a craniului unde creierul se conectează la măduva spinării.

- Tulburări psihologice: tulburările de dispoziţie, anxietatea şi somatizarea (manifestarea simptomelor fizice legate de factori psihologici) pot provoca vertij.

Cine este expus riscului de vertij

Deşi vertijul poate afecta persoane de toate vârstele, următorii factori cresc riscul:

- Sexul: vertijul este de două până la trei ori mai frecvent la femei decât la bărbaţi.

- Vârsta: prevalenţa vertijului este mai mare la persoanele în vârstă, crescând odată cu vârsta. Modificările urechii interne legate de vârstă cresc, de asemenea, probabilitatea tulburărilor vestibulare.

- Anumite profesii: piloţii de avioane şi scafandrii suferă adesea de vertij din cauza lipsei de puncte de referinţă în mediul lor, ceea ce duce la dezorientare.

- Călătorii frecvente: persoanele care călătoresc frecvent, în special cu avionul, pot suferi de vertij legat de schimbările de presiune sau de răul de mişcare.

- Alcoolul: oamenii pot avea ameţeli atunci când sunt beţi sau mahmuri.

- Condiţii medicale subiacente care afectează urechea, creierul sau sistemul nervos.

- Medicamente.

Cum este diagnosticat vertijul

Pentru a diagnostica vertijul, un profesionist din domeniul sănătăţii examinează istoricul medical şi simptomele pacientului. Istoricul pacientului este esenţial pentru diagnosticarea ameţelii, respectiv pentru identificarea acesteia ca vertij (spre deosebire de senzaţia de ameţeală sau alte tipuri de ameţeli). Un profesionist din domeniul sănătăţii va efectua apoi un examen fizic pentru a identifica cauzele potenţiale ale vertijului. Pot fi efectuate următoarele teste:

- Testul HINTS: testul HINTS (Head Impulse Test, Nystagmus, Skew Deviation) este cea mai eficientă metodă pentru a distinge vertijul periferic de cel central. Însă acest test este valabil numai dacă pacientul prezintă în continuare vertij continuu în timpul evaluării.

- Videonistagmografia: videonistagmografia evaluează funcţia urechii interne printr-o serie de exerciţii vizuale şi senzoriale. Deoarece urechea internă trimite semnale muşchilor oculari pentru a ajuta la menţinerea echilibrului, acest test înregistrează mişcările ochilor pentru a ajuta audiologii să determine dacă problemele urechii interne sunt cauza vertijului.

- Testul Dix-Hallpike: manevra Dix-Hallpike este considerată testul standard principal pentru diagnosticarea VPPB. În timpul testului, pacientul stă pe o masă de examinare şi este rugat să se uite la un punct fix (cum ar fi nasul examinatorului). Capul pacientului este întors într-o parte şi coborât spre masă. Dacă pacientul simte vertij („ameţeală”) şi nistagmus, acest lucru indică o probabilă VPPB la urechea orientată spre podea. Procesul este apoi repetat pe cealaltă parte pentru a examina urechea opusă.

- Testul scaunului rotativ: testul scaunului rotativ ajută la a stabili dacă vertijul se datorează unor cauze periferice sau centrale. În cadrul acestui test, pacientul stă pe un scaun rotativ şi poartă ochelari speciali care înregistrează mişcările ochilor, permiţând audiologului să evalueze răspunsul sistemului de echilibru.

- Alte teste ale urechii interne: testele suplimentare ale urechii interne pot include testarea potentialului miogen evocat vestibular, care măsoară răspunsul sistemului vestibular şi al muşchilor gâtului la sunet, şi electrocochleografia, care caută acumularea lichidului şi presiunii în urechea internă. Audiologii utilizează aceste teste pentru a evalua răspunsul urechii interne la stimulii acustici.

- Imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM): pentru unele persoane cu vertij, în special cele cu pierderea auzului, medicii pot recomanda un IRM pentru a examina îndeaproape urechea internă şi structurile învecinate, pentru a detecta acumularea de lichid, inflamaţia sau excrescenţele pe nerv, care ar putea cauza simptomele.

- Teste neurologice: dacă testele auditive sau senzoriale sugerează că vertijul este de origine centrală, medicii pot trimite pacientul la un specialist pentru evaluare şi tratament neurologic.

- Posturografia dinamică computerizată (CDP): acesta este un test specializat utilizat pentru a evalua echilibrul şi controlul posturii unei persoane. Acesta măsoară capacitatea unei persoane de a-şi menţine echilibrul în diferite condiţii.

- Alte teste: alte teste recomandate de medic pot include analize de sânge, teste auditive, stimulare calorică (utilizează diferenţele de temperatură pentru a diagnostica afectarea nervului acustic, verificând în acelaşi timp eventualele afecţiuni ale trunchiului cerebral), puncţie lombară şi test de mers.

