Cei 4 călăreţi ai Apocalipsei: Cum ar putea Rusia să folosească Africa pentru a forţa prăbuşirea vechii ordini mondiale

Ne apropiem de moartea vechiului sistem geopolitic şi a ordinii mondiale care se tot repetă din Evul Mediu. Puternica imagine din Vechiul Testament a celor patru călăreţi ai Apocalipsei a fost readusă în mod repetat în discuţie atunci când omenirea s-a confruntat cu pericolul şi războiul. Ezechiel şi Zaharia au descris adesea cei patru călăreţi ca fiind ciuma, războiul, foametea şi, în cele din urmă, moartea, scrie Vas Shenoy, preşedintele Glocal Cities, cercetător politic, consultant şi antreprenor, în Jerusalem Post.

În ciuda multor lucruri care s-au întâmplat, Europa şi Rusia s-au ridicat ca puteri şi apoi s-au prăbuşit în mod repetat. Se pare, în cele din urmă, că acest ciclu de ciumă, război şi foamete va fi ultimul al hegemoniei occidentale şi naşterea unei noi ordini mondiale, o nouă ordine mondială care va readuce, probabil, echilibrul puterii în Asia şi Africa, care au fost centrele bogăţiei şi puterii globale cu mult înainte de revoluţia industrială.

Puzzle-ul lui Putin

Mai multe organizaţii media au descris recent finalul jocului lui Putin în Ucraina ca fiind restabilirea identităţii imperialiste şi naţionaliste a Rusiei. Cu toate acestea, războiul din Ucraina pare a fi un pas în planul lui Putin de dominare globală. Agenţiile de informaţii occidentale au declarat adesea că Putin este bolnav în fază terminală şi că nu are nimic de pierdut.

În timp ce războiul din Ucraina poate fi explicat ca o încercare disperată a unui muribund de a lăsa o moştenire, acţiunile reale nu se potrivesc cu această disperare. În ciuda faptului că a pierdut oameni, arme, generali şi că se află sub sancţiuni extreme, Putin continuă să lupte.

Trebuie să ne întrebăm: dacă Ucraina nu ar fi sfârşitul jocului, dacă Ucraina ar fi un joc pe termen lung pentru slăbirea Occidentului? Atunci când analizăm predicţiile biblice, ar trebui să analizăm şi o mulţime de “dacă”, precizează Shenoy.

De obicei, “dacă”-ismul este un sport periculos şi te duce pe căi alunecoase şi adesea lipsite de o logică fundamentală. Cu toate acestea, citirea cărţilor de tarot sau a frunzelor de ceai este mai uşoară decât citirea intenţiilor unui om precum Vladimir Putin.

“Acest om este un spion veteran, fost şef al uneia dintre cele mai hotărâte şi mai pline de resurse agenţii de spionaj din lume, care nu numai că a readus Rusia la putere de pe vremea lui Elţîn, dar a fost şi un agent de teren în timpul erei sovietice”, continuă consultantul.

Înainte de invazia Rusiei în Ucraina, Rusia lui Putin umpluse golurile în conflictele din întreaga lume şi aproape că devenise un arbitru global în teatrele geopolitice cheie în care SUA pierduse controlul.

Afganistan, Siria, Iran, Mali, Ciad şi Libia: Rusia lui Putin a fost că o voce auzită în fiecare decizie majoră. Rusia devenise, de asemenea, fratele mai mare şi a încercat să joace rolul de pacificator în Asia de Sud, între India-Pakistan şi China. Cu câteva săptămâni înainte de invazia din Ucraina, Kremlinul intervenise într-o tentativă bizară de lovitură de stat în Kazahstan şi ajutase guvernul kazah să liniştească o revoltă. Ulterior, preşedintele kazah a minimalizat rolul ruşilor în calmarea protestelor respective.

