Consiliul Nediscriminare: Declaraţiile publice ale lui Dodon au instigat la ură şi violenţă împotriva românilor

Consiliul pentru Prevenirea şi Eliminarea Discriminării şi Asigurarea Egalităţii din R. Moldova (Consiliu) a decis că Igor Dodon trebuie să ceară scuze pentru declaraţiile făcute împotriva unioniştilor şi românilor instigatoare la discriminare pe criteriu de origine etnică, fiind sesizat de către un grup de petiţionari care au solicitat ca actualul Preşedinte al RM să fie tras la răspundere deoarece a exprimat adresări periculoase la adresa românilor şi a unioniştilor şi că ar exista pericolul ca aceste categorii de cetăţeni să fie excluşi în afara cadrului legal, în condiţiile în care reclamatul deţine funcţia de şef de stat.

Petiţionarii notează că Igor Dodon, fost deputat în Parlamentul R. Moldova şi preşedinte al Partidului Socialiştilor din Republica Moldova (PSRM), a instigat la discriminare împotriva unioniştilor şi împotriva persoanelor de etnie română, adresările periculoase fiind publicate pe pagina web a partidului politic PSRM, pe blogul personal al dlui Igor Dodon şi portalul www.privesc.eu.

“Petiţionarii susţin că declaraţiile lui Igor Dodon şi ale PSRM împotriva unioniştilor şi românilor sunt discriminatorii, incită la violenţă faţă de cetăţenii moldoveni care împărtăşesc opţiunea politică unionistă. Petiţionarii argumentează că, deşi, dl Igor Dodon şi PSRM nu sunt de acord cu alte opţiuni politice, cum ar fi aderarea la Uniunea Europeană, ieşirea din Comunitatea Statelor Independente sau separarea nerecunoscutei Republici Moldoveneşti Nistrene, nu cer pedepsirea cetăţenilor sau interzicerea organizaţiilor care promovează aceste opţiuni politice”, scrie în Decizia Consiliului.

În apărarea sa, reclamatul Igor Dodon a menţionat că faptele relatate de petiţionari reprezintă acţiuni întreprinse în perioada anilor 2014-2015, prin care a opinat în ipostază de deputat, preşedinte de partid şi concurent electoral asupra unor chestiuni politice exercitându-şi dreptul constituţional privind libertatea de exprimare. Nu a făcut decât să-şi exprime opinia construită şi bazată pe strategia politică a partidului pe care îl reprezenta în perioada respectivă. Consideră că aspectul pretinsei instigări, chintesenţa căreia constă în îndemnare, incitare, sunt fictive dat fiind lipsa acţiunilor care s-ar încadra în definiţia discriminării.

Potrivit Deciziei de admitere a sesizării petiţionarilor, Consiliul nu a negat faptul că deputaţii beneficiază de un cadru lărgit pentru exprimări în exercitarea mandatului, însă a notat că aceste prevederi nu se extind asupra discursului instigator la ură.

“Reglementarea discursului instigator la ură se înscrie în nevoia societăţilor democratice de a preveni şi a sancţiona toate formele de expresie care răspândesc sau instigă, promovează sau justifică ura bazată pe intoleranţă, definirea sa fiind indisolubil legată de combaterea generală a discriminării, sub toate formele sale de manifestare. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit, prin soluţiile pronunţate în cazurile pe care le-a instrumentat, că limitele libertăţii de exprimare ale unui politician şi ale persoanelor publice sunt mai restrânse în comparaţie cu ale celorlalţi membri ai societăţii (Erbakan v. Turkey). Spre deosebire de cei din urmă, politicienii trebuie să accepte în mod inevitabil şi conştient verificarea strictă a fiecărui cuvânt şi a fiecărei fapte, atât din partea jurnaliştilor, cât şi din partea publicului şi, în consecinţă, trebuie să dovedească un grad mai mare de responsabilitate.”

Consiliul a reţinut că declaraţiile publice pot fi catalogate ca o promovare a naţionalismului agresiv, care instigă la ură şi violenţă împotriva românilor şi atenţionează că, indiferent de funcţia şi statutul emiţătorului, există riscul ca această manifestare să fie percepută de terţi drept o etichetare a unui grup de persoane indezirabile din motivul apartenenţei lor etnice şi nu în calitate de potenţiali concurenţi electorali sau electorat.

"Aluzia făcută la adresa persoanelor de etnie română, reconfirmă atitudinea denigratoare a lui Igor Dodon faţă de acest grup, care cuprinde un număr considerabil de persoane vizate, transformându-se în discurs care nu-şi poate regăsi protecţie juridică într-o societate democrată. Consiliul notează că declaraţiile care ofensează, fără a contribui la o dezbatere publică capabilă de a duce la un progres al relaţiilor umane, trebuie evitate.

Afirmaţiile negative la adresa persoanelor de altă etnie, care se transformă gradual în afirmaţii violente, confirmă nevoia publică de a restrânge libertatea de exprimare a reclamatului. Cu atât mai mult, o persoană publică cu funcţii importante trebuie să suporte consecinţele unui discurs instigator la ură, or impactul acestuia este unul semnificativ”, a concluzionat Consiliul solicitând şefului statului să aducă scuze publice pentru afirmaţiile instigatoare la discriminare pe criteriu de origine etnică.

Decizia Consiliului pentru Prevenirea şi Eliminarea Discriminării şi Asigurarea Egalităţii este cu drept de atac în instanţă de contencios administrativ în termen de 30 zile.

Notabil este faptul că după pronunţarea deciziei Consiliului, în cadrul Conferinţei internaţionale ştiinţifice „Statalitatea Moldovei: continuitatea istorică şi perspectiva dezvoltării” organizată sub egida Preşedintelui Republicii Moldova, Dodon în discursul său a reiterat că, într-un mod paradoxal,” odată cu obţinerea independenţei, am început să ne pierdem codul nostru cultural. Am devenit cu toţii victimele unei campanii ideologice, informaţionale şi psihologice de dezrădăcinare a identităţii moldoveneşti şi a memoriei noastre istorice.”

În opinia şefului statului, R. Moldova se poate realiza ca un stat modern şi puternic doar cu condiţia păstrării şi dezvoltării perceperii ideii rămase de identitate moldovenească. În caz contrar, dacă nu va fi oprit procesul de românizare, ţara va dispărea, Moldova nu va avea viitor. Piatra de temelie a întregului proces de păstrare a statalităţii îl reprezintă predarea cursului de Istorie a Moldovei în şcoli în locul Istoriei românilor. “Oaspeţii noştri ar putea fi surprinşi, dar copiii noştri studiază Istoria românilor, însuşind miturile şi ideologia imperială a ţării vecine.”