Cum a atacat Partidul Comunist Chinez prima dată Falun Gong

Conflictul actual din cadrul conducerii Partidului îşi are sursa în evenimentele din 25 aprilie 1999

După o demonstraţie paşnică a peste 10.000 de practicanţi Falun Gong, ce a avut loc pe 25 aprilie 1999, şeful de atunci al Partidului Comunist Chinez (PCC), Jiang Zemin, a început persecuţia împotriva Falun Gong, pe 20 iulie 1999.

Pentru a pune în aplicare persecuţia, Jiang Zemin a organizat Biroul 610, care este în măsură să mobilizeze resursele din departamentele de stat. Şeful biroului 610 este, de asemenea, şeful Comisiei pentru Afaceri Politice şi Legislative (CAPL), care controlează aproape toate aspectele de aplicare a legii în China. În acest fel, Biroul 610 a devenit al doilea centru de putere în cadrul PCC.

De la al XVI-lea Congres al Partidului Naţional în 2002 şi al XVII-lea în 2007, succesorul lui Jiang, Hu Jintao, şi premierul Wen Jiabao au fost controlaţi de către această a doua autoritate aflată sub comanda lui Jiang Zemin, devenind astfel un ţap ispăşitor pentru Jiang Zemin.

Aceasta este durerea pe care Hu şi Wen au fost nevoiţi să o suporte, întrucât ei nu puteau oferi explicaţii cu privire la ceea ce se întâmpla în realitate, comunităţii internaţionale sau publicului din China continentală.

În noaptea din 25 aprilie 1999, Jiang a început să impulsioneze persecuţia împotriva Falun Gong. În acea zi, Jiang a văzut prin ferestrele de la maşina anti-glonţ, peste 10.000 de practicanţi Falun Gong stând la rând calmi şi liniştiţi, în faţa biroului naţional pentru apeluri - Biroul de Stat pentru Scrisori şi Apeluri.

Mai ales după ce a văzut că o parte din petiţionari erau ofiţeri de rang militar înalt, gelozia şi resentimentele adânc înrădăcinate ale lui Jiang au explodat. El a decis, la acel moment să îl calomnieze pe fondatorul Falun Gong, Maestrul Li Hongzhi, şi să elimine practica în trei luni.

Jiang a minţit ulterior, susţinând că a auzit de Falun Gong numai după demonstraţia din 25 aprilie. În realitate, el îl întâlnise pe Maestrul Li Hongzhi şi pe mai mulţi practicanţi Falun Gong, cu trei sau patru ani în urmă. Soţia lui învăţase Falun Gong, şi Jiang însuşi încercase să-l imite pe Maestrul Li în mai multe rânduri.

Răspândirea practicii în principalele medii sociale

Maestrul Li a predat pentru prima dată Falun Gong publicului din China pe 13 mai 1992, în oraşul Changchun, situat în nord-est. El a predat personal practica în 56 de cursuri, inclusiv 13 în Beijing şi 7 în Changchun. Maestrul Li a predat practica, cu permisiunea Asociaţiei Chineze de Cercetare a Qigongului, cu sediul în Beijing, şi în conformitate cu legile chineze.

La 25 iunie 1992, la Beijing, primul curs a avut loc în sala Biroului Naţional de Materiale de Construcţie. Al doilea curs a început pe 15 iulie 1992, în sala Artileriei a doua a Armatei de Eliberare a Poporului, aflată de asemenea, la Beijing.

Studenţii din aceste clase proveneau din clasa superioară a societăţii chineze. Mulţi studenţi au fost miniştri de rang înalt şi oficiali de la nivel de birou, provincie, şi de stat, şi chiar soţia unui membru al Comitetului Permanent al Biroului Politic al PCC - organul care conduce China.

La acea vreme, toată elita societăţii din Beijing ştia că Maestrul Li este incredibil, cel mai faimos maestru de qigong din China. Nu contează de ce fel de boală suferea cineva, dacă Maestrului Li i se cerea ajutorul, era cu siguranţă vindecat.

La acea vreme mulţi oficiali de nivel înalt pensionaţi învăţau Falun Gong. După ce ei au experimentat cum Falun Gong a vindecat boli, a armonizat forma fizică şi a îmbunătăţit moralitatea, au vrut ca mai mulţi oameni să beneficieze.

Transmis de la om la om, Falun Gong a crescut rapid în China continentală. Până la începutul anului 1999, peste 100 de milioane de oameni din China, cea mai mare parte aparţinând elitei societăţii, au citit cartea principală a învăţăturilor Falun Gong, "Zhuan Falun".

