Coabitarea Ponta-Băsescu şi monstruoasa coaliţie anti-Justiţie
alte articole
Pactul de coabitare dintre preşedinte şi premier funcţionează ca uns. Din păcate preşedintele Traian Băsescu şi-a trădat principiile legate de independenţa justiţiei şi de funcţionarea instituţiilor pe care le-a apărat în ultimii ani. Prin lăsarea în offside a lui Daniel Morar şi împărţirea justiţiei cu Victor Ponta, şeful statului ratează şi intrarea în istorie ca apărător al justiţiei şi promotor al anticorupţiei.
Succesiunea evenimentelor legate de numirile procurorilor şefi ai Parchetului General şi ai DNA a fost uimitoare. Ce să mai înţeleagă oamenii simpli care se uită la televizor? Mona Pivnicieru, ministrul justiţiei, îşi dă brusc demisia iar Ponta anunţă că în calitate de ministru interimar va face aceste două propuneri. Are şi un nume pe care-l lasă să răsufle încet în spaţiul public: Laura Codruţa Kovesi, fost procuror general, cu o bună imagine pe plan extern, dar percepută ca ”omul lui Băsescu”. Ponta neagă, revine, o diferenţiază pe Kovesi de Morar. O reevaluează pe aceasta...Nu ea NU este omul lui Băsescu, până la urmă nu este o variantă rea pentru că închide gura partenerilor din UE, care îi apreciază activitatea şi care nu mai vor putea să afirme că USL vrea să preia controlul asupra justiţiei pentru a-i face scăpaţi pe unii şi pe alţii.
Circul continuă cu Crin Antonescu, care se ”desparte fundamental” de numirea lui Kovesi la DNA, îl critică puţin pe Ponta, dar asigură că nici vorbă de ruperea USL. În paralel, la Antena 3 demarează tiruri isterice ale ziariştilor tonomat împotriva pactului Ponta-Băsescu. Dana Grecu, Mircea Badea&co se simt trădaţi şi învinşi de sistemul Băsescu. Coafura lui Ponta, principala ţintă a anteniştilor, rezistă. În mod ciudat, Dan Voiculescu nu iese la rampă cu noi declaraţii despre suspendarea lui Băsescu sau cu avertismente despre nocivitatea apropierii de preşedinte. Îi lasă să vorbească pe angajaţii săi într-un joc de simulare a indignării. Oricum oamenii o fac din convingere.
Apoi aflăm că Ponta şi Băsescu s-au înţeles în privinţa nominalizărilor, aşa de repede înainte. Dacă ultima oară când Pivniceru i-a nominalizat pe Ioan Irimie şi Tiberiu Niţu pentru ministerul public şi DNA, preşedintele i-a respins pe aceştia pentru că nu a fost îndeplinită procedura de selecţie transparentă cerută de UE, de data aceasta Băsescu şi Ponta au sărit cu totul peste această procedură. Pentru apărătorul statului de drept şi al independenţei Justiţiei, Traian Băsescu, nu a mai contat că nu a existat ”un proces stimulativ pentru ca un număr mai mare de procurori cu bune performanţe să se înscrie la procesul de selecţie”. Tiberiu Niţu, procurorul care a primit aviz negativ de la CSM atunci şi care s-a remarcat prin răspunsuri greşite în audierea din acest for, a fost declarat acum valid de şeful statului. Acelaşi Niţu care a declarat că a participat activ la reprimările demonstraţiilor din decembrie 1989, care a coordonat clasarea acestor dosare şi care nu a făcut rechizitorii de trimitere în judecată de notorietate. Omul care n-a fost bun pentru şefia DNA, acum este bun pentru şefia Parchetului General. Dezamăgitor.
Băsescu a renunţat la lupta anti-corupţie, ceea ce se vede clar din lăsarea în offside a procurorului Daniel Morar, fostul şef al DNA. Acesta a rămas deodată singur pe terenul de joacă. Atacat de Ponta şi de Antene că ţine ocupat postul de interimar la Parchetul General şi părăsit de Băsescu care i-a oferit postul de judecător la Curtea Constituţională pentru a-l scoate din jocul numirii pentru şefia Parchetului General, omul şi-a dat demisia, nu înainte de a lansa nişte avertismente. Pe aceeaşi linie, majoritatea procurorilor din DNA şi-au exprimat îngrijorarea în legătură cu efectele pe care le poate avea negocierea Ponta-Băsescu şi numirea unui şef din afara instituţiei. Procurorii se tem că-şi vor pierde independenţa în faţa presiunilor politice şi că tot ce a fost construit în ultimii ani va fi distrus.
