Coşmarul lui Putin şi dilemele UE

Visul de mărire al preşedintelui rus, de refacere a Uniunii Sovietice, sub forma Uniunii Eurasiatice, a fost spulberat de Euromaidanul din Kiev. De unde Putin controla jocul şi era sigur că totul va merge conform planului, el vede acum că ar putea pierde Ucraina, un fel de perlă a Coroanei imperiului. Ocuparea Crimeei dezvăluie disperarea Rusiei, care-şi arată adevărata faţă.

Rusia lui Putin a cheltuit sume uriaşe pentru a prezenta o faţă prietenoasă, de mare putere deschisă către lume, la Soci. Dar proiectul acesta faraonic nu i-a adus lui Vladimir Putin recunoaşterea, respectul şi prestigiul căutat pe plan extern.

Marii lideri ai lumii precum preşedintele american Barack Obama, cancelarul german Angela Merkel şi mulţi alţii au lipsit în semn de dezacord cu politicile Kremlinului din vecinătatea estică şi cu reprimarea propriei opoziţii acasă, iar operaţiunea de cosmetizare a imaginii Rusiei în lume a eşuat. De ce? Pentru că Euromaidanul şi violenţele din Ucraina au captat atenţia internaţională, iar regimul Ianukovici a arătat şi el adevărata faţă a Rusiei.

Văzând că strategia de PR de proiectare a soft-power-ului rusesc a eşuat, Putin a schimbat foaia. Rusia îşi arată potenţialul de hard power în Crimeea, îşi mobilizează trupele din baza de la Sevastopol, vine la "chemarea supuşilor" din Simferopol "să apere" etnicii ruşi şi pregăteşte operaţiunea militară împotriva Ucrainei.

Putin crede că pierderea Ucrainei nu mai poate fi împiedicată decât printr-o acţiune rapidă, care să transmită un mesaj de forţă Occidentului (UE SUA) pe care îl vede într-o logică de Război Rece ca preluând controlul Ucrainei prin noile autorităţi de la Kiev.

Paradoxal pare că nici preşedintele rus nu ştie încă până unde să meargă cu provocările militare. Nu are un plan clar, dacă să rupă doar Crimeea sau şi alte părţi din estul Ucrainei. Deocamdată vrea să dea un mesaj dur şi să pună în dificultate noua putere de la Kiev, să testeze UE şi SUA. El mizează pe faptul că acestea nu se vor implica militar şi vor fi luate prin surprindere aşa cum s-a întâmplat în Georgia.

”Suntem martori la un război al nervilor. Nu cred că Kremlinul a luat o decizie finală privind soarta Crimeei. Dar Moscova acţionează dur, rapid şi fără să ţină cont de Occident. Putin simte că Rusia nu mai are decât doi aliaţi ca pe timpul ţarului Alexandru al III-lea: armata şi flota”, explică reputatul analist Dmitri Trenin, directorul think-tank-ului Carnegie Moscow, într-un interviu pentru Spiegel. În opinia sa, preşedintele rus nu este pregătit pentru un război, ci încearcă să blocheze doar intrarea armatei ucrainene în Crimeea, neavând încă un plan de bătaie.

Trenin consideră că Putin vrea să dea Kievului mesajul că a pierdut Crimeea, iar Washingtonului că sunt în joc interese mari ale Rusiei în zonă pe care Moscova şi le va apăra militar. Mai mult, analistul susţine că lui Putin îi este acum indiferentă reacţia Occidentului. Imaginea sa şi a Rusiei s-a deteriorat atât de tare în ultima perioadă, iar Jocurile Olimpice de la Soci – proiectul său de suflet – a eşuat şi din acest punct de vedere lamentabil, încât nu-i mai pasă ce crede Europa, dacă-l compară cu lideri criminali precum Gaddafi sau Assad.

Aici este şi problema de fond. Imaginea Rusiei s-a deteriorat atât de mult în ultimele luni, încât Putin consideră că nu mai are nimic de pierdut din confruntarea cu Vestul şi devine astfel un actor periculos şi mai imprevizibil. Pentru Kremlin nu mai contează nici ce vă spune Berlinul, cu care Moscova a cultivat mereu relaţii apropiate. Ca urmare, un scenariu de agresiune militară ca în Georgia nu mai poate fi înlăturat.

