Criza din Crimeea dezvăluie furia Rusiei din perioada postsovietică

Criza din Crimeea este mai mult decât o simplă dispută despre cui îi aparţine această peninsulă strategică din Marea Neagră, deoarece la baza sa stă problema mult mai profundă a mâniei resimţite de ruşi în privinţa felului în care au fost trataţi de către Occident după destrămarea Uniunii Sovietice din 1991, notează Associated Press într-un amplu comentariu.

Cea mai mare nemulţumire a Rusiei a fost aderarea la NATO nu doar a unor foşti aliaţi din blocul estic, cum ar fi Polonia şi România, ci şi a trei republici în trecut parte a Uniunii Sovietice: Letonia, Lituania şi Estonia. Pentru Moscova, ultima picătură a constat însă în încercarea Uniunii Europene de a apropia Ucraina de Occident prin intermediul unui acord de asociere politică. Acţiunea a generat un lanţ de evenimente care au condus la înlăturarea preşedintelui pro-rus al Ucrainei, Viktor Ianukovici, şi, în cele din urmă, la anexarea Crimeii la Rusia.

De altfel, preşedintele Vladimir Putin a evocat marţi, în timpul unui discurs despre anexarea Crimeii, evenimentele de după încheierea Războiului Rece, acuzând Occidentul că a înşelat Rusia şi i-a ignorat interesele în anii care au urmat colapsului sovietic.

Deşi puţini observatori occidentali ai relaţiilor Est-Vest scuză acţiunile lui Putin în Ucraina, există ideea că evenimentele recente din Ucraina marchează decizia Kremlinului de a considera azi un eşec cei peste 20 de ani de încercări de a dezvolta relaţii mai bune cu Occidentul, aşa cum explică Keith Darden, profesor la American University din Washington.

Preluarea rapidă a Crimeii de către Moscova, susţine la rândul său Jack F. Matlock Jr., ambasadorul SUA la Moscova la sfârşitul Războiului Rece, trebuie înţeleasă în contextul felului în care Washingtonul a gestionat relaţiile cu Moscova din momentul destrămării Uniunii Sovietice.

'Ipoteza comună potrivit căreia Occidentul a forţat prăbuşirea Uniunii Sovietice şi, astfel, a câştigat Războiul Rece este greşită. Adevărul este că Războiul Rece s-a încheiat prin negociere, în avantajul ambelor părţi', scria Matlock în pagina de opinii a publicaţiei The Washington Post. Pe de altă parte, adaugă acesta, de la colapsul sovietic problema a fost că SUA au 'insistat să trateze Rusia ca pe un perdant', iar aderarea la NATO a ţărilor baltice şi din Balcani a fost 'echivalentul diplomatic al unor lovituri rapide în stomac' primite de Moscova.

Pe de altă parte, legăturile strategice şi emoţionale ale Rusiei cu Crimeea sunt deosebit de profunde. Kremlinul consideră Ucraina esenţială pentru încercările sale de a crea o Uniune Eurasiatică, o alianţă de foste naţiuni sovietice după modelul Uniunii Europene. În plus, populaţia Crimeii este majoritar rusă, iar Kremlinul are închiriată în Crimeea o bază pe termen lung pentru Flota rusă din Marea Neagră. Mii de militari ruşi sunt deja staţionaţi în peninsulă, iar Rusia a desfăşurat efective importante la frontiera sa vestică cu Ucraina.

'Putin a decis că nu va mai lăsa Vestul să scape de data aceasta', a explicat Wayne Merry, de la American Foreign Policy Council. ' 'Dacă ei cred că mă pot trata astfel, nu ştiu cu cine au de-a face. Am deja ceva fizic în posesia mea, numit Crimeea. Tot ceea ce trebuie să fac este să pun mâna pe ea', şi-a zis Putin', potrivit aceluiaşi analist.

Pentru Keith Darden, anexarea Crimeii marchează momentul în care Rusia 's-a îndepărtat de Europa şi de SUA, spre o politică mai etatistă'. În acest context, avertizează profesorul de la American University, 'Crimeea este doar începutul a ceea ce vom vedea'.