Cercetător al Academiei Române povesteşte cum, în 2012, George Simion l-a bătut cu pumnii şi picioarele: Nu mai aveam unde să fug şi strigam "ajutor" şi "poliţia"
Un cercetător al Academiei Române a relatat pentru PRESShub un incident din 7 februarie 2012, când actualul candidat la preşedinţia României, George Simion, împreună cu un cunoscut, l-au bătut. La vremea respectivă, cercetătorul, de origine din R. Moldova, era student şi membru fondator al Ligii Studenţilor din Basarabia.
Incidentul s-a întâmplat în fostul sediu al Asociaţiei „21 Decembrie 1989” de pe strada Batiştei, loc în care George Simion ocupa o cameră în care depozita mai multe produse care erau vândute prin intermediul unui magazin de pe Calea Moşilor, spaţiu administrat de actualul candidat la preşedinţie şi lider al partidului AUR.
În 2012, Nicolae Ţîbrigan răspundea de gestiunea magazinului lui Simion, magazin care vindea produse textile din Marea Britanie în România, în principal recuzită a echipelor de fotbal englezeşti.
Liga lui Ţîbrigan, alături de alte organizaţii neguvernamentale din Republica Moldova şi din România, împreună cu o serie de ONG-uri înfiinţate de George Simion, au creat platforma unionistă „Acţiunea 2012”. Ea avea ca scop unirea României cu Republica Moldova.
După câteva luni de la crearea acestei organizaţii civice, Ţîbrigan a observat că în jurul lui Simion au început să graviteze diverşi indivizi mai mult sau mai puţin dubioşi
Printre ei, inclusiv Marius Lulea, actual vicepreşedinte al AUR, care dorea să deschidă o cafenea unionistă la Chişinău. „A început să nu-mi mai placă ceea ce făceam. Liga a rămas fără sediu după ce apartamentul din Piaţa Revoluţiei al fostului premier moldovean Mircea Druc nu a mai fost disponibil. ONG -urile care făceau parte din „Acţiunea 2012” au început să se retragă din platformă. Şi eu eram nemulţumit de situaţie, aşa că, în ianuarie 2012, m-am întâlnit cu Cătălin Gheorghe, vânzătorul din magazinul lui George Simion, şi i-am predat cheile şi gestiunea. Simion nu mi-a răspuns la telefon când l-am apelat pentru a discuta direct. Pe 7 februarie am fost sunat de acesta şi mi-a cerut să ne întâlnim deoarece sunt probleme cu marfa din magazin şi cu banii”, arată fostul student şi fost prieten al lui George Simion.
Mai departe, Ţîbrigan susţine că Simion i-a întins o capcană, deoarece portarul de la asociaţia condusă de Mărieş i-a spus că George Simion nu e în sediu, dar că o să vină peste un sfert de oră. „Am urcat să-l aştept la etaj, unde avea depozitul. Simion şi Cătălin Gheorghe nu m-au salutat când ne-am întâlnit sus. Erau acolo. Imediat au tăbărât pe mine şi au început să mă lovească îndeosebi cu pumnii şi genunchii în piept. Simion îi cerea lui Gheorghe să nu mă lovească în faţă, pentru a nu lăsa semne.
"M-au bătut cam 15 minute, am smuls clanţa de la uşă, nu mai aveam unde să fug şi strigam 'ajutor' şi 'poliţia'. Eram disperat. La un moment dat, Doru Mărieş a intrat în încăpere împreună cu alţi trei revoluţionari, mi-a luat telefonul şi le-a cerut celor doi să înceteze cu bătaia. Apoi, Simion şi Mărieş au început să mă întrebe de ce asociaţiile din Republica Moldova au ieşit din 'Acţiunea 2012', unde este o cameră video care Simion susţinea că a dispărut în septembrie 2011 din sediu, şi cui am transmis filmările de pe respectiva cameră”, a mai declarat Ţîbrigan.
Înainte de a părăsi sediul asociaţiei de revoluţionari, tânărul student şi-a recuperat telefonul de la Mărieş şi a fugit, nu înainte de a fi avertizat de Simion că nu trebuie să vorbească cu nimeni despre cele întâmplate, deoarece „va fi găsit”.
„Mă dureau coastele, începuse să ningă şi am fugit spre căminul studenţesc în care stăteam, am luat STB-ul. Nu am sunat la Poliţie atunci, îmi era frică că mă urmăresc. Odată ajuns la cămin, durerile au devenit tot mai mari, aşa că m-am dus la Secţia 17 Poliţie. Când le-am povestit ce am păţit, un poliţist mai în vârstă mi-a zis că acesta e un dosar „politic”, aşa că m-au urcat într-o maşină şi m-au dus la Secţia 6 Poliţie de pe strada Paul Greceanu. Era deja miezul nopţii. Acolo am scris, de mână, o plângere în care am povestit ce s-a întâmplat şi poliţiştii mi-au printat o trimitere la Institutul Naţional de Medicină Legală (INML) pentru consult. Era deja ora 2 noaptea, poliţiştii au refuzat să mă ducă la cămin, aşa că am mers pe jos din Ştefan cel Mare până la căminul de lângă Academia Militară unde stăteam. N-am mai dormit în noaptea aia şi, dimineaţa, m-am dus la spitalul de Urgenţă deoarece aveam dureri tot mai mari”, mai arată actualul cercetător.
Articolul integral poate fi citit aici.
