Cum poate fi salvată economia României. "Pesediştii să se înhame la căruţa pe care au stricat-o, să lase ciocul mic şi să colaboreze"

Profesorul universitar de economie Cristian Păun a pus pe masă, în podcastul "This is the story" al lui Tudor Muşat, cinci direcţii în care trebuie să lucreze guvernanţii pentru a salva economia României.

Cristian Păun: Deci, haideţi să vedem un pic soluţiile înainte de taxe. Deci, 1 - nu există soluţie magică. Cine crede că dacă aplică taxarea şi atât, scapă de celelalte 5 – Nu! Celelalte 5 trebuie să domine şi trebuie să revenim urgent la celelalte 5. Nu la taxare.

Jurnalist: Păi mi le spuneţi imediat pe alea 5, dar întrebarea era dacă lumea cred că se gândeşte aşa: domnule, dacă omul a promis că nu creşte TVA-ul şi dacă ziceţi că nu e bine să crească alte taxe, păi vai de capul nostru, ce mai rămâne?! Înseamnă că o să reducă drastic anumite cheltuieli, salarii şi alte lucruri de genul ăsta, ceea ce iar e un pericol social într-o anumită măsură.

Cristian Păun: Hai să vedem. Eu aş începe întotdeauna cu una pe care am ratat-o sistematic în ultimii ani. Şi am ratat-o şi din atitudinea noastră, şi din dezinteresul nostru, şi din, cum să spun eu, faptul că în modelul nostru de dezvoltare, mă refer la guvernanţi, la politicieni, domnule, pe asta nu o concep. Şi anume, România trebuie imediat să repornească mesajele pro-capital străin, pro-integrare, pro-globalizare şi trebuie să redevină imediat un nou pol de atracţie pentru capitalul străin.

Jurnalist: Dar nu e? Numai de câte ori l-am auzit eu pe Ciolacu, când era premier... despre cum atragem noi investitori şi ce paradis suntem pentru ei şi toate chestiile astea.

Cristian Păun: Nu e, că pe cifre au scăzut investiţiile străine... puteţi nominaliza vreo companie, de exemplu, de top, care, uitându-se la faptul că avem gazul de la Marea Neagră, curând, anul viitor, o companie care prelucrează gazul. Ce se prelucrează din gaz cu valoare adăugată mare? Energie, se prelucrează din el îngrăşăminte, se prelucrează din el mase plastice şi petrochimie, mult, pe zona de medicamente, Biofarma şi aşa mai departe. Aveţi vreo veste pe zona asta?

Jurnalist: Nu, şi atunci ideea care ar fi? Statul să zică: „Uite, vine marele volum de gaz, veniţi repede şi faceţi o fabrică de medicamente sau veniţi aici şi faceţi o fabrică de îngrăşăminte sau redeschideţi şi cumpăraţi un Azomureş” sau despre ce vom mai vorbi în ziua de azi?

Cristian Păun: Asta ar trebui să facă. Să spună: „Dom'le, avem gazul ăsta şi noi nu vrem să-l dăm la export.”

Jurnalist: Eu ceva discuţii am auzit, dom'le profesor, şi vreau să ştiu ce anume nu le face credibile. Adică, evident că nu vă suspectez că vorbiţi ca Ciolacu sau ca Burduja, dar eu i-am auzit pe ei atingând subiectul ăsta cumva. De ce n-au fost credibili şi de ce n-a funcţionat? Adică, ce cuvinte ar trebui să iasă din gura guvernului, alea potrivite, ca să se întâmple chestia asta?

Cristian Păun: De exemplu, ar trebui mâine Ministerul de Finanţe să spună: „Domnule, abolim taxa pe stâlp.” Pe care am introdus-o în decembrie anul trecut. E o aberaţie, e o prostie, e o măsură anti-investiţii, e o măsură care nu aduce foarte mulţi bani la bugetul statului, dar, în schimb, stresează, îndepărtează, îngrijorează pe toţi cei care ar vrea să facă investiţii în România.

Jurnalist: Şi noi deja ştim asta încă de cu 10 ani în urmă, de când mai fusese băgată o dată şi după aia scoasă că era proastă.