În timp ce era în funcţia de ministru al Comerţului Exterior şi Economiei şi ulterior primul vicepremier, Li Lanqing (care mai târziu a participat în persecuţie), a fost mult timp coleg cu un practicant Falun Gong. Acest coleg i-a recomandat Falun Gong lui Li Lanqing şi a dat acestuia un exemplar din "Zhuan Falun".

Luo Gan (secretar al CAPL şi cel care a pus pentru prima dată în aplicare persecuţia împotriva Falun Gong), a auzit de asemenea de Falun Gong de la şeful lui anterior cu care a fost coleg la Academia Chineză de Ştiinţă şi Tehnologie de maşini în 1995.

Pe atunci, oficialii, cum ar fi viceprim-ministrul, preşedintele şi vicepreşedintele Congresului Naţional al Poporului, precum şi preşedintele şi vice-preşedintele Comitetului Politic Consultativ al Poporului Chinez (CPCPC), au citit "Zhuan Falun."

Wang Fang, care era ministru al Securităţii Publice pe atunci, a practicat Falun Gong. Premierul Li Peng a citit "Zhuan Falun". Li Peng era vecin cu Jiang Zemin şi i-a dat acestuia o copie a "Zhuan Falun".

Colegul de clasă al lui Hu Jintao

Hu Jintao, a aflat de Falun Gong cel târziu în 1998, deoarece Zhang Mengye, un coleg de clasă de la Universitatea Tsinghua, i-a prezentat Falun Gong. Hu Jintao, soţia lui Liu Yongqing, şi Zhang Mengye au intrat împreună la UniversitateaTsinghua în 1959. Ei au fost colegi timp de şase sau şapte ani şi au fost foarte apropiaţi.

Sănătatea lui Zhang Mengye era destul de precară în colegiu, el chiar a trebuit să ia o pauză de un an din cauza bolii. Mai târziu, el a suferit din cauza acumulării de lichid, o caracteristică a cirozei avansate. Faţa Lui era în întregime umflată, iar doctorii au spus că nu va mai trăi mult, însă bolile sale au fost toate vindecate după ce a început să practice Falun Gong.

Zhang Mengye i-a povestit lui Hu despre experienţa sa în cursul reuniunii lor şcolare în 1998. În 1999, Zhang a trimis multe cărţi Falun Gong soţiei lui Hu, Liu Yongqing, care i-a scris o felicitare pentru a-şi exprima aprecierea.

Jiang Zemin planificase de mult timp să lanseze o mişcare politică şi să forţeze pe toată lumea să îşi ia angajamentul de loialitate faţă de el.

Se zvoneşte că Liu Yongqing a învăţat, de asemenea, Falun Gong. Când Hu Jintao, a primit cartea "Zhuan Falun", a spus: "Aceasta este o carte pentru cultivarea Buddha şi nu poate fi pusă oriunde. Aceasta trebuie să fie aşezată în partea superioară a raftului."

O zi după 25 aprilie 1999, după ce a aflat că Jiang Zemin a decis să persecute Falun Gong, Liu Yongqing i-a scris o scrisoare lui Zhang Mengye, spunându-i să fie atent.

Ulterior, Jiang Zeming l-a arestat în mod intenţionat pe Mengye Zhang, făcând ca el să fie primul practicant Falun Gong care urma să fie condamnat în provincia Guangdong. În acest fel, el a vrut să-l facă pe Hu Jintao ţap ispăşitor - în cazul în care Hu accepta arestarea lui Zhang, Hu ar fi apărut în ochii publicului ca fiind implicat în persecuţie.

Soţia lui Jiang Zemin

Încă din 1993, Jiang Zemin a auzit frecvent despre Maestrul Li. S-a spus că o persoană apropiată lui Jiang a fost interesată de Falun Gong şi îi relata ocazional ştiri despre Falun Gong lui Jiang, cum ar fi recuperarea cuiva după o boală prin practicarea Falun Gong, sau altcineva care a fost adus pe braţe în clasa Maestrului Li, fiind capabil mai târziu să plece fără ajutor.

Ocazional, această persoană i-a menţionat cum Maestrul Li a spus unor lideri despre vieţile lor anterioare. Jiang a vrut să audă despre propriile sale vieţi trecute.

