Cineva distruge stratul de ozon al Pământului

Un nou mister frământă oamenii de ştiinţă: deşi gazele care distrug ozonul au fost interzise prin Protocolul de la Montreal, în 1987, practic, din 2010 n-ar mai trebui să existe nicio sursă cunoscută de clorofluorocarburi.

Cu toate acestea, în 2013, măsurătorile au indicat o nouă sursă misterioasă a acestui gaz. Nimeni nu-i înţelege originea şi nici de ce ar trebui să fie fabricate din nou clorofluorocarburi, deoarece există înlocuitori buni pentru gazele care distrug ozonul. Cu toate acestea, noua ameninţare la adresa atmosferei a fost descrisă joi 17 mai de National Oceanic and Atmospheric Administration (NOAA) din SUA. Datele, împreună cu un editorial, sunt publicate de revista Nature.

Clorofluorocarburile sunt folosite din anul 1940 având o multitudine de întrebuinţări: de la tuburile spray şi producţia frigiderelor până la izolaţiile clădirilor.

În 1985, când a fost descoperită gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii, aceste gaze au fost identificate imediat ca fiind responsabile de reacţia chimică care avea loc în stratosferă (aproximativ între 10 şi 50 km altitudine) şi care distrugea scutul ce protejează Pământul de razele ultraviolete ale Soarelui.

Doi ani mai târziu, Protocolul de la Montreal, semnat de 200 de ţări, a interzis fabricarea de clorofluorocarburi. Astăzi, acordul este considerat unul dintre exemplele de succes ale diplomaţiei în materie de protejare a mediului înconjurător.

De atunci, concentraţia de CFC din stratosferă a scăzut cu 15%. Gaura de ozon părea pe calea vindecării. S-a estimat că până la sfârşitul secolului situaţia s-ar fi întors la normal. Cu toate acestea, astăzi, măsurătorile efectuate de NOAA aruncă în aer optimismul. Se pare că, în mod misterios, în atmosferă „au fost descărcate” 13 mii tone de CFC-11 sau triclorfluormetan, gazul cu cel mai mare potenţial de diminuare a stratului de ozon. Deşi nu există mijloace de a investiga sursa, cercetătorii americani îşi îndreaptă degetul spre o "fabrică secretă" între China şi Mongolia.

Pentru moment daunele sunt considerate limitate: prezenţa CFC în atmosferă pare să fie în scădere, deşi la o rată redusă de 50% faţă de perioada 2010-2012.

"În 27 de ani de studiu a găurii de ozon nu am văzut niciodată aşa ceva", a spus coordonatorul echipei de colectare a datelor, omul de ştiinţă al NOAA, Stephen Montzka. "Acum sarcina noastră va fi să ne transformăm în detectivi ai atmosferei".

Articole de referinţă: Nature, NOAA, Climate Home News