Cristian Păun: Evident. Ăsta e un exemplu, dar pe lângă ăsta mai avem supraimpozitarea cifrei de afaceri, supraimpozitarea profiturilor. Dacă discuţi cu toţi cei care au susţinut candidatul suveranist de până acum, domn'e, aveau nişte mesaje belicoase la adresa capitalului străin, de asemenea, să pui mâinile în cap. Adică bruma de prosperitate pe care o are astăzi România depinde, în bună măsură, inclusiv de aceste companii multinaţionale. Noi nu o ducem rău pentru că sunt acele companii multinaţionale în România, ci dimpotrivă, pentru că avem prea puţine.

Jurnalist: Nişte oameni în ţara asta aşa cred că o ducem rău, pentru că alea au confiscat, ne-au luat ţara de sub noi şi au confiscat aceste resurse, le exploatează în folos propriu, pleacă cu banii şi întorc prea puţin, întorc infim în economia românească. Asta a fost mantra. Evident, n-au dreptate, dar trebuie să înţeleagă şi aceeaşi jumătate de Românie despre care vorbim că n-au dreptate şi să înţeleagă cu argumente, nu să le spunem noi şi...

Cristian Păun: Deocamdată, într-o primă fază, până apar efectele pozitive, deşi ele sunt evidente. Dacă ne uităm cât plătesc aceste companii la bugetul statului, dacă ne uităm ce valoare adăugată, ce exporturi generează, ce locuri de muncă generează...

Pentru că eu n-am văzut niciodată Guvernul României zelos în a arăta românilor cât de benefice sunt aceste companii multinaţionale pentru economia românească. Eu nu l-am văzut. Ori, în momentul în care tu mai degrabă ieşi şi vii cu măsuri care îndepărtează investitorii, cu mesaje care ... Că tu ai datele, le ai acolo tot timpul, tu le poţi arăta românilor: „Bă, n-aveţi dreptate! Aceste companii, top 10 din ele, dau o treime din cheltuielile bugetare cu salariile în sistemul bugetar.”

Jurnalist: Dacă ne referim la Guvernul Ciolacu, mesajele n-au venit pentru că ei voiau să dea mesaje similare cu ale suveraniştilor care le confiscau din electorat. Adică, hai să dăm şi noi aceleaşi mesaje, că sunt rele multinaţionalele şi că le taxăm şi le suprataxăm. Că uite, lumea fuge la ăştia care promit că le închid.

Cristian Păun: Naţionalismul ăsta e nătâng şi ţi se întoarce în faţă, pentru că tu, de fapt, făcând un astfel de lucru, arăţi că nu-ţi iubeşti poporul, unu, cu adevărat, doi, îi vrei în lanţuri, îi vrei în sărăcie, nu vrei să le oferi alternative, mă rog, celor care într-adevăr vor să înveţe să muncească ceva şi aşa mai departe.

Mai mult, noi trebuie să încetăm cu ostilitatea împotriva micilor antreprenori din România. Deci a început în ultimii ani o revoluţie din asta fiscală, o ţopăială fiscală, care, din punctul meu de vedere, a pus pe butuci foarte multe afaceri. Deja, cum să spun eu, vulnerabilizate de pandemie, de toată situaţia asta, criza energetică. În condiţiile astea, e o prostie să susţii consumul dublat de această ostilitate faţă de capitalul autohton comercial.

Jurnalist: Deci asta ar fi a doua măsură?

Cristian Păun: Prima. Înflorirea economiei private pe tot ce înseamnă antreprenoriat mic, mare, companii mici, companii mari, companii străine, companii locale. Pentru că şi companiile străine sunt tot locale. Adică chiar şi filiala unei companii străine este, de fapt, în primul rând, o companie locală din ţara unde ea funcţionează legal, cu tot ce trebuie acolo.

Deci asta ar fi prima. Să facem eforturi substanţiale ca în câteva luni să reclădim încrederea în economia României şi să vedem primii investitori că se întorc aici. Va fi foarte greu pentru că astăzi contextul global şi regional nu ne ajută. El s-a schimbat, s-a alterat.