Care sunt posibilele complicaţii ale vertijului

- Căderi şi leziuni: deoarece vertijul poate provoca pierderea echilibrului şi dezorientare, poate duce la căderi, care se pot solda cu fracturi de şold, traumatisme craniene sau alte leziuni.

- Afectarea activităţilor zilnice: vertijul persistent poate interfera cu sarcinile zilnice, cum ar fi conducerea, munca sau treburile casnice.

- Simptome cronice: în unele cazuri, vertijul poate deveni cronic, ceea ce poate necesita o gestionare pe termen lung.

- Anxietate şi depresie: natura imprevizibilă a vertijului poate provoca anxietate şi stres semnificative, care pot duce la depresie.

Tratamente pentru vertij

Vertijul dispare adesea de la sine, fără tratament. De exemplu, vertijul paroxistic poziţional benign dispare frecvent după câteva zile, săptămâni sau luni fără tratament. În plus, gestionarea stresului poate ajuta la reducerea ameţelilor şi a greţei atunci când apar simptomele.

Există mai multe opţiuni de tratament în funcţie de cauza principală, iar abordarea cauzei ajută adesea la ameliorarea simptomelor vertijului. În cazurile de vertij central, de cele mai multe ori pacienţii trebuie să fie internaţi în spital pentru a trata cauza de bază.

1. Medicamente

Medicamentele pot ajuta la ameliorarea simptomelor vestibulare în timpul episoadelor acute, care durează de la câteva ore la câteva zile. Cele utilizate în mod mod obişnuit sunt :

- Antihistaminice: de exemplu, meclizina şi promethazina pot trata greaţa şi vărsăturile.

- Benzodiazepine.

- Antiemetice (pentru vărsături).

- Corticosteroizi: în cazurile de nevrită vestibulară, corticosteroizii sunt recomandaţi în faza acută, în asociere cu reabilitarea vestibulară.

Tratamentul cu corticosteroizi intravenos este indicat în cazul în care cauza este un eveniment demielinizant acut legat de scleroza multiplă.

- Diuretice: diureticele pot fi prescrise atunci când modificările dietetice nu pot controla în mod eficient simptomele bolii Ménière, cum ar fi umflarea.

- Betahistină: Betahistina poate ajuta la reducerea acumulării de lichid în urechea internă în boala Ménière şi la prevenirea apariţiei simptomelor. Deşi administrarea zilnică de betahistină nu poate elimina complet vertijul, aceasta poate reduce severitatea şi frecvenţa acestuia. Însă nu este eficientă pentru toată lumea.

- Medicamente împotriva răului de mişcare.

- Anticonvulsivante şi antidepresive: acestea pot trata vertijul indus de migrenă.

Medicamentele care ameliorează vertijul pot provoca, de asemenea, somnolenţă, iar acest efect secundar este mai frecvent şi adesea mai intens la vârstnici. În plus, anumite medicamente, cum ar fi cele utilizate pentru a trata hipertensiunea arterială, infecţiile sau durerea, pot induce vertij.

2. Terapia fizică

Terapia fizică poate ajuta la restabilirea forţei şi a amplitudinii de mişcare a muşchilor slăbiţi prin neutilizare. De exemplu, evitarea unei mişcări a capului care declanşează vertijul poate duce la slăbiciune şi rigiditate a muşchilor gâtului, pe care terapia le poate corecta. Iată câteva exerciţii şi terapii de luat în considerare:

- Reabilitarea vestibulară: exerciţiile de reabilitare vestibulară ajută creierul să utilizeze indicii vizuale şi senzoriale alternative pentru a menţine echilibrul.

- Procedura de repoziţionare a canalelor (CRP): tratamentul de repoziţionare a canalelor, cunoscut şi sub numele de manevra lui Epley, este un tip de fizioterapie conceput special pentru tratarea VPPB şi implică mişcări specifice ale capului pentru a repoziţiona canalele (adică otolitele) deplasate în urechea internă. În cadrul unui studiu clinic randomizat, peste 70 % dintre pacienţii cu VPPB care au urmărit un videoclip online pentru autoadministrarea CRP şi-au ameliorat simptomele.

- Reeducarea echilibrului: reeducarea echilibrului este un program de exerciţii conceput pentru a îmbunătăţi coordonarea musculară, articulară şi vizuală pentru a ajuta persoanele să se simtă mai stabile.

- Exerciţii de stabilizare a privirii: exerciţiile de stabilizare a privirii implică mişcări oculare specifice care ajută muşchii oculari să se adapteze la modificările din sistemul vestibular.

