SUA nu ar trebui să apere Ucraina sau să dorească extinderea NATO (presă)
Anexarea insolentă a Crimeii de către Rusia a generat un val de propuneri de a revigora şi de a extinde NATO, însă un asemenea parcurs ar face America mai puţin sigură, potrivit unui comentariu publicat în ediţia online a revistei Forbes.
Invazia Crimeii a generat o mulţime de cereri ca Alianţa, însemnând în principal SUA, să adopte o poziţie, aşa încât în luna martie, administraţia americană a luat ceea ce secretarul de stat John Kerry a numit o serie de 'măsuri concrete pentru a-i linişti pe aliaţii noştri din NATO'.
Preşedintele Barack Obama a detaliat: 'Azi, avioanele NATO patrulează cerul statelor baltice, ne-am consolidat prezenţa în Polonia şi suntem pregătiţi să facem mai mult'. În consecinţă, Statele Unite au adăugat şase F-15C-uri pentru Lituania, o duzină de avioane F-16 şi 300 de militari pentru Polonia, au elaborat planuri de a implica mai multe forţe în exerciţii şi activităţi de instruire în Polonia şi în statele baltice şi au sporit misiunile de recunoaştere deasupra României şi Poloniei.
La reuniunea din luna martie, NATO a cerut studierea măsurilor de susţinere a membrilor est-europeni ai Alianţei, care includ suplimentarea trupelor şi echipamentelor la baze, desfăşurarea de exerciţii militare suplimentare, îmbunătăţirea forţei de intervenţie rapidă şi revizuirea planurilor militare. Comandantul Alianţei, generalul Philip Breedlove, a declarat că opţiunile pentru acest 'pachet de reasigurare' includ consolidarea forţei aeriene, creşterea numărului de nave în Marea Baltică, crearea unei forţe navale în Marea Neagră, precum şi trimiterea unei brigăzi de luptă de 4.500 de persoane din Texas în Europa. De asemenea, la începutul lunii aprilie, Pentagonul a declarat că va trimite o navă de război americană în Marea Neagră drept 'răspuns direct la circumstanţele din Ucraina'.
Însă est-europenii doresc chiar mai mult. Ministrul polonez al apărării, Tomasz Siemoniak, a insistat că 'SUA trebuie să îşi sporească prezenţa în Europa Centrală şi de Est şi, de asemenea, în Polonia', iar preşedintele român, Traian Băsescu, a vorbit despre 'necesitatea de a repoziţiona resurselor militare ale NATO', adică în România.
Mai mulţi susţinători ai politicii americane s-au alăturat acestui 'cor grecesc'. Spre exemplu, analistul pe probleme de apărare Steven Metz susţine că SUA trebuie 'acţioneze în sens invers unei retrageri din Europa şi să re-maseze unele forţe, în special în zonele de est ale NATO'. 'O creştere a prezenţei la sol şi în aer în republicile baltice, Polonia, Bulgaria şi România ar putea contribui la consolidarea hotărârii naţiunilor care se confruntă cu intimidarea rusească. O mai mare activitate navală în Marea Neagră şi Marea Baltică ar putea contribui, de asemenea' la acest rezultat, notează acesta.
De asemenea, Andrew Michta de la Rhodes College este de părere că 'Statele Unite trebuie să îşi extindă prezenţa pe teren în Europa Centrală' şi că 'administraţia Obama trebuie să îşi mute militarii în Polonia - într-un număr de preferat de mărimea unei brigăzi, pentru a consolida respingerea pe termen scurt'.
În plus, secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a declarat că Alianţa va 'intensifica cooperarea militară cu Ucraina', oferindu-i inclusiv asistenţă în ceea ce priveşte modernizarea armatei. De asemenea, Washington-ul a anunţat că va efectua exerciţii militare anuale în iulie, în Ucraina, care 'vor promova stabilitatea şi securitatea regională, vor consolida capacitatea de parteneriat şi vor stimula încrederea, îmbunătăţind în acelaşi timp interoperabilitatea între forţele terestre din Ucraina şi ţările membre NATO şi partenere'.
