Comisia germană de anchetare a NSA, aflată sub presiune

Două citate sunt asociate cu cel de-al treilea mandat al Angelei Merkel în funcţia de cancelar. În vara anului 2015, când masele de refugiaţi au sosit în Germania, Merkel a declarat: “Putem face asta”. Cealaltă declaraţie renumită s-a referit la dezvăluirea că NSA i-a monitorizat telefonul mobil personal: “Spionajul între prieteni – acest lucru pur şi simplu nu se face”. Dacă cineva caută cele două declaraţii pe Internet în limba germană, rezultatele Google diferă în cele două cazuri: există aproximativ 1,6 milioane de rezultate pentru declaraţia referitoare la refugiaţi şi doar 25.000 pentru cea referitoare la scandalul NSA.

Această diferenţă imensă reflectă, în mod neaşteptat, dar clar, relevanţa percepută în rândul publicului faţă de cele două subiecte. Refugiaţii încă joacă un rol mare în politică şi viaţa de zi cu zi. Faptul că agenţiile de informaţii spionează în mod sistematic viaţa privată a devenit mai mult sau mai puţin un subiect pentru experţi. Zarva creată de dezvăluirile lui Edward Snowden s-au diminuat mai mult sau mai puţin în decursul unui an.

Martori de rang înalt

Comisia germană de anchetare a NSA a avut diverse întâlniri în ultimii trei ani. Nimeni nu pare să fie interesat de activitatea ei decât dacă apar pe scenă martori de rang înalt, precum fostul ministru de Externe, Frank-Walter Steinmeier; fostul şef al cancelariei, Ronald Pofalla; succesorul său, Peter Altmaier, sau fostul preşedinte al Serviciului Federal de Informaţii al Germanei (BND), Gerhard Schindler. Acum, Merkel va contribui la probele colectate de comisia de anchetă. După aceea, va fi întocmit un raport final ce va conţine declaraţiile şi comentariile făcute de peste 100 de martori şi experţi care au depus mărturie. Raportul trebuie să fie finalizat până în cea de-a doua jumătate a lunii iunie.

Numele cancelarului Merkel va apare probabil deseori în această lucrare enormă. Totuşi, membrii Parlamentului german nu se aşteaptă la prea multe de la mărturia cancelarului. De ce ar şti dânsa mai multe despre activităţile NSA decât specialiştii ei? La începutul săptămânii trecute, a devenit clar cât de puţin ar fi ştiut ei despre spionarea telefoanelor aliaţilor atunci când comisarul Klaus-Dieter Fritsche din serviciul secret, Steffen Seibert, purtătorul de cuvânt al cancelarului Merkel şi actualul şef al cancelariei germane, Peter Altmaier şi-au exprimat punctele de vedere cu privire la această problemă.

Merkel: Spionajul între prieteni, nepermis

Lipsa de informaţii invocată de Merkel, care este reală sau orchestrată, poate fi rezumată într-un singur rând. Klaus-Dieter Fritsche a declarat: “Dacă nu aveţi niciun indiciu despre ce să întrebaţi, atunci nu întrebaţi”. Totuşi, multe întrebări încă nu şi-au primit răspunsul. Cine a ştiut – şi când – că BND, şi nu doar NSA, a spionat aliaţii? De ce nu a ştiut Cancelaria despre acest lucru? Până la urmă, [cancelaria] este responsabilă pentru supervizarea serviciului german de informaţii externe. Merkel trebuie să se pregătească pentru aceste întrebări atunci când va fi chemată să depună mărturie. În plus, membrii Parlamentului doresc să ştie la ce s-a referit Merkel când a declarat: “Spionajul între prieteni, pur şi simplu, nu este permis”.

A fost o indignare reală? Sau a fost o mişcare tactică în speranţa că scandalul se va stinge în scurt timp? Preşedintele social-democraţilor în comisia de anchetă, Christian Flisek, bănuieşte că Merkel a ridicat o “barieră de protecţie” în jurul ei pentru a se afla cât mai puţin posibil despre comportamentul agenţiilor de informaţii şi că Fritsche a fost probabil folosit ca “firewall-ul personal” al cancelarului.

Hans-Christian Ströbele, membru al Partidului Verzilor, este ferm convins că “Merkel a avut o mulţime de informaţii”. Pe de o parte, el doreşte “adevăr, claritate şi credibilitate” atunci când cancelarul se va afla în faţa comisiei de anchetă. Pe de altă parte, el se aşteaptă la răspunsuri ferme la întrebările sale şi la întrebările altor parlamentari deoarece “suntem într-o campanie electorală”. Acest lucru a fost sugerat de Ströbele la începutul scandalului NSA/BND cu câteva luni înaintea alegerilor parlamentare germane din 2013. Şeful cancelariei lui Merkel de la acea vreme a declarat că întreaga problemă a fost rezolvată după o întâlnire a Comisiei parlamentare de Control al Serviciilor Secrete.

Din perspectiva opoziţiei, Ströbele a dorit să ţină departe de campania electorală informaţiile legate de scara reală a activităţilor de spionaj. Dar, indiferent de motivele existente la acea vreme, se pare că lucrurile s-au derulat conform dorinţelor lui Merkel. Preşedinta Partidului Stângii în comitetul de anchetă, Martina Renner, a declarat că este iritată de faptul că unul dintre cele mai mari scandaluri în domeniul spionajului este soldat cu consecinţe minime.