Ce riscă România dacă pleacă americanii şi la Cotroceni ajunge un preşedinte pro-rus? Avertismentul lui Armand Goşu
Istoricul Armand Goşu, expert în spaţiul ex-sovietic, a explicat, la Observator News, că România se află într-o situaţie complicată, în contextul negocierilor dintre Rusia şi SUA, iar dacă la Palatul Cotroceni va ajunge un preşedinte pro-rus şi pro-Trump, se va periclita şi relaţia specială cu ţările Europei occidentale, singurele de la care putem primi ajutor.
Jurnalist: Eu lucrez cu scenarii şi, în contextul acestui scenariu în care am avea la Cotroceni un preşedinte pro-rus, izolaţionist – „fă ca ei ca să fii cu ei”, spunea unul dintre candidaţi – adică aşa, mai degrabă din sfera asta MAGA, plus, ce am discutat la început, dorinţa Rusiei ca SUA să-şi retragă trupele din estul Europei, inclusiv din România, şi probabil o achiesare a Statelor Unite la această doleanţă, în condiţiile în care am văzut în ce paradigmă lucrează Trump până acum, ce ar însemna asta pentru ţara noastră în următorii cinci ani? Preşedinte pro-rus, izolaţionist, MAGA şi dezangajarea militară a SUA.
Armand Goşu: Asta nu va aduce niciun fel de beneficii României, indiferent cine este preşedinte. Nu vă închipuiţi că România este un mare jucător. În ultimul deceniu, cel puţin, nu a dovedit aptitudini diplomatice sau pentru aşa ceva. Ca e un adept, un simpatizant al lui Trump, un iliberal, un simpatizant al lui Putin pe faţă – asta nu va ajuta România să negocieze un statut special.
Uitaţi-vă că, vreme de mulţi ani, vecinul nostru, Viktor Orban, n-a ratat nicio ocazie să înjure Europa, să-l laude pe Putin. Şi acum el credea că va fi o piesă importantă în angrenajul viitorului şi că prin el se va face comunicarea între Moscova şi Washington, iar profilul lui european va creşte, devenind un mare lider politic, cum va domina mica Ungarie Europa Centrală. Trump nu are nevoie de niciun fel de vehicul din ăsta.
România nu e în situaţia să negocieze ceva cu Putin. Din păcate, deciziile care se iau sunt deasupra României, dacă lucrurile vor merge în această direcţie – ceea ce, iarăşi, nu e deloc sigur că se va întâmpla. Dar, dacă va fi aşa, raţional vorbind, e bine să ai un lider politic care îţi asigură, totuşi, o relaţie specială cu Europa occidentală, cu ţările Europei occidentale, singurele de la care poţi primi ajutor. Or, dacă tu vii la Cotroceni cu un lider, cu un preşedinte pro-rus şi pro-Trump, liderii europeni nu o să se mai uite la tine. Deci, atenţie la ce ne dorim, ca nu cumva să primim şi să plătim mai mult decât e cazul pentru erori de tipul ăsta de poziţionare.
Jurnalist: După declaraţiile recente – „dictator ilegitim, a început războiul” –, declaraţii pe care le-a făcut Trump la adresa lui Zelenski, cât spaţiu de colaborare americano-ucraineană mai există?
Armand Goşu: Sigur că mai există spaţiu de colaborare. Trump n-a ratat nicio ocazie în ultimii doi ani să încerce să-l umilească pe Zelenski. Este frustrat de prestigiul pe care îl are Zelenski şi se simte ofensat acum de faptul că acesta rezistă la presiunea Americii. Trump nu are nevoie de lideri politici cu care să discute de la egal la egal. El vrea oameni care să se umilească în faţa lui, care îi pupă inelul, într-un fel ce aminteşte mai degrabă de filmele cu mafioţi italieni.
Jurnalist: Vorbeaţi de legitimarea candidatului Călin Georgescu atât din partea lui Donald Trump, cât şi prin declaraţia de la München a lui Vance, care spunea că sunt dovezi superficiale, cele în baza cărora au fost anulate alegerile. Cum lasă România aceste două declaraţii acum, înainte de scrutinul din mai?
Armand Goşu: În primul rând, România ar fi trebuit, înainte de aceste declaraţii, în decembrie, când Curtea Constituţională a decis suspendarea alegerilor, să comunice mult mai bine, atât Curtea, cât şi la nivelul CSAT-ului, care e condus de un om politic, fostul preşedinte Iohannis. Şi n-au făcut lucrul ăsta. Modul în care au gestionat situaţia a împins România într-o văgăună din care nu ştiu cum o să ieşim şi dacă doar nişte alegeri în luna mai vor putea să...
Dar haideţi să aşteptăm până atunci. Sunt alegeri în Germania, alegeri foarte importante, peste o săptămână. În funcţie de rezultatul lor, cred că se va vedea şi atitudinea. Pentru că, din ce am observat şi din ce-mi spun diverşi analişti care locuiesc în Germania, aceste atacuri venite dinspre Statele Unite împotriva establishmentului clasic german SPD-CDU nu fac decât să readucă oamenii înapoi, să îi îndemne să voteze, să strângă rândurile în jurul acestor partide care formează establishmentul de decenii în Germania.
Şi apoi văd şi reacţia din Ucraina. Atacurile lui Trump nu fac decât să-l crească pe Zelenski şi să provoace o consternare inimaginabilă în opinia publică din Ucraina, care începe să privească administraţia americană cu mari semne de întrebare.
Dacă Trump îşi închipuie – şi cred că asta urmăreşte acum – să facă repede o întâlnire cu Putin, să-şi pună o poză pe reţelele sociale şi să inventeze ceva care, speră el, să-l ducă la Premiul Nobel pentru Pace, e puţin probabil să găsească o soluţie de genul ăsta, pentru că lucrurile sunt prea complicate. Interesele, agenda ucraineană sunt mult prea diferite de cele ale Rusiei, iar interesele americane, cele profunde şi serioase, nu se reduc la o poză pe care o vrea Trump alături de Putin.