Jurnalist: Da, şi preşedintele poate să ajute foarte mult. Că el e ăla care circulă, de preferat, cu avioane mai ieftine şi în care să se afle delegaţii de investitori şi de specialişti să-i convingă pe alţii, când se duce el în vizită, să vină să investească aici.

Cristian Păun: Mă bucur că aţi punctat treaba asta, pentru că până la urmă rolul Preşedintelui constă şi în această reprezentare a României, mai ales economică, a României, în zona internaţională unde noi avem interese.

Astăzi, datorită războiului sau din cauza războiului tarifar pe care îl poartă Trump – şi îl poartă destul de păgubos pentru SUA – încep să apară nişte mutări la care noi ar trebui să fim atenţi, mutări economice care se adaugă mutărilor generate de criza energetică, de pandemie. Lanţurile de valoare din lume se reorientează din nou, e o nouă reorientare. Tocmai ce am văzut semnarea unui acord de liber schimb şi investiţii – mă rog, avansarea, că el era în discuţii avansate – între Uniunea Europeană şi Marea Britanie.

Păi noi trebuie să înţelegem că, făcând parte din Uniunea Europeană, noi o să beneficiem de aceste schimbări. Dar, cum să spun, o să beneficiem. Păi dacă tu nu ai antreprenori, nu ai exportatori, nu ai capital care să-i finanţeze, nu ai piaţă financiară care să aducă acel capital, nu ai scheme de transfer de tehnologie, nu ai inovaţie, nu ai o grămadă de lucruri – tu întotdeauna vei pierde din globalizare sau vei fi perdant sau nu vei câştiga atât de mult din această globalizare.

Şi atunci, da, preşedintele ce face? O dată că reprezintă România alături de delegaţiile cu care pleacă în aceste misiuni şi vizite – şi m-aş bucura să văd un astfel de preşedinte călător, promotor al imaginii de ţară, mai ales pe zona economică. Şi doi, aş vrea să văd o relaţie mai puternică cu ambasadele Franţei, Germaniei, Statelor Unite pe partea economică şi tot ceea ce numeşti tu ca Preşedinte în ambasadele din afară să conţină şi acei specialişti care înţeleg economie şi cât de important e să promovezi economia românească acolo şi să se vadă şi contractele.

Asta ar fi unu: înflorirea economiei, înflorirea prin toate măsurile.

Doi, ajungem la partea de cheltuieli. Aici ar trebui să vedem reforme. De vreo doi ani de zile, de când a început această nebunie cu ciclul electoral, nu mai face nimeni nicio reformă. Întârzierile sunt extraordinar de mari.

Deci noi vrem, românii, viteză mai mare a acestor reforme. Nicuşor Dan trebuie să înţeleagă că, dacă mai vrea un mandat şi că el e aici nu pentru 5 ani, ci pentru 10 ani, minim. Mă rog, 10 ani poate ca Preşedinte, şi atunci el trebuie de la bun început să se gândească la următorul aspect: Domn’e, eu trebuie să am această Românie modernizată, această Românie performantă, adusă la zi. Nu mai poţi să vorbeşti de România modernă cu structura pe judeţe din anii ’60, ani comunişti. Nu mai merge să îţi baţi joc de zonele metropolitane.

Eu, la un moment dat, am avut o discuţie cu domnul Bolojan într-o conferinţă şi i-am povestit toate lucrurile astea. Să ştiţi că le ştie şi să ştiţi că rezonează cu ele. Vrea reformă administrativ-teritorială.

Jurnalist: Prezumaţi că Bolojan o să fie premierul în această ecuaţie.

Cristian Păun: Da, eu aşa spun, că la ora actuală, la câte probleme are România, cel care va putea să pună presiune pe cele 5 direcţii de care discutăm noi la masa asta poate fi o alegere bună în persoana domnului Bolojan.