Actuala stabilitatea totală şi coabitare perfectă Băsescu-Ponta sună din păcate a pact de neagresiune mafiot, în care se împart sferele de influenţă. Ponta a înghiţit varianta Kovesi, dar şi-a pus în schimb omul la Parchetul General. Dacă Băsescu a acţionat pragmatic, aşa cum îl laudă unii, pentru a nu fi deranjat de justiţie după terminarea mandatului, este prea puţin important. Indiferent de motivaţia acceptării trocului, Băsescu s-a poziţionat clar în tabăra adversă. Nu mai contează procedura, nu mai contează compromisul nociv, nici ce cere UE. Printr-o asemenea poziţionare el a trecut de cealaltă parte a baricadei alături de adversarii declaraţi ai statului de drept Ponta, Antonescu şi Voiculescu.
Faptul că liberalii au reacţionat anemic la numirea lui Kovesi de către Ponta, că au renunţat să facă vreo altă nominalizare pentru Ministerul Justiţiei, cedând ministerul celor de la PSD fără a cere nimic în schimb, arată că nu sunt străini de actuala înţelegere de împărţire a justiţiei. Nici interimatul lui Ponta la Justiţie n-a venit întâmplător. Iar Voiculescu nu ar fi lăsat lucrurile să meargă atât de departe fără un interes anume. Ca urmare a existat se pare o înţelegere.
De cealaltă parte, Traian Băsescu a dovedit încă o dată dacă mai era nevoie, ca în conflictul între reformatori/justiţie independentă şi politicieni, el alege tot sistemul. Aşa cum nu a susţinut-o pe Monica Macovei şi pe reformişti pentru preşedinţia PDL, ci pe Elena Udrea, aşa nu l-a susţinut nici pe Daniel Morar, performerul anticorupţiei din ultimii ani, ci pe Ponta şi penalii despre care spunea că nu ar trebui să fie în guvern.
Atât Băsescu cât şi Ponta au motivat înţelegerea prin urgenţa numirilor, care fusese o cerinţă principală a raportului MCV. Tot Europa cerea însă ca să fie respectată o procedură transparentă de selecţie. Ponta a argumentat tot la Antena 3 că “partenerii noştri europeni nu o văd pe Kovesi ca pe omul lui Băsescu. Să renunţăm la teoria asta totuşi un pic copilărească, cum că ne plecăm (în faţa partenerilor europeni-n.r.), nu ne obligă nimeni să ne plecăm, putem să facem ce vrem, dar atunci haideţi să nu ne mai plângem că nu suntem trataţi la egalitate, că nu suntem primiţi în Schengen, că nu avem mai multe fonduri europene. Dacă nu ne interesează Europa şi îi dăm cu flit... noi ce vrem, hai să-i dăm cu flit şi după aceea să primim doar avantaje ? Nu putem să primim. Când intri într-un club în care oamenii îţi spun că trebuie să fii la costum, cu cravată sau în rochie, poţi să te duci în blugi, dar te dau oamenii afară. Nu poţi să fii şi înăuntru şi în afară. Dacă facem nişte propuneri de persoane cunoscute şi care au credibilitate în faţa partenerilor europeni, propaganda de un an şi ceva că vine USL şi opreşte dosarele de corupţie a încetat şi ăsta e un câştig enorm pentru Guvernul USL şi pentru România”.
După ce Titus Corlăţean spunea că nu mai vrem în Schengen şi USL critica cuplarea acestui subiect de MCV, iată că Ponta vrea să-şi spele imaginea în Europa, cu sprijinul lui Traian Băsescu. Frumos. Premierul nu-l mai atacă pe preşedinte, ci doar pe Monica Macovei şi Daniel Morar, care sunt denunţaţi ca fiind adevăratele probleme ale justiţiei pentru că deţineau monopolul asupra procurorilor.
De cealaltă parte, Traian Băsescu a dovedit încă o dată dacă mai era nevoie, ca în conflictul între reformatori/justiţie independentă şi politicieni, el alege tot sistemul. Aşa cum nu a susţinut-o pe Monica Macovei şi pe reformişti pentru preşedinţia PDL, ci pe Elena Udrea, aşa nu l-a susţinut nici pe Daniel Morar, performerul anticorupţiei din ultimii ani, ci pe Ponta şi penalii despre care spunea că nu ar trebui să fie în guvern.
Ce putea să rişte Băsescu dacă mai respingea odată propunerile făcute de Ministrul Justiţiei? De unde atâta grabă pentru a face numirile acum? Dacă a vrut să evite o nouă suspendare sau şi-a negociat o pace pentru perioada de după mandat, Băsescu a capitulat. Oricum nu mai avem la ce checks and balances să ne aşteptăm. USL va prelua încet, dar sigur controlul asupra justiţiei, cu aprobarea tacită a lui Băsescu. DNA, Parchetul General, ANI vor ajunge să nu mai conteze. Din păcate, preşedintele a ales să jertfească justiţia. Nu demult el declara că ”nimeni nu va negocia independenţa judecătorilor de dragul păcii politice. Mai bine război decât justiţie neindependentă". Acum securea războiului este îngropată, justiţia este negociată iar intransigenţa lui Morar în urmărirea interesului public extirpată. Monstruoasa coaliţie anti-Justiţie pare să fi învins. Cu Băsescu vârf de lance.
