Cetăţenii chinezi declară tribunalul vinovat

În dimineaţa zilei de 6 aprilie, un tribunal din provincia de coastă Jiangsu din China a decis să revină asupra unei hotărâri nedrepte luate împotriva unui avocat care îşi practica meseria. Tribunalul îl condamnase pe acesta la detenţie pentru curajul de a apăra un practicant Falun Gong. Această revenire s-a datorat protestelor avocaţilor şi publicului şi ar putea marca debutul unor schimbări mai mari.

La 4 aprilie, avocatul din Beijing Wang Quanzhang îl apăra pe practicantul Falun Gong, Zhu Yanian, la Tribunalul Poporului din Jinjiang, un oraşel aflat la 100 mile vest de Shanghai.

Zhu Yanian şi soţia sa au fost răpiţi de Politia Jinjiang la 19 august 2012. Casa le-a fost percheziţionată şi o serie de lucruri, cum ar fi cărţile Falun Gong, receiverele TV, un computer şi alte obiecte proprietate privată, le-au fost confiscate.

În instanţă, Wang a incriminat comportamentul abuziv al poliţiei care l-a supus pe Zhu, în vârstă de 69 de ani, la trei zile de privare de somn. Wang a susţinut că Zhu nu a încălcat nicio lege când a ales să rămână fidel credinţei sale în Falun Gong.

Se pare însă că judecatorul şi-a pierdut cu adevărat cumpătul atunci când Wang a încercat să fotografieze cu telefonul mobil dovezile înaintate curţii în acest caz. Magistratul a ordonat ca lui Wang să îi fie confiscat telefonul şi, la sfârşitul procedurii din acea zi, a dispus ca Wang să fie închis pentru 10 zile, pe motiv că acesta a "ţipat în instanţă" şi "a deranjat ordinea în instanţă".

Societatea civilă în formare a Chinei a luat atitudine. Aproape 100 de oameni din toate categoriile sociale s-au grabit la Jinjiang şi au demonstrat a doua zi în faţa tribunalului. 256 de avocaţi din toate regiunile Chinei au semnat o scrisoare prin care solicitau eliberarea imediată a lui Wang Quanzhang. Mai mult de 10 membri ai Comitetului Avocaţilor de Drept Penal al Asociaţiei Baroului Naţional al Chinei au făcut publică o declaraţie comună prin care îşi exprimau îngrijorarea cu privire la acest abuz.

Mii de oameni au postat pe internet mesaje de susţinere a lui Wang Quanzhang, iar Weibo, cea mai populară platformă de micro-blogging din China s-a umplut cu postări legate de Wang, al cărui nume a devenit rapid unul dintre primele 10 cele mai căutate cuvinte.

Fără cenzură

Toate aceste demersuri în scopul apărării lui Wang, atât cele online cât şi demonstraţiile efective din Jinjiang, au fost posibile numai datorită faptului că vestea despre reţinerea acestuia nu a fost cenzurată.

Dacă în aproape orice ţară a lumii protestele civice sunt ceva firesc, în China ele sunt, în genere, demersuri înecate în sânge şi lacrimi. Şi, adesea, nici nu se ajunge la proteste, căci cenzura îngropa adevărul înainte de a fi putut fi răspândit.

În trecut, persecuţia împotriva Falun Gong a fost subiect tabu în mass-media de stat, iar rapoartele cu privire la represiunile orchestrate asupra avocaţilor care îi apărau pe practicanţii Falun Gong erau interzise sau şterse rapid.

În 1999, Jiang Zemin, pe atunci liderul Partidului Comunist Chinez, s-a temut că poporul chinez este mult mai atras de învăţăturile morale tradiţionale ale Falun Gong, care se bazau pe principiile adevăr, compasiune şi toleranţă, decât de învăţăturile Partidului Comunist. El a lansat o campanie de eradicare a acestei practici spirituale.

De atunci, mai mult de o duzină de avocaţi din China continentală, cum ar fi Gao Zhisheng, Jiang Tianyong, Zhu Yubiao şi Jin Guanghong, au fost persecutaţi de către PCC pentru că au îndrăznit să apere practicanţi Falun Gong.

Avocatul Gao Zhisheng, de exemplu, a adresat numeroase scrisori deschise oficialilor de rang înalt ai PCC, cerând încetarea persecuţiei Falun Gong. Aceasta l-a costat ani grei de detenţie. Gao a fost arestat pentru prima dată în august 2006, eliberat şi aruncat în închisoare din nou şi din nou. El este închis şi în prezent, fiind după gratii din aprilie 2010. În scurtele perioade de timp cât a fost liber, Gao a raportat că a fost groaznic torturat în închisori. Temându-se să nu împărtăşească soarta lui Gao şi a altor asemenea martiri, mulţi avocaţi nu au îndrăznit să accepte dosare care implică practicanţi Falun Gong.