- Exerciţiile Brandt-Daroff: pentru a le efectua, aşezaţi-vă pe marginea unui pat sau a unei canapele şi întindeţi-vă rapid pe partea care declanşează vertijul cel mai sever şi rămâneţi în această poziţie timp de cel puţin 30 de secunde sau până când simptomele dispar. Apoi, aşezaţi-vă şi aşteptaţi să înceteze orice ameţeală înainte de a repeta procesul pe cealaltă parte. Acest lucru trebuie făcut de 10 ori, de două ori pe zi, până la dispariţia vertijului.

- Manevra Semont: manevra Semont este la fel de eficientă ca manevra Epley în tratarea VPPB, după cum a demonstrat un studiu din 2021.

- Manevra de semiologie: cunoscută şi sub numele de manevra Foster, poate fi utilizată ca alternativă la manevra Epley în tratamentul VPPB şi este mai uşor de autoaplicat decât manevra Epley.

3. Intervenţia chirurgicală

Intervenţia chirurgicală este necesară doar într-un număr limitat de cazuri. Un profesionist din domeniul sănătăţii poate recomanda intervenţia chirurgicală dacă vertijul este cauzat de boala Meniere sau de un schwannom vestibular şi alte tratamente sunt ineficiente.

4. Îngrijirea personală

În primul rând, trebuie să ştiţi când să mergeţi la o unitate de urgenţe.

Căutaţi asistenţă medicală de urgenţă dacă prezentaţi simptome neurologice bruşte, cum ar fi stângăcie, slăbiciune, amorţeală, cădere facială, sughiţ, dificultăţi de vorbire, pierderea auzului, dureri de cap noi, dureri de gât sau dificultăţi de înghiţire, în special la persoanele în vârstă cu hipertensiune arterială sau diabet.

Pentru a evita agravarea simptomelor în timpul unui episod de vertij, persoanele trebuie să rămână nemişcate atunci când stau jos sau culcate, să îşi reia treptat activitatea, să evite schimbările bruşte de poziţie, să se abţină de la citit şi să evite luminile puternice.

La pacienţii cu boala Ménière, pentru tratarea simptomelor se pot utiliza modificări ale stilului de viaţă (de exemplu, evitarea dietelor bogate în sare, cofeină şi alcool), precum şi medicamente şi reabilitare vestibulară. Următoarele alegeri sănătoase privind stilul de viaţă pot ajuta, de asemenea, la gestionarea vertijului:

- Asiguraţi-vă că dormiţi suficient.

- Dormiţi cu capul ridicat pe două sau mai multe perne.

- Consumaţi o dietă echilibrată, nutritivă, fără a mânca în exces.

- Faceţi exerciţii fizice în mod regulat.

- Daţi-vă jos încet din pat şi aşezaţi-vă pe margine timp de un minut sau două înainte de a vă ridica în picioare.

- Evitaţi să vă aplecaţi pentru a ridica obiecte.

- Evitaţi să vă întindeţi gâtul, de exemplu, atunci când întindeţi mâna după ceva de pe un raft înalt.

- Mişcaţi-vă capul uşor şi încet în timpul activităţilor zilnice.

- Efectuaţi exerciţii care declanşează ameţeli pentru a ajuta creierul să se adapteze şi să reducă simptomele.

- Încercaţi să practicaţi tehnici de relaxare, cum ar fi imagistica ghidată, relaxarea musculară progresivă, yoga, tai chi sau meditaţia.

- Ţineţi un jurnal pentru a urmări episoadele de vertij şi activităţile pe care le desfăşuraţi la momentul respectiv, ceea ce poate ajuta la identificarea factorilor declanşatori pentru a-i evita.

- Pentru o mai bună siguranţă, îndepărtaţi covoraşele uzate de pe podea, instalaţi lumini nocturne şi plasaţi covoraşe antiderapante şi bare de susţinere lângă cadă şi toaletă.

- Informaţi-vă angajatorul despre simptome, în special dacă locul de muncă necesită operarea de utilaje sau urcatul scărilor.

Cum afectează vertijul mentalitatea?

Mentalitatea joacă un rol vital în modul în care persoana face faţă vertijului. O mentalitate negativă poate genera anxietate şi frică, care pot amplifica apoi simptomele, deoarece disconfortul poate duce la tensiune musculară şi respiraţie deficitară, ceea ce agravează vertijul.

O mentalitate negativă poate, de asemenea, să amplifice perceperea vertijului, făcând chiar şi episoadele uşoare mai intense. În schimb, o mentalitate pozitivă şi proactivă promovează un sentiment de control, motivând persoana să se angajeze în comportamente utile care pot îmbunătăţi simptomele.

