Consecinţele crizei din Ucraina: Europa schimbă foaia, Rusia se izolează

”Politica de până acum a Europei faţă de Rusia caracterizată de abordarea business as usual se va schimba radical. Vom asista la o resetare totală a relaţiei europenilor cu Rusia, de la chestiunea vizelor până la schimbări în politica energetică”, a susţinut fostul comisar european Leonard Orban în cadrul conferinţei ”Criza din Crimeea: implicaţii pentru vecinătatea estică a UE”, organizată de IER. Pe de altă parte, mai mulţi experţi au arătat că anexarea Crimeei va fi pe termen lung o înfrângere a Moscovei.

Fostul comisar european pentru multilingvism şi ministru al Fondurilor Europene, Leonard Orban a observat că dacă criza economică din UE a arătat că prosperitatea UE nu este garantată, criza din Ucraina a demonstrat că nici pacea nu este un dat. El a argumentat că după încălcarea gravă de către Rusia a dreptului internaţional, prin anexarea Crimeei, ”europenii nu mai pot să gândească la fel relaţia cu Rusia”. Asta nu înseamnă însă că statele membre se vor grăbi să ofere o perspectivă rapidă de aderare Ucrainei.

Orban a recunoscut că birocraţia europeană se mişcă greu în astfel de crize declanşate de agresiuni teritoriale, dar a subliniat că ”odată gigantul pus în mişcare, el va merge într-o nouă direcţie”. În opinia sa, Federaţia Rusă se va confrunta cu mari probleme economice pe termen mediu şi lung pentru că UE va face tot posibilul pentru a-şi reduce dependenţa de importurile de resurse energetice ruseşti.

Fostul comisar nu crede nici în viabilitatea folosirii Chinei ca piaţă de substitut la Europa pentru gazul rusesc, soluţie către care înclină Moscova. ”Pe teritoriul Chinei au fost identificate resurse uriaşe de gaze de şist astfel încât această ţară nu va fi o alternativă pentru gazul rusesc”, a explicat Orban.

El s-a declarat însă extrem de îngrijorat de evoluţiile din Ucraina ”pentru că nu se conturează un sfârşit al crizei, nimeni nu ştie până unde vor merge liderii ruşi, iar escaladarea este posibilă”. Orban s-a declarat uluit că până în prezent nu a existat un conflict militar cu victime.

La rândul său, generalul în rezervă Mihail Ionescu, directorul Institutului de Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară (ISPAIM) a schiţat un tablou amplu al crizei din Ucraina, din punct de vedere diplomatic şi militar. El a arătat că Putin discută la telefon doar cu Obama şi Merkel iar criza actuală ”este în continuitate cu cea din 2008 din Georgia”. Diferenţa este că Abhazia şi Osetia s-au declarat independente, chiar dacă nu sunt recunoscute de comunitatea internaţională, în timp ce în cazul Crimeei a fost vorba despre o anexare de jure.

Ionescu a explicat cum Rusia orchestrează acţiuni militare în zone unde are deja dislocate aşa numite forţe de peacekeeping iar ”mişcările masive de trupe ruseşti nu au loc deocamdată decât pe propriul teritoriu, de exemplu la graniţa de est a Ucrainei”. Moscova încearcă să menţină o aparenţă de legalitate şi prin referendumuri locale.

De partea cealaltă Occidentul recurge la o întărire a dispozitivelor de apărare prin dislocarea de avioane şi desfăşurarea de exerciţii militare comune. Polonia a cerut NATO dislocarea a doua brigăzi de infanterie de câte 5.000 de soldaţi fiecare pe teritoriul său pentru a preveni un atac rusesc dinspre enclava Kaliningrad, dar n-a primit răspuns. Occidentul insistă că aceste dislocări de forţe sunt temporare pentru a nu încălca Tratatul cu privire la Forţele Armate Convenţionale în Europa, care impune restricţii în ceea ce priveşte echipamentul militar din Europa şi prezenţa forţelor armate în anumite regiuni sau la graniţele dintre state.