Dar ca să poată să fie, aici trebuie să îi lămureşti şi pe cei din PSD, care au făcut numai prostii în ultima perioadă în tandem cu PNL, să îi lămureşti că pentru voi, dacă nu vreţi să dispăreţi ca partid, va trebui să vă angajaţi şi voi la această roată cu motoarele turate. Altfel dispar ca partid. Eu vă spun, ei o să dispară, pentru că deja se vede o migraţie, cel puţin la nivel de votanţi, informală, înspre suveraniştii din AUR. Eu văd că practic ei votează. Chiar dacă se duce liderul de partid şi le spune: băi, votaţi altceva, că aici e o problemă. Ei n-au nicio treabă, nu mai ascultă. Deci este o răzmeriţă totală în momentul de faţă pe care o va exploata AUR.

AUR se va duce şi îşi va face filiale în toate satele, va avea primari în toate satele. La următoarele alegeri locale, eu dau scris aici că în loc de PSD vom avea AUR, în general, pe infrastructura celor din PSD.

Jurnalist: Şi s-ar putea ca în loc de AUR să avem chestii şi mai extremiste, şi mai aşa.

Cristian Păun: Dar asta e o altă discuţie. E o altă discuţie.

Jurnalist: Dar ţine de ce se întâmplă în perioada următoare în plan economic.

Cristian Păun: Ei trebuie să se înhame la căruţa pe care au stricat-o ei. Adică, măcar, cum să spun eu, în al 12-lea ceas, să-şi asume această prostie pe care au făcut-o, să lase ciocul mai mic şi să colaboreze. Ceea ce e foarte greu în politica românească, pe care eu o consider foarte imatură şi populată cu foarte mulţi oportunişti, care nu au ei în cap binele României şi alte cele, au în cap binele lor.

Adică sunt unii, eu sunt sigur că o să spună: "Şi ce dacă a zis Păun că aia pleacă la AUR? Avem 5 ani de prosperitate. După aceea ne îndesăm cât putem burdihanul şi după aia mai vedem."

Deci reforme. Reforma administrativ-teritorială, să continuăm cu digitalizarea, să continuăm cu tăieri de agenţii.

Tocmai ce veneam acum pe drum către dumneavoastră cu trotineta — evident că sunt trotinetist — şi am văzut Agenţia Naţională a Sportului. Eu înţeleg, bun, dar oare nu-i cazul să mai comasăm din agenţiile astea? Să nu mai avem Agenţia Naţională a Sportului, tineretului, sportului cu vâsle, sportului fără vâsle?

Jurnalist: Şi asta, locul în care se premiau de la funcţionarul din birou până la sportivul... sau invers, de la sportivul de performanţă până la portarul care...

Cristian Păun: Toată lumea trebuie să înţeleagă că România nu-şi mai permite acest hăţiş de instituţii care se dublează între ele. Nu fac foarte mult, nu produc foarte multă valoare pentru ei. Statul are în proprietate vreo două sau trei bănci. De ce nu le privatizează? Privatizarea, de exemplu, face parte din modernizarea statului român, reformarea lui. V-am spus, reforme! Reformele vor elibera cheltuieli! Vor elibera angajaţi, vor elibera cheltuieli şi vor depresuriza.

Jurnalist: Sună periculos pentru acei angajaţi şi e normal să fie aşa şi pentru familiile lor.

Cristian Păun: Sună, dar trebuie să le explicăm cu calm două lucruri.

Unu, că ei erau daţi afară din momentul în care au fost angajaţi anapoda. Deci nu era sustenabil ceea ce făceau ei şi cel care i-a angajat este principalul vinovat al acestei iluzii pe care le-a creat-o. Deci nu cel care îi dă afară, ci cel care i-a angajat iniţial, nefondat şi nesustenabil, este principalul vinovat.

Doi, nu îi dai afară aşa. Îi dai afară cu reforme în spate şi, dacă poţi, să-i reprofilezi, fie pentru stat — că sunt zone în zona statului unde sunt deficite mari. De exemplu, în învăţământ lucrăm cu suplinitori, nu neapărat de bună calitate; în zona medicală, sigur, spun unde se poate: în zona medicală, pe partea administrativă, de management de spitale şi aşa mai departe. Eu cred că se pot reprofila o parte din aceşti oameni şi ei pot ajuta în zona de siguranţă naţională, de apărare, mai sunt deficienţe de personal.