Nu în ultimul rând, au existat propuneri de a extinde Alianţa. Senatorii John McCain şi Lindsey Graham au pledat pentru creşterea 'cooperării şi suportului pentru Ucraina, Georgia, Republica Moldova, precum şi pentru alţi parteneri non-NATO', în timp ce fostul secretar al apărării Robert Gates a cerut încheierea de acorduri de asociere cu Georgia, Republica Moldova şi Ucraina. John Bolton a sugerat plasarea 'atât a Georgiei, cât şi a Ucrainei pe o cale clară pentru aderarea la NATO', în timp ce McCain şi Graham au cerut extinderea NATO la Georgia şi Republica Moldova.
Dar trebuie să se şi cheltuiască mai mult pentru armată. De exemplu, preşedintele eston Toomas Hendrik Ilves a argumentat: menţinerea a 2% din PIB pentru apărare trebuie să devină un punct de referinţă important al angajamentului aliaţilor. Oficialii americani au spus şi ei mult timp acelaşi lucru.Luna trecută, preşedintele Obama a declarat: fiecare stat membru NATO trebuie să-şi crească şi să-şi ducă partea din povară'.
În practică însă, NATO a însemnat întotdeauna America de Nord şi restul. În ceea ce îi priveşte pe europeni, aceştia continuă să se bucure de capabilităţile SUA, dacă nu gratis, pe aproape, şi nu au nici un motiv să schimbe acest lucru cât timp Washington-ul îi copleşeşte cu asigurări, garantându-le în acelaşi timp securitatea.
Pe de altă parte, cheltuielile militare a Americii sunt în creştere cu 37% în ultimele două decenii, în timp ce cheltuielile colective ale celorlalte 27 de state NATO sunt în scădere cu 3,4%. În general, europenii alocă 1,6% din PIB armatei şi toate celeilalte 27 de state NATO (cu excepţia a patru) cheltuiesc mai puţin decât recomandarea oficială de 2% din PIB.
În prezent, nici statele europene mai mari nu alocă prea mult apărării, iar majoritatea membrelor NATO continuă să reducă cheltuielile. De asemenea, în Europa de Est, toate statele, cu excepţia Poloniei, au redus cheltuielile dedicate apărării. De altfel, singura ţară europeană care cheltuieşte mai puţin pentru armată decât Letonia şi Lituania este Luxemburg-ul. După anexarea Crimeii, cele două state baltice, care alocau 0,9% şi, respectiv, 0.8% din PIB apărării, au anunţat planuri de a creşte cheltuielile. Astfel, în timp ce Letonia speră să atingă obiectivul de două procente până în 2020, Lituania plănuieşte să facă acest lucru în 2025 sau 2026.
Totuşi, în pofida eforturilor militare anemice ale Europei, capacităţile sale le depăşesc cu mult pe cele ale Rusiei. În 2012, spre exemplu, celelalte 27 de state membre NATO au cheltuit 319 miliarde de dolari pentru apărare, comparativ cu cei 91 miliarde de dolari cheltuiţi de Moscova. Cu un PIB colectiv de peste 8 ori mai mare decât cel ar Rusiei, europenii ar putea face mult mai mult dacă şi-ar dori, notează Forbes.
În acest context, o ameninţare americană de a merge la război ar trebui să descurajeze (Rusia), însă istoria este plină de alianţe care nu au reuşit să prevină un conflict. De asemenea, atunci când descurajarea a eşuat, pactele militare au devenit curelele de transmisie ale războiului. De fapt, notează Forbes, alianţele pot încuraja confruntarea, prin oferirea unor stimulente partenerilor mai slabi şi uneori iresponsabili. În 2008, Georgia a părut să creadă că Washingtonul ar sprijini-o împotriva Rusiei. În prezent, a oferi un sprijin militar Ucrainei ar putea avea un efect similar, care s-ar putea dovedi deosebit de periculos într-o regiune care va rămâne mereu mai importantă pentru Rusia decât pentru America.
În cele din urmă, Statele Unite ale Americii s-ar putea găsi, practic, singure, într-un război cu o putere nucleară, pe o miză geopolitică minimă. Din acest motiv, Washington-ul ar trebui să se opună unei viitoare extinderi a NATO (de jure sau de facto), iar pe termen lung, America ar trebui transfere responsabilitatea pentru apărarea Europei înapoi în Europa.
