Lupta pentru succesiune din China - o bătălie pentru ascunderea crimelor

Lupta de 10 ani între facţiunile Partidului Comunist Chinez (PCC) a fost dusă pentru a păstra ascunse nişte secrete îngrozitoare, rezultatul depinzând de alegerea unui succesor pentru liderul de partid Hu Jintao.

Fostul lider de partid, Jiang Zemin, şi facţiunea sa au trăit cu frica de a nu mai controla PCC. Ei ştiu că nu îşi pot permite ca oamenii din China sau din întreaga lume să afle despre crimele teribile comise împotriva practicanţilor Falun Gong.

Lupta pentru păstrarea secretelor s-a concentrat, în ultimii cinci ani, asupra lui Xi Jinping. Facţiunea lui Jiang nu putea să împiedice numirea lui Xi ca succesor al lui Hu Jintao în calitate de lider al PCC, dar nici nu puteau să rişte ca Xi să deţină vreodată puterea.

După ce Jiang Zemin s-a confruntat cu pensionarea, în 2002, el a trebuit să se asigure că va continua să deţină puterea reală.

Xi este considerat inacceptabil de facţiunea lui Jiang, deoarece el nu a fost implicat în persecuţie. Facţiunea lui Jiang trebuie să menţină persecuţia, să păstreze secretul privind crimele comise şi să se asigure că membrii săi nu vor fi traşi la răspundere pentru ceea ce au făcut.

Păstrarea controlului

Din moment ce Jiang s-a confruntat cu pensionarea la cel de-al 16-lea Congres al Partidului din 2002, el a trebuit să se asigure că va continua să deţină puterea reală, chiar dacă ceda oficial autoritatea lui Hu Jintao.

Cheia controlării partidului este Comitetului permanent al Biroului Politic (CPBP) – micul organism al cărui consens conduce PCC. Jiang a încercat să umple CPBP cu discipolii săi şi l-a adăugat, în special, pe Zeng Qinghong, şeful Departamentului de Organizare a PCC în acel moment.

În timp ce Hu Jintao îşi construia o reţea de oficiali loiali lui, în 2002 CPBP era dominat de oamenii lui Jiang.

Cu toate acestea, pentru a se asigura că Zeng va conduce PSC în locul lui Jiang, Jiang trebuia să găsească o modalitate de înlăturare a lui Li Ruihuan. Li Ruihuan a fost membru CPBP din 1992.

Li era popular în rândul funcţionarilor de partid şi era recunoscut ca fiind mult mai capabil decât însuşi Jiang. Dacă Li ar fi rămas în CPBP, atunci Zeng nu ar fi putut conduce lucrurile.

Li urma să împlinească 68 de ani, aşa că Jiang şi Zeng au inventat o nouă regulă: "şapte sus, opt jos". Sensul acestei fraze era acela că membrii CPBP care aveau 67 de ani la data Congresului Partidului puteau servi încă un termen, dar cei care aveau 68 de ani trebuiau să demisioneze. Li a fost forţat să demisioneze din CPBP.

Această stratagemă i-a ajutat pe Jiang şi Zeng timp de cinci ani, dar în 2007, la cel de-al 17-lea Congres al Partidului, ei au fost prinşi în propria capcană. Congresul se apropia, iar Zeng urma să împlinească 68 de ani, astfel el a fost descalificat din CPBP. Locul său i-a fost dat lui Xi Jinping, şeful de partid din provincia Zhejiang în acel moment.

Zeng a încercat să pună lucrurile într-o lumină favorabilă, vehiculând sloganul "Zeng Qinghong se sacrifică pentru Xi Jinping". Adevărul este că Zeng nu a avut de ales.

Alegerea unui nou lider

Alăturându-se lui Xi ca un nou membru al CPBP era Li Keqiang, liderul de partid de atunci din provincia Liaoning.

De fapt, Jiang şi Zeng nu au vrut ca Xi şi Li să se alăture CPBP. Ei doreau iniţial ca Zeng să îşi păstreze poziţia, iar Bo Xilai să i se alăture.