Într-o zi când Jiang stătea întins în pat, a venit această persoană. El a sărit din pat şi a întrebat cu nerăbdare: "A menţionat Maestrul Li ceva de mine? A spus cine am fost în vieţile anterioare? Persoana a răspuns că nu. Oamenii care erau de faţă au fost izbiţi de dezamăgirea şi furia lui Jiang.

În jurul anului 1994, soţia lui Jiang, Wang Yeping a invitat pe cineva la ea acasă în Zhongnanhai (birourile şi locuinţele conducerii PCC) să îi predea Falun Gong, şi a început să practice la domiciliu. Într-o zi, atunci când ea practica cu ochii închişi, a auzit pe cineva mişcându-se în apropierea ei şi a deschis ochii.

Ea a văzut că Jiang imita pe furiş mişcările ei şi îşi suprapunea mâinile în dreptul abdomenului inferior la final (un gest care finalizează o parte din exerciţiile Falun Gong).

Când şi-a dat seama că Wang se uita la el, Jiang a fost jenat şi înfuriat. El i-a interzis lui Wang să mai practice şi a spus: "Chiar şi soţia mea crede în Li Hongzhi. Cine va crede în mine, secretar general? "

Cu toate acestea, Jiang a imitat de multe ori gesturile Maestrului Li şi mişcările. Anterior, în timpul discursurilor, Jiang îşi ţinea, de obicei, braţele ţepene de-o parte şi de alta a corpului, dar atunci când el a observat că Maestrul Li îşi suprapunea de multe ori mâinile în faţă, a început să facă acelaşi lucru.

În 1995, personalul lui Jiang a creat teoria "Trei intensificări" : "Intensifică studiul, intensifică politica şi intensifică tendinţele sănătoase". Jiang a împins teoria la nivel naţional, dar el ştia că era o teorie fără rădăcini pe care nimeni nu o va citi.

Dar cărţile Maestrul Li, bazate pe cursurile sale, au devenit foarte populare. În decembrie 1994, cartea principală a Maestrului Li, "Zhuan Falun", a fost publicată de Radio China şi Casa Editorială a Televiziunii gestionată de către Departamentul Administraţiei de Stat pentru Radio, Film şi Televiziune.

Înainte ca "Zhuan Falun", să fi fost interzisă în 1996, a atins cota maximă de popularitate de mai multe ori. Respectul oamenilor şi recunoştinţa faţă de Maestrul Li erau dincolo de ceea ce cuvintele pot exprima. Din când în când, Jiang auzea oameni vorbind despre caracterul nobil al Maestrului Li şi veritabila sa integritate, cu mare admiraţie. Toate aceste lucruri au ofensat gelozia lui Jiang.

Impunerea autorităţii personale

Jiang a avansat la conducere prin susţinerea neînduplecată a suprimării sângeroase a mişcării pro-democraţie în 1989. El nu a avut nici încredere în sine ca Mao Zedong, nici autoritate ca Deng Xiaoping, şi nici talent.

Lui Jiang îi era frică să îşi asume responsabilitatea şi întotdeauna lăsa Comitetul Permanent al Biroului Politic să se întâlnească pentru a lua decizii de grup în ceea ce privea problemele importante. Ştiind că puţini îl respectau cu adevărat, Jiang planificase, cu mult timp în urmă, să lanseze o mişcare politică şi să forţeze pe toată lumea să îşi ia angajamentul de loialitate faţă de el, într-un mod similar cu cel în care oamenii au procedat în timpul Revoluţiei Culturale a lui Mao Zedong. Scopul său era să îşi impună propria sa autoritate.

După demonstraţia din 25 aprilie, Jiang a spus într-o şedinţă centrală a Partidului: "Învăţând din căderea comunismului în Uniunea Sovietică, PCC caută de mult timp o oportunitate de a "dezinfecta" ideologia socială. Acum, că Falun Gong promovează adevărul, compasiunea şi toleranţa, avem această oportunitate. Noi ar trebui să atacăm pe faţă Falun Gong şi să folosim ceea ce este de învăţat, pentru a reprima alte grupuri de qigong."

Când Jiang a luat decizia, el nu a luat în considerare dacă era drept să persecute acest grup de oameni. El şi-a bazat decizia pe câştigul personal, nu pe moralitate şi conştiinţă.

Falun Gong confruntat cu ateismul

În noaptea de 25 aprilie 1999, Jiang a scris o scrisoare către toţi membrii Biroului Politic, în acelaşi mod cum scrisoarea lui Mao Zedong din 1966 "bombardează cartierul general", a condus la criza la nivel naţional şi Revoluţia Culturală. Pentru prima dată, Jiang nu a consultat opiniile altor oameni.