Deci eu aici îi reprofilez, le ofer o variantă. Nu îi arunci ca pe o măsea stricată şi încerci să vezi unde ai competenţe pe care poţi să le foloseşti mai departe. Iar pe cei pe care îi păstrezi, introduci criterii de performanţă reale. Deci pune-le criterii. Tu trebuie să ştii, ca stat — nu trebuie să ştie Nicuşor Dan, dar toţi cei pe care îi va păstori în zona executivă, guvern şi aşa mai departe — fiecare dintre oamenii ăia trebuie să ştie ce face omul din subordinea lui. Adică de ce merge la serviciu, ce a produs în şase luni, care este rezultatul muncii sale. Deci asta înseamnă reformarea statului român şi asta, sunt sigur, va depresuriza cheltuieli în bună măsură.

Trei. La zona de trei este deblocarea de urgenţă a fondurilor europene. Acum avem un blocaj total şi aici nu-mi e frică să spun un nume, şi anume: Adrian Câciu. A fost un dezastru pe fonduri europene. Deci oricât încearcă el acum să pozeze în marele guru al economiei că a spus el „o să urmăresc acum ce o să facă noua guvernare şi o să fiu cel mai tare în opoziţie”. Tu ar trebui să taci. N-ai ce opoziţie să faci la cei care încearcă să repare dezastrul pe care l-ai lăsat.

Jurnalist: Ăsta a fost ministrul care a spus că s-a prăbuşit leul pentru că a ajuns Nicuşor Dan în turul 2!

Cristian Păun: Da, şi că el va urmări cu mare grijă. Şi va face opoziţie el de acum înainte. La ce să faci opoziţie? Stai, frate, acolo ascuns pe sinecura pe care ai primit-o. Zero fonduri europene. Nu se poate să avem blocaj aici şi pe PNRR şi sunt legate aceste deblocări de reformele de mai înainte.

Deci deblocarea pe PNRR depinde de reforme, iar deblocarea banilor europeni clasici, mai puţin, sunt legate de reforme, dar sunt foarte importante pe toate palierele de dezvoltare economică. Astăzi nu avem absorbţie aproape deloc pe fondurile clasice şi avem fondurile europene prin PNRR complet blocate. Deci trebuie rapid o mână foarte... Bolojan e bun aici. De asta spun.

Jurnalist: Facem ce facem şi ne întoarcem la persoana lui Bolojan. O să vedem imediat, după ce inventariem toate soluţiile, ce îşi asumă sau nu îşi asumă sau când Bolojan.

Cristian Păun: Patru. Egalitatea în faţa legilor fiscale. Deci România, astăzi, şi am tot spus-o, şi sunt estimări făcute internaţional, în România, astăzi, avem o evaziune fiscală undeva estimată pe la 7-8 către 10% din PIB. PIB care e destul de mare. Banii ăia, probabil că nu o să poţi să-i aduci pe toţi la vedere. Aici vorbim în principal de contrabandă, contrafacere, vorbim de toate fenomenele acestea în care avem o Românie paralelă care nu taie facturi, care nu are nicio treabă cu ceea ce se întâmplă la vedere şi pe care digitalizarea ANAF-ului n-o va atinge absolut în niciun fel.

Ce să digitalizezi la munca la negru, care, toate aceste fenomene au început să înflorească din nou pentru că tu ai scos contribuţiile, ai început din nou să reintroduci taxare, poate chiar n-ai introdus taxare neapărat pe, să zicem, muncă, dar ai introdus taxare suplimentară şi atunci ăştia mici, fără să facă puţină evaziune din nou, nu rezista.

Ca să nu mai vorbim de faptul că la unele produse, cum sunt de exemplu produsele din tutun, acolo este extraordinar de mare taxarea, şi la produse, la combustibil, şi aşa mai departe. Deci acolo ai ajuns să ai 60-70% taxe din produsul finit. Tu, când te duci să cumperi de la pompă un litru de benzină, tu, de fapt, la pompă plăteşti — cea mai mare parte din preţul ăla îl reprezintă taxe.

Eu i-am spus la un moment dat, în glumă, unuia care era la pompă: „Tu ieşi de aici agent al ANAF-ului, mai degrabă decât să fii petrolist.” Aici trebuie să discutăm foarte mult de ce există aceste două Românii paralele, de ce nu avem efort.

