Condamnarea comunismului şi restauraţia

Ştim bine cu toţii că sistemul de teroare, înfometare, care a ucis milioane de oameni nevinovaţi în numele unei dogme iraţionale şi continua încă să ucidă, trebuie condamnat. Dar oare chiar ştim asta cu toţii?

Inchiziţia, nazismul (cu însemnele lui cu tot) au fost puse la zidul Istoriei, interzise şi condamnate drept genocid. Comunismul, încă şi mai periculos decât celelalte două, cel puţin prin faptul că există şi ucide încă, scapă cumva mereu nepedepsit. Asemeni unui criminal în serie ce umblă liber prin lume. Fie că există cu chipul său adevărat că în Coreea, China sau Cuba, fie că a împrumutat masca ideologiilor liberale (în Rusia, (şi iar) China, etc ), fie că subzistă prin rămăşiţele lui deloc neglijabile în România.

Dar rămâne ceea ce este - o crimă. ”Comunismul este o crimă continuă”, spunea Petre Tutea. Iar crimele trebuie condamnate oricum, fără circumstanţe atenuante.

Dar nu e tocmai simplu. Întotdeauna când vine vorba de comunism şi condamnarea lui, legitimă de altfel, te izbeşti de un zid. Al tăcerii, al privirilor piezişe, al cosmetizării faptelor. Zidul celor care fie au o problemă de înţelegere, fie au fost, mai mult sau mai puţin, complici cu sistemul. Astfel, crima continuă sau continuă să rămână nepedepsită.

De ce? Problema e că există nostalgicii care îi doresc revenirea.

”Adevărul este că orice încercare de condamnare a ideologiei comuniste sau oricare alta este doar prima etapă din cele 3 obligatorii: ideologia, ideologii şi nostalgicii care doresc revenirea”, spunea istoricul Nicolae Videnie, doctor la Institutul de Istorie Recentă. Adică, afirmă el, 1. condamnarea ideologiei a fost făcută chiar de către ideologi şi victime încă din momentele respective şi ulterior prin asemenea evenimente publice şi mărturii depuse. Oricum, ideologia comunistă este moartă, sau ar trebui să fie... 2. Comuniştii s-au judecat şi omorât între ei încă din timpul guvernării lor, ceea ce nu anulează vina lor criminală. (Victimele au dreptul să-i judece şi acum, însă nu au mijloace deoarece sistemul s-a perpetuat prin comuniştii care au rămas la conducere ).
3. Nostalgicii trebuie şi ei traşi de urechi pentru a nu mai regreta trecutul comunist cu intenţia de a-l reactualiza.

Pericolul este revalorizarea mediatică a regimului comunist astăzi în sensul că ar fi fost ceva bun şi de reactualizat, ceea ce se şi realizează prin ,,statul asistenţial'' Grecia, etc.

Tocmai punctul 3 este cel mai important astăzi şi acesta este şi scopul dezbaterii de astăzi, de la ICR, unde domnul Marga ţine neapărat să ne arate cum trebuie condamnat comunismul.

Când ni se spune CUM, ne gândim imediat că ar putea fi aduse în discuţie scuze, concesii, circumstanţe atenuante, etc.

... ar trebui să ne prefacem că n-au existat Canalul, Piteştiul, percheziţiile şi răpirile din noapte, bătăile şi schingiuirile din beciurile securităţii, cenzura, eliminarea sau pervertirea elitei intelectuale, foametea, etc. Şi mai ales crima împotriva conştiinţei umane...

De ca şi cum ar trebui să ne prefacem că n-au existat Canalul, Piteştiul, percheziţiile şi răpirile din noapte, bătăile şi schingiuirile din beciurile securităţii, cenzura, eliminarea sau pervertirea elitei intelectuale, foametea, etc. Şi mai ales crima împotriva conştiinţei umane care, chiar dacă e atât de greu de cuantificat, e cu atât mai gravă şi cu efecte permanente în timp.

Spălarea pe creier- care a rezultat în logica în care gândim astăzi - este atât de eficientă încât se manifestă din plin chiar şi la cei care n-au prins comunismul oficial.

Sunt invitaţi la dezbatere Ponta şi Antonescu. Mă întreb ce-or avea de spus...

Nădejdea unei dezbateri reale ar rămâne pe seama lui Dinu Zamfirescu şi Marius Oprea, directorul Departamentului Investigaţii Speciale din Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc

E drept că Marius Oprea a criticat faptul că până acum cele peste 400 de plângeri penale depuse împotriva celor suspectaţi de implicare în crimele din perioada comunismului au rămas fără rezultat.

Dar, în legătură cu protocolul ce urmează a fi semnat astăzi, Oprea afirmă ca cei de la ICR au capacitatea logistică să organizeze expoziţii în străinătate referitoare la condamnarea comunismului iar ei au găsit deschidere la cei de la ICR, din punct de vedere financiar, ”ca filialele lor din afara ţării să găzduiască expoziţiile noastre".

Rămâne de văzut...