Criza Evergrande vesteşte o încetinire "dramatică" a economiei chineze

Muncitor în faţa sediului companiei Evergrande din Shenzhen, 26 septembrie 2021
Muncitor în faţa sediului companiei Evergrande din Shenzhen, 26 septembrie 2021 (Noel Celis/AFP via Getty Images)

Economia chineză se află în proces de încetinire abruptă în următorii ani, pe măsură ce Beijingul se luptă cu criza datoriilor Evergrande, a avertizat un analist economic, adăugând că recesiunea viitoare ar trebui să servească drept un semnal de alarmă pentru celelalte părţi ale globului.

Totuşi, căderea economică a Chinei ar putea să nu fie evidentă imediat, a declarat Leland Miller, directorul executiv al firmei de prognoze economice China Beige Book Internaţional. Având în vedere cel de-al treilea mandat anticipat al liderului chinez Xi Jinping şi Jocurile Olimpice de iarnă de la Beijing, regimul va face tot posibilul pentru a amâna orice ştire negativă până cel puţin anul viitor, a declarat el.

Cu toate acestea, este doar o chestiune de timp înainte ca un astfel de rezultat să devină mai evident, potrivit lui Miller.

„Va fi o decizie politică” dacă acest lucru se va întâmpla în următorii doi sau trei ani sau peste un deceniu, dar „creşterea va încetini şi încă destul de dramatic”, a spus Miller la un recent eveniment virtual, organizat de Hudson Institute.

„Suntem pe o cale implacabilă către o creştere mai lentă, indiferent de ce se întâmplă în viitor”, a afirmat acesta.

O economie încetinită

Economia Chinei a fost afectată de pene de energie electrică, blocaje de aprovizionare, focare sporadice de virus Wuhan şi un sector imobiliar cu probleme de incapacitate de plată. Creşterea produsului intern brut (PIB) cu 4,9% în trimestrul al treilea a scăzut cu 3 puncte procentuale faţă de trimestrul anterior şi a fost mai slabă decât previziunile deja revizuite pe care le-au prognozat analiştii.

Evergrande, un dezvoltator chinez gigantic, jucător într-o industrie care contribuie cu aproape o treime la PIB-ul ţării, se luptă cu datorii de peste 300 de miliarde de dolari şi a ratat trei termene de plată a obligaţiunilor în mai puţin de o lună.

În timp ce riscurile cauzate de un potenţial colaps iminent ar putea fi limitate, criza este un semn clar că modelul de creştere chinez se schimbă şi devine mai lent, a afirmat Miller.

Spre deosebire de restul lumii, China are un sistem financiar non-comercial, în care guvernul îşi asumă controlul asupra tuturor entităţilor corporative, a spus el.

Pe termen scurt, Beijingul are capacitatea de a acorda credite pentru a menţine economia sau de a dicta firmelor de stat să absoarbă datoriile restante, împiedicând ca eventuala prăbuşire a unei firme să se transforme într-un „moment Lehman” care să ruineze întreaga piaţă financiară. Dar, pe termen lung, plasarea de capital în firmele zombie şi procedeele speculative ar stagna creşterea, potrivit lui Miller.

Nu există o remediere evidentă, opinează analistul. În timp ce mass-media de stat chineză promovează de mai mulţi ani o tranziţie la un model economic alimentat de consum - de la unul alimentat de investiţii - astfel de mesaje nu sunt decât propagandă şi „guvernul nu face nimic structural pentru ca acest lucru să se întâmple”, a spus el.

Potrivit lui Miller, o modalitate de a crea un val de consum este de a consolida moneda, oferind gospodăriilor mai multă putere de cumpărare.

Autorităţile ar putea, de asemenea, să transfere bunurile statului către mâini private şi să extindă programele de asistenţă socială pentru cei nevoiaşi. Dar majoritatea politicilor regimului de la Beijing au efectul opus de a conduce China către o economie condusă de consum, a adăugat el.

Scheme piramidale

Evergrande, a spus Miller, operează în esenţă pe o schemă piramidală. Promite familiilor chineze un număr din ce în ce mai mare de apartamente şi apoi foloseşte banii pentru a rambursa împrumuturile contractate anterior, ambalate ca investiţii cu dobândă mare.

Dar acest model de împrumut pentru creştere a fost oprit după ce autorităţile au introdus reguli în august 2020, limitând volumul datoriilor pe care le pot contracta firmele imobiliare.

Potrivit lui Miller, dacă Evergrande supravieţuieşte sau nu este irelevant, însă întrebarea cheie este „în ce măsură va interveni guvernul” pentru a limita orice contagiune şi cine va absorbi pierderile.

În următoarele săptămâni sau luni, pot exista firme chineze "patriotice", care se oferă să construiască acele apartamente. "Să ne asumăm aceste responsabilităţi. Permiteţi-ne să vă ajutăm să rambursaţi deţinătorii de obligaţiuni”, a spus el. „Dar este această dorinţă total voluntară? Nu ... aceştia sunt actori care acţionează la cererea guvernului, mai presus de tranzacţiile pur comerciale".

La 15 octombrie, un oficial al Băncii Populare din China a declarat că problemele gigantului Evergrande sunt „controlabile”, rupând tăcerea asurzitoare instaurată de câteva luni în această privinţă. Numind criza datoriilor firmei un „fenomen izolat”, oficialul a cerut gigantului imobiliar să intensifice eforturile în vederea vânzării activelor şi a promis finanţare pentru a sprijini reluarea proiectelor de construcţii ale firmei.

Schimbarea contractului social

Miller consideră că reducerea volumului sectorului imobiliar este în mare măsură în concordanţă cu represiunea radicală asupra giganţilor hi-tech şi cu introducerea conceptului de „prosperitate comună” propuse de liderul comunist Xi Jinping, pe care a descris-o ca parte a unui contract social în schimbare între Partidul Comunist şi publicul chinez.

„În linii mari, există o bogăţie enormă în companiile mai mari din China şi ideea că acestea sunt protejate în timp ce Partidul caută disperat finanţare, este nerealist”, a precizat el. „Într-un fel sau altul, vor da bani înapoi Partidului.”

Criza de numerar forţează acum regimul să „devină creativ”, a spus Miller, menţionând că autorităţile au început o campanie de inserare a cadrelor de Partid în consiliile de administraţie ale marilor companii, iar unele guverne locale devin acţionari minoritari ai marilor companii.

Ţările care s-au bazat pe uriaşele „valuri de credit” ale Chinei pentru a-şi alimenta propria economie după criza financiară din 2008 ar trebui acum să se pregătească pentru o schimbare de paradigmă, a spus Miller.

"Există această dogmă potrivit căreia creşterea economică a Chinei poate sfida gravitaţia la nesfârşit", a menţionat el. „Nu şi-au planificat traiectoria după acel moment, şi ar trebui să o facă”.

Criza Evergrande semnalează un model de creştere diferit al Chinei, iar această evoluţie „va impune un regim foarte dur pentru unele ţări, dacă nu sunt pregătite”.