Să ştiţi că nu e simplu de făcut treabă, pentru că, odată, trebuie să ai profesioniştii care îi prind pe oamenii ăştia prin metode specifice. Că nu îi găseşti uşor, nu sunt la vedere, trebuie să intri, să te infiltrezi, e o treabă de detectiv destul de complicată, dar după ce-i prinzi, tu trebuie să ai procurori buni, trebuie să ai judecători buni care să nu le prescrie faptele, şi mai ales trebuie să ai o divizie foarte… care să recupereze pagubele.

Adică, stai un pic, că trebuie să-mi aduci şi banii înapoi, pe care ăia îi fură sistematic. Noi, astăzi, suntem foarte proşti la primul nivel, nu mai vorbim de următoarele. Sigur, nu trebuie să generalizăm. Sunt şi nişte victorii importante pe care, astăzi, unii profesionişti din justiţie, din siguranţă naţională, reuşesc să le aducă în final. Dar victoriile, din punctul meu de vedere, sunt prea puţine. Eu mă uit la capturile care se întâmplă, de exemplu, în portul Constanţa sau capturile care se întâmplă în vămi, şi nu e de nivelul altor vămi, altor porturi din lume, cu trafic similar sau poate cu trafic mai mare — dar vorbim de procente.

Deci evaziune. Şi apoi urmează conformarea asta fiscală, pentru că există două Românii. Una fiscalizată, la vedere, una la negru, şi cea de la negru e destul de importantă. Trebuie să vezi cum faci — şi aici nu vorbesc de autoconsum. Câte ouă îşi creşte omul, îşi produce omul în gospodărie. Autoconsumul, e şi ăla vreo 12% din PIB. Dar asta pentru că suntem o ţară săracă, o ţară cu încă un mediu rural nedezvoltat. Nu m-aş lega de prostiile astea cu câte găini are omul în curte. Şi, adică, în lupta cu evaziunea, aş evita autoconsumul.

Şi ajungem la cincea treabă, care şi ea este importantă: este vorba despre colectare. Şi, atenţie, eu o separ de evaziune. Vedeţi, evaziunea e o treabă şi colectarea e o altă treabă. Asta presupune, de fapt, pe de o parte, rezolvarea problemei de „gap” de TVA. Trebuie să înţelegem o dată, Dumnezeule, de ce nu încasăm TVA-ul ăla? Pentru că mie mi se pare că sunt deja nişte voci — îmi vine în minte Biriş acum, Gabriel Biriş — care au spus clar, vocile astea: „Dom’le, uite, problema se poate rezolva aşa”, dar soluţia nu se aplică.

Adică e o tărăgănare din asta, pentru că noi avem astăzi „gap” de TVA în sumă — nu un procent — avem un „gap” de TVA în sumă egal cu „gap” de TVA al Germaniei, care, sigur, aplicat ca procent la PIB-ul Germaniei, e mic ca procent, dar ca sumă, pe care n-o colectează autoritatea fiscală din Germania, suma aia este fix ca a noastră. Deci, Dumnezeule, bun, nu ne pricepem noi, dar hai să-i chemăm pe germanii ăia, să-i întrebăm: „Băi, voi cum de reuşiţi să rezolvaţi problema asta şi noi nu reuşim să o rezolvăm?”

Haideţi să începem să înţelegem mai mult pe zona asta, pentru că am eu o impresie aşa, că se ştie deja problema, se ştie deja soluţia, dar nu prea se aplică. Deci astea ar fi cele cinci.

Sigur că, aici, de zona de colectare, mai sunt şi alte discuţii, că nu avem probleme de colectare doar pe TVA, mai sunt şi pe altele.

Ei, după ce tu vii şi rezolvi şi măcar o treime din volumul de probleme pe cele cinci direcţii de care am vorbit noi, abia atunci eşti legitim să le vorbeşti cu jumătate de gură românilor de posibila creştere de taxe. Pentru că, dacă tu creşti taxele acum şi pe celelalte cinci le laşi în aşteptare, tu, practic, ratezi sistematic celelalte cinci, pentru că au efecte adverse!