Comori sacre din India: "Gemas Piprahwa" – Relicvele unui Buddha istoric revin acasă după 127 de ani
alte articole
Există momente rare când istoria materială a umanităţii pare să-şi recapete suflul, iar relicvele tăcute îşi regăsesc vocea spirituală. Un asemenea moment a avut loc la New Delhi, unde India a redat lumii, după mai bine de un secol, comorile sacre ale stupăi de la Piprahwa, relicve asociate vieţii şi parinirvāṇa-ei lui Siddhārtha Gautama – cunoscut în eternitate ca Buddha, „Cel Iluminat”. Evenimentul, deopotrivă arheologic şi sacru, poartă o rezonanţă universală, readucând în centrul atenţiei ideea de patrimoniu comun al spiritului.
Descoperite în 1898 de inginerul britanic William Claxton Peppe, în mijlocul câmpiilor din Uttar Pradesh, relicvele – pietre preţioase, cufere de cristal şi fragmente venerabile de oase – au fost extrase într-o epocă dominată de arheologia colonială. Ele au fost împărţite între instituţiile britanice şi familia Peppe, unele rămânând ascunse timp de aproape 130 de ani în colecţii private. Astfel, sensul lor – între credinţă, ştiinţă şi posesie – părea suspendat într-un exil simbolic.
În 2025, anunţul licitaţiei de la Sotheby’s Hong Kong, care includea aproximativ 349 de pietre preţioase – perle, rubine, safire şi alte ornamente rituale – a stârnit o undă de şoc. Comunităţile budiste şi autorităţile indiene au reacţionat prompt, invocând statutul acestor obiecte drept „patrimoniu religios şi cultural inalienabil”. Intervenţia diplomatică a fost decisivă: în loc să fie dispersate în colecţii particulare, relicvele au fost recuperate printr-un parteneriat între conglomeratul Godrej Industries Group şi Guvernul Indiei, într-un gest de restituire culturală fără precedent.
Pirojsha Godrej, vicepreşedintele grupului, a descris emoţionant momentul drept o restaurare a armoniei: „Gemas Piprahwa nu sunt doar artefacte. Ele întruchipează idealurile eterne ale păcii, compasiunii şi unităţii spirituale a umanităţii.” In aceste cuvinte răsună nu doar mândria naţională, ci şi înţelepciunea universală a doctrinei budiste a interdependenţei: nimic sacru nu aparţine exclusiv unei singure mâini.
Expoziţia inaugurată la New Delhi, sub titlul sugestiv „The Light & The Lotus: Relics of the Awakened One”, în prezenţa prim-ministrului Narendra Modi, readuce în faţa publicului, pentru prima dată după 127 de ani, ansamblul complet de pietre preţioase, cufere şi relicve osifere. Obiectele, aşezate în vitrine scăldate într-o lumină filtrată, par să mediteze singure asupra miracolului întoarcerii lor, invocând o tăcere care e mai elocventă decât orice discurs.
Această repatriere depăşeşte gestul juridic al restituirii. Este un act de reîntregire a memoriei sacre, un dialog între trecutul colonial şi India contemporană – între umbra arhivei şi lumina sanctuarului. În plan simbolic, „Gemas Piprahwa” încarnează conceptul budist al impermanenţei (anicca): tot ceea ce a fost pierdut poate renaşte, transformat, în lumina conştiinţei.
Pentru comunităţile budiste din India, Nepal, Sri Lanka, Tailanda şi Japonia, întoarcerea acestor relicve acţionează ca o punte între timpuri, restabilind nu doar o realitate istorică, ci şi o legătură afectivă între credinţă şi loc. În această întâlnire dintre obiect şi origine se regăseşte, poate, cea mai subtilă definiţie a artei sacre: aceea de a uni frumuseţea şi devoţiunea într-un singur gest de memorie.
Astfel, la mai bine de un secol după ce fostele comori de la Piprahwa au fost extrase din pământul Indiei, ele nu doar că au revenit acasă, ci şi-au regăsit sensul. Nu mai sunt simple relicve, ci mesageri ai unei ordini universale, în care cultura, credinţa şi respectul pentru moştenirea comună devin faţete ale aceleiaşi lumini — lumina lotusului trezit.
Articol realizat cu informaţii The New Indian Express, Arab News, The Economic Times, Taipei Times.