Aşadar, ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni şi luni încât Putin să rişte brusc tot capitalul acumulat în ultimii 20 de ani pentru a ataca Ucraina. Este vorba de mândria naţională sau de o strategie pe termen mai lung împotriva Occidentului?

Dragonul-urs: Alianţa China-Rusia

Alianţa dragon-urs, a dragonului chinezesc şi a ursului rusesc, nu a fost întotdeauna o poveste de dragoste. Din punct de vedere istoric, Rusia a susţinut întotdeauna India în detrimentul Chinei şi a existat o puternică animozitate între aceşti vecini, care împart o frontieră terestră de 4.250 km.

Strategia lui Henry Kissinger de a da putere Chinei a fost, de fapt, aceea de a slăbi Rusia, iar acum, după 50 de ani, se pare că acest lucru ar fi putut crea o bestie: un urs-dragon pe care SUA s-ar putea să nu fie suficient de puternică să-l controleze.

De la venirea la putere a preşedintelui chinez Xi Jinping, acesta şi omologul său autocrat rus au dezvoltat o legătură puternică. Atât China, cât şi Rusia au resimţit dominaţia SUA în afacerile globale, iar în timpul guvernării fostului preşedinte Donald Trump, Rusia a sărbătorit faptul că cea mai mare furie a acestuia a fost îndreptată către China. Retragerea lui Trump de pe scena internaţională a permis ca puterea globală a Rusiei şi a Chinei să crească necontrolat.

Apoi a venit primul călăreţ, ciuma. Răspândirea rapidă a COVID-19 într-o pandemie globală poate fi atribuită în mod ferm neglijenţei, voinţei de muşamalizare a Chinei şi lipsei de transparenţă. De asemenea, a scos la iveală controlul Chinei asupra organizaţiilor internaţionale, cum ar fi Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), care au fost la fel de vinovate pentru muşamalizare şi răspândire ca şi guvernul chinez.

Democraţiile occidentale au suferit mult mai mult din punct de vedere economic şi social decât China, o dictatură controlată de un singur partid. În timp ce pieţele occidentale au fost decimate de percepţia publică, China a folosit această perioadă pentru a prelua controlul ferm asupra Hong Kong-ului, pentru a elimina angajamentul “o ţară - două sisteme” şi pentru a distruge puterea miliardarilor care începuseră să conteste autoritatea lui Xi Jinping.

În timp ce Occidentul se lupta cu vaccinările şi încerca să echilibreze democraţia şi libertăţile cetăţenilor săi cu nevoia de a proteja vieţile cetăţenilor săi, China a rămas la un plan de închidere şi de obţinere a unui control politic şi social complet asupra societăţii chineze.

Nu vom şti niciodată ce daune a făcut pandemia de SARS-cov-2 în China. Câţi susţinători ai libertăţii au dispărut, câţi oameni au murit cu adevărat şi ce s-a întâmplat cu adevărat va fi, probabil, un mister pentru generaţiile următoare.

Pe 4 februarie, cei doi şefi de stat s-au întâlnit sub umbrela Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Beijing. Putin şi Xi au anunţat o prietenie fără limite între cele două ţări.

Ulterior, tocmai când Europa reuşise un fel de control asupra pandemiei şi în timp ce inflaţia creştea vertiginos, rachetele ruseşti au plouat asupra Kievului.

În timp ce Mario Draghi şi colegii săi din Europa declarau “orice este nevoie” pentru salvarea economiei europene, se pare că Putin a declarat “orice este nevoie” pentru ruinarea ei. Preţul petrolului a atins un maxim istoric, iar inflaţia a devenit şi mai abruptă. Bursele de valori la nivel global, care abia începuseră să îşi revină la nivelurile de dinaintea pandemiei, au început să se prăbuşească din nou. Al doilea călăreţ, războiul, îşi lăsase amprenta.