Jiang l-a recompensat pe Bo pentru persecutarea nemiloasă a Falun Gong prin promovarea lui rapidă. Bo a avansat din poziţia de primar al oraşului Dalian la cea de guvernator al provinciei Liaoning în 2000, ca ulterior sa devina ministru al comerţului, în 2004. CPBP părea următorul pas.

Candidatura lui Bo a fost afectată, în ianuarie 2007, de moartea tatălui său, Bo Yibo, un influent membru senior al PCC. Dar cel mai probabil, a fost înlăturată de opoziţia lui Wen Jiabao.

Bo a fost luat în considerare pentru poziţia de vice-premier, dar Wen a subliniat că, deoarece Bo este dat în judecată în mai multe ţări pentru atrocităţile comise împotriva practicanţilor Falun Gong, el nu este un reprezentant adecvat al PCC pe scena internaţională. Această opoziţie i-a înlăturat şi şansele de a deveni în 2007 membru CPBP, Bo fiind retrogradat la poziţia de şef de partid în Chongqing.

Între timp, Hu Jintao trebuia să îşi asigure un succesor pentru funcţia de lider al PCC, la cel de-al 18-lea Congres al Partidului din 2012. El i-a avut în vedere pe Xi Jinping, si pe Li Keqiang.

Sprijinul lui Li Keqiang era cunoscut - loialitatea sa era faţă de Hu Jintao şi Wen Jiabao. Pe cine sprijinea Xi nu era atât de clar, deşi provenienţa sa ar fi sugerat o simpatie pentru Hu Jintao.

Tatăl lui Xi, Xi Zhongxun, a aparţinut reformatorilor din cadrul PCC. Destul de uman, Xi Zhongxun a împărtăşit acelaşi punct de vedere ca foştii secretari generali ai PCC, Hu Yaobang şi Zhao Ziyang, şi a fost foarte apropiat de ei.

Hu Yaobang şi Zhao Ziyang au încercat să implementeze reforme economice şi politice. Moartea lui Hu Yaobang a fost sursa de inspiraţie pentru mişcarea studenţească din Piaţa Tiananmen, în 1989. Refuzul lui Zhao Ziyang de a sprijini utilizarea forţei împotriva studenţilor din Piaţa Tiananmen a dus la concedierea sa şi la ţinerea sa în arest domiciliar.

Hu Jintao şi Wen Jiabao au fost selectaţi de Hu Yaobang şi au beneficiat de tutela acestuia. Desigur, Hu Jintao şi Wen Jiabao au fost apropiaţi de Xi Zhongxun şi au fost foarte respectuoşi faţă de el. Într-un fel, Xi Zhongxun era unul dintre mentorii lor.

Jiang şi Zeng nu aveau un candidat potrivit şi au trebuit să decidă dacă sa îl sprijine pe Xi Jinping sau pe Li Keqiang. Ei l-au blocat pe Li Keqiang, pe care l-au considerat succesorul preferat al lui Hu şi l-au susţinut pe Xi Jinping.

Conspiraţie pentru conducere

Jiang şi Zeng trăgeau de timp. Candidatul lor real a rămas Bo Xilai.

Planul lor era ca Bo să câştige putere şi prestigiu prin conducerea Chongqing. Apoi, la cel de-al 18-lea Congres al Partidului, Bo putea deveni membru CPBP şi l-ar fi succedat şi pe Zhou Yongkang ca şef al PLAC.

În Chongqing, Bo a lansat campaniile Intonarea de cântece comuniste şi Lovirea negrului, încercând să atragă un entuziasm popular pentru un fel de renaştere maoistă, în timp ce încerca să demonstreze că PCC putea eradica mafia şi corupţia. Acest lucru a ajuns să fie cunoscut în China drept "Modelul Chongqing", şi a fost văzut de fanaticii partidului ca o cale de urmat pentru PCC.

Potrivit planului lui Jiang şi Zeng, după ce Bo devenea membru CPBP şi director al PLAC, Bo ar fi promovat modelul Chongqing la nivel naţional. Ei au crezut că acest lucru ar fi trezit un sprijin popular pentru Bo. Între timp, Bo ar fi putut creşte numărul armelor aflate la dispoziţia Poliţiei Armate a Poporului, deja puternic înarmată.