Trenin susţine că ruperea Ucrainei devine un obiectiv pentru establishmentul rus pentru ca un stat separat format din regiunile industrializate din est şi sud care să fie prieten cu Rusia ar putea să salveze ceva din visul lui Putin. În opinia sa, este mai probabilă însă o federalizare a Ucrainei, prin care Moscova să aibă mai multă influenţă asupra Sudului şi Estului, dar politica externă şi de securitate s-ar face la Kiev, ceea ce ar exclude pentru totdeauna o aderare a ţării la NATO şi la UE.

Imaginea Rusiei s-a deteriorat atât de mult în ultimele luni, încât Putin consideră că nu mai are nimic de pierdut din confruntarea cu Vestul şi devine astfel un actor periculos şi mai imprevizibil. Mai mult, preşedintele rus mizează pe faptul că SUA şi UE nu vor răspunde corespunzător militar şi economic.

Dilemele europene

Întrebarea care se pune este cum va reacţiona UE la o agresiune militară în Ucraina. UE trebuie să se decidă între imprimarea unui curs mai dur faţă de Moscova sau o încercare de a o tempera prin diplomaţie. Uniunea a promis deja că va creşte ajutorul financiar pentru Ucraina de la 600 milioane de euro la un miliard de euro, pentru a opri falimentul. Mai mult, comisarul pentru Uniunea monetară, Olli Rehn vrea să ocolească Parlamentul European pentru a nu mai pierde timp.

Totuşi acest plan Marshall pentru Ucraina nu răspunde dilemelor legate de relaţia UE cu Ucraina şi Rusia. Mai multe state membre nu văd cum poate fi acordată o perspectivă de aderare unei ţări care ar aduce în Uniune conflicte precum cel din Crimeea. Deci putem spune că Putin a reuşit să mai obţină totuşi o mică victorie prin această destabilizare pentru că deşi Ianukovici a fost înlăturat, europenii n-au mai scos acordul de asociere cu Ucraina la semnat. Până la urmă premierul rus tocmai pe asta mizează: că SUA nu se vor implica militar să apere integritatea teritorială a Ucrainei, iar europenii sunt prea divizaţi pentru a găsi o abordare comună faţă de Rusia.

Ce ar putea să facă atunci Europa şi SUA? Zbigniew Brzezinski, fost consilier pe probleme de securitate naţională al preşedintelui Jimmy Carter, dă un răspuns într-un articol recent pe tema finlandizării Ucrainei. Statele Unite ar trebui să transmită Moscovei că sunt gata să-şi folosească influenţa pentru a se asigura că o Ucraina independentă şi nedivizată teritorial ar urma faţă de Rusia politici similare celor practicate de Finlanda: relaţii economice extinse atât cu Rusia cât şi cu UE; fără participarea într-o alianţă militară percepută de Moscova ca fiind orientată împotriva sa, dar amplificând în acelaşi timp masiv conexiunile europene.

Pentru asta, SUA ar trebui să impună în caz de nevoie măsuri costisitoare din punct de vedere economic pentru Rusia: sancţiuni financiare, revizuirea statutului Rusiei în OMC, Banca Mondială şi G-8. Din partea Europei, Marea Britanie i-ar putea influenţa pe oligarhii ruşi şi ucraineni care se adăpostesc pe teritoriul ei. UE şi SUA ar trebui să facă presiuni şi asupra noii puteri de la Kiev să adopte un discurs al unificării, al moderaţiei politice, nu al răzbunării.

Acest scenariu pare însă idealist şi nerealist, dat fiind că Putin este sigur că americanii nu vor interveni militar dacă el continuă agresiunea în Ucraina, iar europenii nu vor trece la sancţiuni economice serioase împotriva activelor ruseşti din Europa.

”Rusia ştie că americanii au alte probleme în care depind puternic de sprijinul rusesc, precum Afganistanul, Iranul şi Siria. Din partea UE, ruşii mizează pe faptul că europenii nu le-au ţintit niciodată conturile bancare din Europa şi nu s-au pus de acord asupra unor sancţiuni împotriva Rusiei. Nici măcar după războiul din Georgia, Europa n-a luat astfel de măsuri, iar Putin crede că europenii sunt ocupaţi să facă bani, nu să-l înfrunte”, explică Ben Judah, cercetător la think-tank-ul ECFR.

În concluzie, ameninţări precum scoaterea Rusiei din G8 nu sunt suficiente pentru a-l convinge pe Putin să dea înapoi, ci este nevoie ca europenii să atace averile oligarhilor ruşi din Europa. Doar aşa preşedintele rus ar putea simţi că are ceva de pierdut dacă continuă agresiunea.