Cum ar fi dacă am putea salva Bucureştiul istoric? (I)

Cum ar fi zona Gării, dacă...

“Strada a devenit un loc doar pentru maşini. [...] Cum ar fi dacă: am gândi o stradă atractivă pentru oameni. Ar fi copaci pentru umbră, locuri de stat, magazine plăcute, cafenele, m-aş putea întâlni cu oameni. Trecerile de pietoni ar fi la îndemână, staţiile de tramvai ar fi comode, aş avea loc să plimb copilul cu căruciorul, n-ar mai fi maşini parcate pe trotuar...”

“Cum ar fi dacă: Aş veni pentru prima dată în Bucureşti. Din Gară aş ieşi într-o piaţă largă pietonală, într-un colţ ar fi multe taxiuri, ar fi terase şi restaurante, chioşcuri de flori, ar fi plin de lume, copaci şi locuri de stat. Aş putea traversa strada şi aş merge liniştit pe bulevardul pietonal, pe lângă un parc frumos şi vesel. [...] într-un sfert de oră aş ajunge în Piaţa Matache. ”

“Cum ar fi dacă: Hala Matache Măcelaru ar fi renovată şi redeschisă pentru măcelarii. Ar avea un punct de informaţii şi comunicare cu cartierul. Piaţa ar fi mai mare, cu zonă central de tarabe, iar pe margini ar fi magazine pe două niveluri. Ar fi intrari din toate părţile şi un parcaj subteran. Ar fi magazine de alimente dar şi cafenele şi restaurant. Peste piaţă ar fi un acoperiş modern, cu panouri fotovoltaice care generează energie curată. [...] înspre Gară magazinele s-ar schimba, s-ar mări...[...]. Ar veni lume din tot oraşul dar şi călători abia sosiţi cu trenul. În apropiere s-ar construi noua Filarmonică din Bucureşti. Ar fi concerte şi festivaluri, ar veni multă lume, turişti.”

“Cum ar fi dacă: într-o casă veche - monument de arhitectură - s-ar deschide o grădiniţă; pe un loc demolat s-ar ridica un centru sportiv - oricine ar putea veni să bată mingea, să danseze, să facă gimnastică...”

“Cum ar fi dacă: casele vechi ar aduce profit. Ele ar atrage turişti, comerţ şi ar crea specificul cartierului”.

“Cui i-e frică de cartierul Matache?”

Iată câteva gânduri ce nu sunt doar simple exerciţii de imaginaţie creatoare ci formează adevărate principii de regenerare urbană. De fapt, chiar aşa se numeşte cartea care le conţine- “Cui i-e frica de cartierul Matache? Principii de regenerare urbană pentru zona Matache – Gara de Nord din Bucureşti” (Pro Patrimonio 2012). Cartea a fost lansată de curând în cadrul conferinţei „Un altfel de arhitect” organizat de Ordinul Arhitecţilor din România (OAR) cu prilejul Balului Arhitecţilor. Conferinţa a subliniat faptul că oraşele cu cel mai mare succes turistic şi comercial au investit în spaţii publice care au adăugat valoare şi au atras locuitori cu potenţial financiar şi intelectual, potenţând astfel întreaga viaţă economică a comunităţii.

Cine sunt Arhitecţii Voluntari?

Sub conceptul editorial al Mirelei Duculescu, autorul colectiv al cărţii: Arhitecţii Voluntari. Cine sunt ei? Este vorba de un grup de peste 30 de profesionişti, arhitecţi, urbanişti, ingineri, critici de artă de toate vârstele, inclusiv studenţi, profesând în diferite companii sau făcând parte din diverse ONG-uri. Ce au ei în comun? Doresc să lucreze pentru regenerarea cartierului Berzei - Buzeşti şi a inimii sale localizate împrejurul Halei Matache Măcelaru. Modul lor de lucru: voluntariatul. Pentru cine? Ei lucrează în primul rând pentru actualii locuitori ai cartierului istoric Buzeşti- Gara de Nord, dar şi pentru viitorul Bucureştilor. De ce au apărut ei? Pericolul demolării nejustificate a Halei Matache Măcelaru a generat formarea grupului Arhitecţilor Voluntari. Pentru argumentarea acţiunii de salvare au fost extinse studiile de analiză urbană. Studiile au cuprins diverse aspecte sociale, economice şi ecologice tratate comparativ, apoi s-au extras concluziile şi s-au comunicat autorităţilor şi partenerilor de dialog.

Posibile soluţii

Conferinţa „Un altfel de arhitect” a adus în discuţie o serie de spatii bucureştene – Piaţa Universităţii, Piaţa Unirii şi Piaţa Victoriei, dar şi zona pieţei Matache şi a Gării de Nord, atât din perspectivă istorică şi de arhitectură, cât şi ca potenţial şi utilizare.

“ Ordinului Arhitecţilor din România (O.A.R) are un rol consultativ în ceea ce priveşte deciziile primăriilor, însă ne străduim să convingem autorităţile că este o temă extrem de importantă, care poate genera venituri semnificative pentru comunităţi şi o viaţă mai bună pentru locuitori. A amenaja spaţii publice este o investiţie, nu o cheltuială”, a Şerban Ţigănaş, preşedintele O.A.R.

Arhitectul Şerban Sturdza a abordat subiectul Diametralei Buzeşti-Berzei-Uranus din Bucureşti, în relaţie cu complexitatea zonei Matache pentru care, alături de Arhitecţii Voluntari, a propus idei cu care speră să convingă autorităţile să salveze caracterul spaţiului şi, implicit, să reconsidere acţiunile programate. Un element central este păstrarea, reabilitarea şi refunctionalizarea în scop comercial a Halei Matache Macelaru, monument istoric. Publicistul Stelian Tănase a arătat că acest cartier are avantajul de a fi perceput deja la nivel colectiv ca o zonă în care se realizează schimburi, activităţi comerciale, aspect care ar putea fi valorificat.

Cartea arată că primăria nu doreşte un proces de regenerare ci doar o amenajare rutieră de tranzit. O analiză a acestui proiect a demonstrat că realizarea lui în forma propusă de Primărie va genera mai multe probleme decât beneficii din punct de vedere social, ecologic şi economic. Ele vor îngreuna procesul ulterior de regenerare urbană care va fi şi mai costisitor. Proiectul propus de Primărie ar mai putea fi încă amendat în mod benefic, dacă toate părţile implicate în negocierile din cadrul Grupului de Consolidare a încrederii vor conveni asupra premiselor corecte şi asupra unui set comun de priorităţi.

„Demolările au trezit amintiri dureroase bucureştenilor, mai ales prin modul în care au fost puse în aplicare - executate noaptea, fără desfacerea pieselor valoroase şi refolosirea acestora sau a materialelor, cu evacuări de populaţie în plină iarnă şi cu ordin de evacuare de 72 de ore, etc” , se poate citi în cartea „Cui i-e frică de cartierul Matache?”

„Arhitecţii nu îşi propun doar să critice, venim cu analize, comparaţii şi soluţii pentru abordarea profundă a temelor, aşa cum au făcut-o şi Arhitecţii Voluntari prin intermendiul acestui studiu şi al acestei cărţi. În ce măsură vom reuşi să fie luate în considerare, depinde numai de administraţie. Noi suntem aici şi iată că ne străduim să purtăm acest dialog, după mulţi ani în care relaţia dintre profesia de arhitect şi administraţia responsabilă cu gestiunea oraşelor a fost destul de timidă”, a subliniat Şerban Ţigănaş.