Apoi, la momentul potrivit, Bo comandând peste 1,5 milioane de persoane din cadrul Poliţiei Armate şi 1,7 milioane de poliţişti ce aparţineau puternicului Biroul de securitate, şi Jiang menţinând o influenţă asupra armatei, Bo l-ar fi îndepărtat cu uşurinţă pe Xi Jinping sau l-ar fi arestat. Astfel, fracţiunea lui Jiang ar fi fost în siguranţă.

Planul lui Jiang şi Zeng, după ce candidatura lui Bo pentru aderarea la CPBP a fost înlăturată 2007, a fost pus in practica fără probleme, Bo Xilai şi Zhou Yongkang realizând jumătate din proces. Bo devenise deja o personalitate naţională datorită modelului Chongqing şi se vorbea despre el ca despre un posibil împuternicit al CPBP la cel de-al 18-lea Congres al Partidului. El era cunoscut drept succesorul ales de Zhou pentru funcţia de şef al PLAC. Zhou a făcut tot posibilul să consolideze PLAC, în general, şi Poliţia Armată, în special.

Apoi, pe 6 februarie, vice-primarul lui Bo şi fostul şef de poliţie din Chongqing, Wang Lijun, a fugit în încercarea de a se salva şi a căutat refugiu la Consulatul SUA din Chengdu. Când Wang a fost dus la Beijing, el a dezvăluit detaliile conspiraţiei, ceea ce le-a dat lui Hu şi Wen muniţia necesară pentru înfrângerea planului şi pedepsirea celor responsabili. Este doar o chestiune de timp până când facţiunea lui Jiang va fi complet dezintegrată.

Viitorul Chinei

Pe măsură ce facţiunea se destramă, la fel se întâmplă cu capacitatea sa de a controla evenimentele. Chiar acum are loc o dezbatere la cele mai înalte nivele ale partidului, dacă să se dezvăluie crimele comise împotriva practicanţilor Falun Gong.

În această dezbatere, oficialii îşi exprimă poziţia faţă de Falun Gong. Unii au recunoscut că cei care au comis atrocităţi împotriva practicanţilor Falun Gong trebuie traşi la răspundere.

Ei consideră că prin tragerea la răspundere a criminalilor, cum ar fi Jiang Zemin, Zeng Qinghong, Zhou Yongkang şi Bo Xilai, naţiunea chineză va începe să plătească o datorie îngrozitoare. În acelaşi timp, o mare lecţie morală va fi împărtăşită poporului chinez.

În procesele publice, poporul chinez va vedea cum statul recunoaşte comportamentul pur si pline de abnegaţie al practicanţilor Falun Gong. Exemplul lor de viaţă va fi văzut ca o moştenire preţioasă. Acest exemplu, înrădăcinat în cultura antică a Chinei, va instrui şi va ghida naţiunea chineză, pe măsură ce se reînnoieşte după mai mult de şase decenii de tiranie comunistă.

Unii lideri de partid se tem că, dacă s-ar dezvălui ceea ce au suferit practicanţii Falun Gong, faptele vor fi atât de şocante încât PCC se va prăbuşi rapid. Ei au dreptate în această privinţă.

Cu toate acestea, aceşti funcţionari caută cu disperare o modalitate de a menţine PCC, chiar şi pentru o scurtă perioadă de timp. Ei sunt dispuşi să îşi întoarcă spatele în faţa atrocităţilor comise împotriva practicanţilor Falun Gong, de dragul menţinerii puterii cu care s-au obişnuit.

Dar curând vor pierde această putere. Ei greşesc crezand că mai pot păstra aceste secrete ascunse - informaţii au început deja să fie dezvăluite. După ce facţiunea Jiang se va prăbuşi, anumite persoane vor dezvălui din ce în ce mai multe informaţii. Adevărul va ieşi la iveală, iar pe măsură ce asta se va întâmpla, va începe o nouă eră în China.

chinareports@epochtimes.com