El a spus în scrisoare: "Nu pot teoriile marxiste ale comuniştilor, credinţa noastră în materialism şi ateism, să învingă ceea ce promovează Falun Gong?" Scrisoarea a fost tipărită şi pusă în circulaţie.

La reuniunea Comitetului Permanent al Biroului Politic, toţi ceilalţi şase membri ai comisiei au adus argumente împotriva persecutării Falun Gong.

Apoi, vice-premierul Zhu Rongji a spus: "cea mai mare dorinţă a lor este doar de a deveni sănătoşi... Deci, eu cred că nu este rezonabil a pretinde că aceste persoane au ambiţii politice. Mai mult, nu putem să ne întoarcem la rezolvarea problemelor ideologice cu mişcări politice. Acest lucru nu este bun pentru obiectivele noastre principale în dezvoltarea economică, şi înrăutăţeşte imaginea privind deschiderea Chinei."

La această remarcă, Jiang a sărit şi a strigat cu degetul îndreptat spre Zhu: "Prostule! Prostule! Prostule! Partidul şi ţara vor muri!" Izbucnirea lui i-a speriat pe ceilalţi.

Zhu, care fusese etichetat ca fiind "de dreapta" pentru un comentariu făcut de el în 1958, a rămas în tăcere. Pentru acest comentariu, el suferise persecuţii timp de aproape 20 de ani, astfel că a gustat pe deplin pumnul de fier folosit de PCC împotriva disidenţilor.

În scopul de a obliga alţi membri ai Comitetului Permanent să fie de acord cu eliminarea Falun Gong, Jiang a conspirat cu Zeng Qinghong, pe atunci şeful Securităţii Naţionale, pentru furnizarea de informaţii false, prin agenţi speciali, în Statele Unite ale Americii. Informaţiile false pretindeau că fondatorul Falun Gong era susţinut de către CIA şi că primise zeci de milioane de dolari de la CIA.

Jiang a furnizat aceste "informaţii secrete", partidului central. Alţi membri ai Comitetului Permanent, neputând să spună dacă informaţiile erau adevărate, au fost nevoiţi să păstreze tăcerea.

În 1992, Jiang a folosit aceeaşi tactică pentru a elimina doi inamici politici, Yang Shangkun, fostul preşedinte al Chinei, şi pe fratele său vitreg, generalul Yang Baibing. Jiang şi Zeng Qinghong au răspândit zvonuri în Beijing că fraţii Yang plănuiau să profite de puterea militară şi să reabiliteze mişcarea pro-democraţie din 1989. Deng Xiaoping a fost înşelat de zvonuri şi nu şi-a dat seama de greşeala sa decât când era prea târziu.

Jiang şi Zeng au folosit acelaşi complot împotriva Falun Gong.

Al doilea Centru de Putere

Deşi Zhu Rongji a rezolvat paşnic petiţiile practicanţilor Falun Gong şi a primit laude internaţionale pentru că a făcut acest lucru, şi, deşi PCC promitea mereu lumii externe că libertatea oamenilor de a practica Falun Gong nu a fost niciodată negată sau limitată, după 25 aprilie 1999, Jiang Zemin a fost hotărât să ridice cuţitul asupra a 100 de milioane de practicanţi Falun Gong. Promisiunile false de a nu suprima grupul au fost făcute doar pentru a procura mai mult timp pentru pregătirea punerii în aplicare a persecuţiei.

La 10 iunie 1999, la trei zile după discursul său de la reuniunea Comitetului Permanent al Biroului Politic, PCC a stabilit "echipa de conducere care să se ocupe de problema Falun Gong," respectiv Biroul 610. Li Lanqing şi Luo Gan au fost liderii de vârf ai echipei. Această organizaţie, la fel ca şi Echipa Centrală a Revoluţiei Culturale în epoca lui Mao şi Gestapo-ul lui Hitler, a fost investită cu privilegiul de a transcende legea.

Din moment ce nu era legitim ca un organ de partid să interfereze direct cu munca administrativă a guvernului, Jiang a ordonat în septembrie 2000 înfiinţarea biroului Grupului central de conducere a procedurilor faţă de religiile eretice, care a deghizat Biroul 610 în agenţie guvernamentală.