O mentalitate pozitivă şi fermă reduce stresul, care poate declanşa sau agrava episoadele de vertij, ajutându-ne să privim provocările într-un mod constructiv, să ne concentrăm asupra a ceea ce putem controla şi să răspundem dificultăţilor cu calm şi compasiune faţă de sine.

Abordări naturale pentru tratarea vertijului

Pe lângă modificarea stilului de viaţă şi exerciţii fizice, mai există şi alte metode naturale care pot ajuta la tratarea vertijului. Cu toate acestea, deoarece sunt necesare mai multe cercetări pentru a determina eficacitatea şi siguranţa acestora, este recomandabil să consultaţi un profesionist din domeniul sănătăţii înainte de a încerca aceste opţiuni.

1. Medicina pe bază de plante

- Ginkgo (Ginkgo biloba): Dintre cele nouă studii examinate într-o analiză din 2021 privind eficacitatea extractelor de ginkgo pentru vertij, opt au raportat îmbunătăţiriea stării. Unele dintre aceste studii au raportat că extractele au fost la fel de eficiente ca betahistina în tratarea vertijului.

- Ghimbir (Zingiber officinale): Într-un studiu din 1986, pudra de rădăcină de ghimbir a redus semnificativ vertijul indus de vertij la opt participanţi sănătoşi, comparativ cu un placebo.

2. Suplimente

Vertijul este mai frecvent la persoanele cu anumite deficienţe nutriţionale. Prin urmare, suplimentarea cu aceşti nutrienţi poate ajuta la ameliorarea afecţiunii:

Vitamina D: Un studiu din 2021 a descoperit o legătură între nivelurile serice scăzute de vitamina D şi recidiva VPPB, iar cercetătorii au sugerat că insuficienţa de vitamina D ar putea agrava simptomele la persoanele cu VPPB. O altă analiză sistematică din 2022 a constatat că suplimentarea cu vitamina D a ajutat la reducerea recidivei VPPB.

Fier: Un studiu din 2005 care a implicat aproape 340 de elevi de liceu a constatat că participanţii cu deficit de Fier au avut mai multe ameţeli şi că trei luni de suplimentare cu Fier au redus eficient ameţelile, precum şi iritabilitatea, simptomele depresive şi starea generală de rău.

3. Acupunctura

Un studiu pilot din 2015 a constatat că acupunctura a fost capabilă să reducă semnificativ ameţelile şi vertijul, rămânând în acelaşi timp în siguranţă. În plus, o meta-analiză din 2017 a 10 studii a indicat că acupunctura a fost mai eficientă decât terapia medicală convenţională în ameliorarea simptomelor de ameţeli şi dureri de cap şi creşterea vitezei medii a fluxului sanguin al arterei vertebrobazilare. Însă sunt necesare studii mai ample şi de calitate superioară pentru a consolida aceste descoperiri.

4. Moxibustia şi repoziţionarea manuală

Într-un studiu din 2016 care a implicat 76 de pacienţi cu VPPB, moxibustia cu ghimbir în punctul Tinggong (SI 19) combinată cu repoziţionarea manuală a fost mai eficientă în tratarea VPPB decât numai repoziţionarea manuală şi cu mai puţine efecte adverse.

5. Yoga şi Tai Chi

Posturile de yoga pot fi utilizate pentru a îmbunătăţi echilibrul. Un studiu din 2024 a constatat că, după 12 săptămâni de tratament, efectele yoga asupra vertijului periferic cronic au fost comparabile cu cele ale reabilitării vestibulare. Yoga a oferit, de asemenea, beneficii suplimentare, cum ar fi o abordare personalizată care abordează nu numai ameliorarea simptomelor, ci şi cauzele care stau la baza acestora, toate la un cost mai mic. Însă anumite posturi de yoga, cum ar fi „poziţia pisicii”, pot provoca ameţeli.

Tai chi poate ajuta, de asemenea, la îmbunătăţirea echilibrului. O analiză sistematică din 2020 a constatat că practicarea Tai Chi ar putea ajuta la îmbunătăţirea echilibrului şi a mobilităţii persoanelor cu ameţeli.

Deşi nu este întotdeauna posibil să se prevină complet afecţiunile care cauzează vertijul, există măsuri pe care le puteţi lua pentru a reduce riscul de a-l dezvolta, cum ar fi:

- Evitarea fumatului şi reducerea la minimum a consumului de alcool.

- Ţinerea sub control a tensiunii arteriale crescute şi a nivelului de colesterol.

- Luarea de măsuri pentru a evita traumatismele craniene ori de câte ori este posibil.

- Evitarea factorilor declanşatori ai episoadelor de vertij.

- Tratarea afecţiunilor medicale care pot induce vertij.

- Asigurarea unui aport adecvat de vitamina D şi Fier.