Contextul general

Represiunea avocaţilor trebuie privită într-un context mai larg. Jiang Zemin a încercat să dezintegreze complet aspiraţiile cetatenilor chinezi de a trăi într-un stat de drept, acţionând fără milă împotriva tuturor celor ce au actionat, individual sau colectiv, în acest sens.

Sprijinindu-l pe Wang Quanzhang, chinezii şi-au afirmat, de fapt, dorinţa arzătoare de a trăi într-un stat guvernat de lege. Nu a fost vorba doar despre un caz individual, Wang le-a dat chinezilor ocazia de a protesta pentru credinţele lor.

Mai mult de atât, militând pentru Wang, populaţia şi-a exprimat votul de blam împotriva persecuţiei mişcării Falun Gong.

Rapoartele mass-media cu privire la Wang Quanzhang nu conţin cuvintele "Falun Gong", dar oricine se uită atent realizează cu uşurinţă că aceasta a fost cu adevărat problema. Wang a fost închis tocmai fiindcă a apărat un practicant al acestei mişcări. Protestând pentru Wang, chinezii au protestat, de fapt, pentru Falun Gong.

Cei care au obiectat cu privire la detenţia lui Wang s-au alăturat mişcării generale de protest contra persecuţiei împotriva Falun Gong. Cel mai recent, în luna martie, 5.000 de oameni dintr-un sat din provincia Hebei din nordul Chinei au semnat o petiţie prin care cer eliberarea unui practicant Falun Gong aflat în stare de detenţie.

Aceasta se adaugă la numeroase alte petiţii din ultimii ani care au acumulat mii şi mii de semnături de la oameni ce au riscat represalii grave pentru curajul de a se fi opus persecuţiei. O petiţie în provincia de nord-estul Heilongjiang a strâns peste 15.000 de semnături.

Schimbare în conducerea la vârf

Modul deschis în care a putut fi discutat cazul lui Wang sugerează o schimbare în conducerea la nivel înalt: persecuţia împotriva Falun Gong nu mai este considerată, cel puţin aparent, un subiect interzis de către conducătorii regimului chinez. Un articol recent din revista China's Lens, care detaliază torturile din lagărele de muncă din China pare să indice faptul că se poate scrie despre subiecte interzise până de curând.

Noul preşedinte al Chinei, Xi Jinping, şi Jiang Zemin s-au ciocnit în mod deschis, în ciuda acordului încheiat la cel de-al XVIII-lea Congres al Partidului din noiembrie 2012, conform căruia liderii Partidului care au ieşit la pensie nu ar trebui să se amestece în afacerile publice.

Jiang Zemin nu a putut respecta însă acest acord, căci nu putea risca sa fie tras la răspundere pentru persecuţia Falun Gong. El a cheltuit sume enorme şi şi-a pierdut prestigiul naţional din cauza obsesiei sale de a eradica Falun Gong, care a dus la suferinţa şi moartea a sute de mii de chinezi nevinovaţi.

Evenimentele ce avut loc în Jinjiang între 4 si 6 aprilie sunt practic o transpunere locală a acestor conflicte: conflictul între Jiang şi Xi, conflictul între vechi şi nou. Judecătorul care prezida aştepta, fără îndoială, un bonus pentru arestarea lui Wang Quanzhang. Acesta este modul în care lucrurile au fost făcute sub Jiang Zemin. În schimb, el a avut surpriza de a constata că responsabilii cu cenzura au refuzat să-i ascundă acţiunile, aşa cum ar fi făcut cu siguranţă în trecut, iar opinia publică l-a stigmatizat.

În acelaşi timp, ştirile despre evenimentele din Jinjiang au depăşit graniţele Chinei, fiind preluate de mass-media internaţională. Persecuţia împotriva Falun Gong, pe care Jiang Zemin reuşise în mare parte să o ţină ascunsă, a ajuns din nou în atenţia lumii.

Avocaţii, cum ar fi Wang Quanzhang şi Gao Zhisheng au înţeles dintotdeauna că procesele practicanţilor Falun Gong sunt piatra de încercare a justiţiei chineze. A câstiga un caz Falun Gong ar însemna practic că în China legea a învins. Eliberarea lui Wang din detenţie în dimineaţa zilei de 6 aprilie a fost un mic pas înspre realizarea acestui vis îndelung amânat.

Dar prin eliberarea lui Wang nu s-a ajuns încă la problema fundamentală căreia trebuie să îi facă faţă conducerea regimului chinez. Oprirea persecuţiei Falun Gong este, în mod inevitabil, ceea ce liderii Chinei trebuie să facă cu adevarat acum.