Deşi PCC a negat întotdeauna existenţa Biroului 610 faţă de lumea externă, biroul a devenit cel mai puternic instrument al persecuţiei lui Jiang, deoarece acesta nu a fost limitat de nicio lege. Jiang i-a dat toate ordinele importante, şi a rămas el însuşi şeful real al organizaţiei. De frica de a nu lăsa dovezi, Jiang nu a pus numele lui pe ordinele date. Personalul Biroului 610 executa doar ordinele nesemnate.

Proliferarea persecuţiei

Pentru a oferi "pregătire juridică" pentru persecuţia împotriva Falun Gong, Jiang a ordonat Congresului Poporului să emită o aşa-zisă lege anti-cult, pe 30 octombrie 1999. Legea nu a furnizat nicio definiţie clară pentru cuvântul "cult", Jiang mergând împotriva principiului de bază potrivit căruia infracţiunile trebuie definite de lege.

În plus, legea anti-cult a lui Jiang a fost o lege cu efect retroactiv care interzicea acţiunile efectuate înainte ca legea să fi fost emisă. Acţiunile lui Jiang au subminat sistemul juridic chinez, care îşi revenea cu greu din haosul epocii lui Mao.

Strategiile cheie ale lui Jiang pentru persecutarea Falun Gong au inclus: "distrugeţi-le reputaţia, ruinaţi-i financiar şi eliminaţi-i fizic." El a distrus cărţi Falun Gong, a blocat informarea pe Internet şi a calomniat Falun Gong în mass-media. De asemenea, a aplicat practicanţilor amenzi mari, le-a confiscat proprietăţile, i-a dat afară de la locurile de muncă, şi a interferat cu afacerile lor.

Practicanţii au fost eliminaţi fizic prin bătaie brutală, tortură, rele tratamente, precum şi prin recoltarea de organe de la practicanţi vii. Poliţia a fost încurajată să tortureze practicanţii, permiţându-li-se să numere decesele de pe urma torturii ca sinucideri, să ardă cadavrele fără identificarea persoanelor, precum şi să recolteze organe pe viu de la practicanţi Falun Gong pentru a face profit.

Pentru a incita la ură împotriva practicanţilor, Jiang i-a ordonat lui Luo Gan să organizeze în 2001, auto-incendierea din Piaţa Tiananmen, în care non-practicanţi, deghizaţi ca practicanţi, şi-au dat foc. Vestea s-a răspândit în lume, prin Agenţia de ştiri Xinhua, cu o viteză fără precedent.

Incidentul a fost repede descoperit a fi o farsă, de către mai multe organizaţii internaţionale. Când a fost interogat, un membru al personalului implicat în producţia poveştii auto-incendierii a spus că unele scene din rapoartele de ştiri CCTV despre auto-incendiere au fost "filmate după aceea."

Schimbarea Comitetului Permanent

Jiang Zemin a stabilit, de asemenea, un grup de lucru special pentru asasinarea fondatorului Falun Gong. În ordinul lui Jiang se poate citi: "trebuie îmbunătăţite operaţiunile, stabilite diferite scheme... Tentativa de asasinat trebuie să reuşească. "

Jiang a riscat folosind toţi banii statului, a distrus fundamentul moralităţii poporului chinez şi a distrus viitorul regimului chinez prin metode brutale şi inumane pentru a persecuta practicanţii Falun Gong.

În încercarea de a scăpa de responsabilitate şi pentru a evita să fie adus în faţa justiţiei, înainte de a demisiona în 2002, Jiang Zemin i-a instalat pe mulţi dintre consilierii săi de încredere în funcţii de rang înalt, urmărind să prevină modificarea politicilor împotriva Falun Gong, de către succesorul său, Hu Jintao.

În timpul celui de-al XVII-lea Congres Naţional din 2007, el a adăugat doi membri suplimentari celor şapte membri ai Comitetului Permanent al Biroului Politic. Cei doi adăugaţi au fost Li Changchun, responsabil cu propaganda anti-Falun Gong, şi Luo Gan, responsabil cu persecuţia brutală împotriva Falun Gong.

Sub Jiang Zemin, Comitetul Permanent opera sub sloganul "centrat în jurul lui Jiang." Când Jiang a demisionat, el a oprit Comitetul Permanent să urmeze acest principiu. În schimb, l-a înlocuit cu termenul de "conducere colectivă", fiecare dintre cei nouă membri ai Comitetului Permanent al Biroului Politic, ocupându-se de o zonă separată. El a făcut acest lucru pentru a-l împiedica pe Hu Jintao să submineze autoritatea lui Li Changchun şi Luo Gan.

Acest articol a fost publicat în săptămânalul Noua Epocă.