Potrivit generalului Ionescu, ”în acest balet, niciuna dintre părţi nu doreşte s-o provoace pe cealaltă la o confruntare militară”. Totuşi, Moscova vrea renegocierea ordinii mondiale post-Război Rece şi ”un droit de regard asupra spaţiului ex-sovietic prin federalizarea Ucrainei”. Directorul ISPAIM a mai amintit că Iulia Timoşenko vorbea într-un articol recent despre o nouă Ialtă, ”în sensul de târg şi înţelegere pentru stabilirea zonelor de influenţă”. Ionescu a mai remarcat că Occidentul vorbeşte despre de-escaladare, ”care nu ştim ce înseamnă”. În opinia sa, aceasta ar putea să implice o îngheţare pe termen scurt a stării de fapt actuale, cu Crimeea anexată, mizându-se pe faptul că pe termen lung Rusia va avea costuri enorme cu Crimeea şi îi va fi greu să se aventureze în alte aventuri expansioniste în estul Ucrainei.

Strategia actuală a UE de impunere de sancţiuni pare să fie gândită pentru trecerea timpului şi pentru evitarea confruntării militare. Ionescu nu exclude însă scenariul izbucnirii unui război, deşi susţine că ”contextul economic va arăta că Putin a jucat greşit”.

La rândul său, preşedintele Fundaţiei Eurisc, Liviu Mureşan, a criticat faptul că Rusia a abuzat de protejarea minorităţilor ruse din Ucraina pentru a anexa Crimeea şi a arătat că prin federalizarea Ucrainei regiunile din est ar putea să blocheze orice aspiraţii europene ale celor din Vest.

Federaţia Rusă se va confrunta cu mari probleme economice pe termen mediu şi lung pentru că UE va face tot posibilul pentru a-şi reduce dependenţa de importurile de resurse energetice ruseşti.

Pe de altă parte, Mureşan a afirmat că statele membre mari ale UE au interese ca sancţiunile la adresa Rusiei să nu meargă prea departe, ”pentru că Marea Britanie vrea capitalul rusesc, Franţa vrea să vândă ruşilor arme precum portavionul Mistral, iar Germania vrea să aibă acces uşor la gazul rusesc”.

Expertul a mai arătat că şi China are interese mari în Ucraina, unde a investit în 5% din pământul arabil, şi nu va renunţa la urmărirea lor. Ca şi Leonard Orban, Mureşan nu crede că ”mutarea Rusiei dinspre Vest spre Est, de la Europa la China, se poate face uşor mai ales că între China şi Rusia există destule probleme nerezolvate inclusiv legate de graniţă”.

Liliana Popescu, prorector la SNSPA, a arătat că ruşii încearcă să preseze prin adăugarea unor elemente de forţă pentru a obţine o Ucraina finlandizată, ca zonă-tampon. În opinia ei, ”asistăm acum la un fel de izolaţionism al Moscovei bazat pe civilizaţionismul excepţionalist. Rusia spune că este o civilizaţie distinctă de Europa, bazată pe valori tradiţionale precum familia, dar nu cred că această izolare este de bun augur”.

La rândul ei, Antonia Colibăşanu de la Stratfor a subliniat că Rusia a redevenit agresivă încă din 2004 de la Revoluţia portocalie din Ucraina. În anii următori, investiţiile ruseşti au crescut în Europa de Est şi de Vest. Iar în august 2008, Rusia a testat pentru prima oară reacţia Europei în Georgia, profitând de faptul că ”SUA erau ocupate, iar Europa lovită de criza economică”.

În finalul dezbaterii, Angela Grămadă, cercetătoare la Centrul de Studii Est-Europene şi Asiatice din cadrul SNSPA, a afirmat că ”Vladimir Putin s-a temut întotdeauna de posibilitatea exportării Revoluţiei portocalii în Federaţia Rusă”.

Pe de altă parte, ea a arătat că potrivit unui sondaj recent Gallup, 83% dintre ucrainenii din regiunile de est şi din sud sunt împotriva intervenţiei Rusiei în Ucraina, iar numărul celor care susţin integrarea europeană a crescut. Mai mult, miza ruşilor este acum să nu aibă loc alegeri în Ucraina pentru că n-au un candidat favorabil Moscovei.

Grămadă a mai spus că Timoşenko ar putea deveni omul Rusiei, ea negociind în trecut contractele pentru gaz cu Putin, fapt pentru care a fost întemniţată.

Experta a mai susţinut că imaginea Rusiei la nivel internaţional va avea de suferit şi mai mult pentru că ”se pregătesc multe dosare împotriva Rusiei la foruri internaţionale”. Mai mult, dincolo de izolarea externă, nici partenerii Moscovei din Uniunea Vamală şi viitoarea Uniune Eurasiatică nu au fost prea încântaţi de anexarea Crimeei pentru că se tem ca-şi vor pierde din suveranitate în dauna Rusiei, în cazul înfiinţării Uniunii Eurasiatice la 1 ianuarie 2015.