Foamete şi moarte

În octombrie 2021, cu ocazia reuniunii şefilor de stat de la Roma, la reuniunea G20, rezilienţa lanţului de aprovizionare a fost deseori discutată ca un punct cheie pentru a combate agresiunea chineză. Majoritatea şefilor de stat erau îngrijoraţi de electronice şi cipuri, care erau domeniul Chinei.

Nimeni nu s-a alarmat în privinţa alimentelor, cu excepţia Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) şi a Programului Alimentar Mondial (PAM), care au ignorat adesea avertismentele privind seceta şi foametea din Afganistan, Yemen şi Cornul Africii. Suntem aproape de cel de-al treilea călăreţ, foametea. Lumea şi Europa se află în pragul probabil celei mai grele veri cu care s-au confruntat de generaţii întregi.

Rusia a câştigat împotriva Germaniei naziste folosind o politică a pământului pârjolit. S-ar părea că strategia lui Putin de a îmblânzi Europa este similară. În mod curios, chinezii au cumpărat cereale şi au făcut stocuri de alimente încă din 2021. Rusia şi Ucraina produc împreună peste 25% din grâul mondial. Cea mai mare parte a producţiei de grâu de anul trecut se află fie sub controlul Rusiei, fie în afara capacităţii de export a Ucrainei. De asemenea, China acaparează cantităţi de porumb, soia şi alte culturi calorice, în timp ce liniile de aprovizionare cu alimente pentru Europa sunt limitate.

Un alt fapt îngrijorător este că, deşi foametea ar putea avea un impact relativ mai redus asupra Europei, datorită rezistenţei financiare a UE, există un risc mare ca foametea din Africa să forţeze creşterea migraţiei în masă spre Europa pe mare. Indiferent dacă există sau nu hrană disponibilă în Africa, creşterea costurilor va crea foamete economică sau naturală în ceea ce pare a fi deja o vară foarte fierbinte, forţând africanii să se îndrepte spre Europa într-un număr fără precedent.

China şi Rusia controlează politica africană suficient de mult pentru a stimula acest lucru. Preşedintele Uniunii Africane, liderul senegalez Macky Sall a făcut apel la Occident, după întâlnirea sa cu Putin de la începutul lunii aprilie, să ridice sancţiunile pentru a facilita exporturile de grâu şi îngrăşăminte.

În funcţie de cum va decurge această vară, este posibil ca sancţiunile impuse Rusiei să trebuiască să fie slăbite pentru a reduce presiunea asupra preţului petrolului şi al gazului, pentru a reduce inflaţia şi pentru a împiedica guvernele din sudul Europei să se prăbuşească din cauza migraţiei necontrolate din Africa, din cauza foametei.

Putin ar putea, împreună cu prietenul său Xi, să obţină dominaţia globală printr-un război relativ mic în Ucraina.

Moartea şi o nouă ordine globală

Ucraina pare a fi doar primul capitol al decesului vechii ordini mondiale. Rusia pare încrezătoare că va îngenunchea Occidentul prin scumpirea petrolului într-o vară fierbinte, în care valurile de căldură vor face imposibilă oprirea aerului condiţionat. Dacă acest lucru nu este de ajuns, o va face prin împingerea Africii să acţioneze în numele sau prin crearea foametei. La urma urmei, dacă democraţiile nu pot controla inflaţia şi nu pot impune securitatea frontierelor, guvernele din sudul Europei se vor prăbuşi.

Rusia nu duce lipsă de aliaţi politici pe care i-a dezvoltat în ţările europene, care ar putea reveni la putere pe platforma migraţiei ilegale, a creşterii necontrolate a preţurilor, a securităţii şi a şomajului.

Vas Shenoy este preşedintele Glocal Cities, cercetător politic, consultant şi antreprenor. A lucrat în Europa, Orientul Mijlociu şi Africa timp de două decenii. A interacţionat cu lideri şi factori de decizie şi a lucrat îndeaproape cu oameni din toate mediile sociale din tot Orientul Mijlociu.