Ce oferă Statele Unite imigranţilor?

De ani de zile, cetăţenii Statelor Unite au deschis braţele cu entuziasm milioanelor de imigranţi în ţara lor. Însă ce le oferă ei atunci când trec cu vaporul sau cu avionul pe lângă Statuia Libertăţii? Ei afirmă că ţara lor oferă viaţă, libertate şi speranţa pentru obţinerea fericirii.

Însă ce primesc de fapt imigranţii după ce sosesc în Statele Unite? Oare ar fi fost mai înţelept ca ei să rămână în ţările lor?

Cercetătorii de la Universitatea din Ohio au făcut un studiu asupra a 24 de bărbaţi şi femei care s-au mutat în Statele Unite, din ţări de pe tot globul. Au descoperit că, după 10 săptămâni, noii rezidenţi câştigaseră deja 1 kg în greutate, fiecare. Apoi, după 20 de săptămâni, mai luaseră încă 0,5 kg în greutate. Însă aceasta era numai greutatea dobândită în medie.

Un imigrant din Columbia luase 13 kg în greutate, iar o femeie din Italia, 6 kg. Însă dna Chen, care a condus studiul, a raportat că rezultatele ar fi putut fi mult mai rele. O parte din imigranţi, realizând ce se petrecea, a decis să ţină regim în timpul studiului.

De ce a apărut acest fenomen? Chen a precizat că principalul "vinovat" era mâncarea de tipul fast food. Însă alte ţări au de asemenea magazine de fast food, deci nu a fost numai confortul mâncării la minut.

"Vinovatul" a fost mâncarea fast food ieftină. Prin comparaţie cu restul lumii, în Statele Unite, mâncarea la minut este mai ieftină decât în orice altă ţară. Imigranţii trebuie să cheltuiască câţiva dolari în ţările lor natale, însă numai 1,5 USD în Statele Unite.

Acesta nu este primul studiu care arată, că oamenii din alte ţări îi prind din urmă pe cetăţenii Statelor Unite când sunt puşi în faţa mâncării ieftine, în cantitate mare şi pline de calorii. Din moment ce lărgirea circumferinţei corpului emigranţilor are loc în câteva săptămâni, este evident ce se poate întâmpla pe parcursul unei vieţi.

Dacă aş fi un imigrant neştiutor în Statele Unite, aş spune probabil: "O! ce ţară super, unde pot să mănânc hamburgeri la doar 1,5 USD! Ar fi chiar mai bine ca să meargă şi familia mea la anumite restaurante să mănânce tot ce vor la un preţ mic."

Aş putea crede că mai aproape de nirvana decât atât nu se poate. "De ce am stat în ţara mea atât de mulţi ani? Au dreptate. Aceasta este într-adevăr ţara tuturor posibilităţilor."

Însă viaţa, libertatea şi căutarea fericirii ar dura numai atât.

Imigranţii încep, în cele din urmă, să vadă faptul că plătesc un preţ mare pentru mâncare ieftină, la minut. Încet dar sigur, devin supraponderali şi în final atât de obezi încât nu îşi mai pot vedea picioarele.

Părinţii observă de asemenea ce se întâmplă cu copiii lor. Şi ei fac parte din stilul de viaţă american, cu prea multe ore petrecute în faţa televizorului, cu prea puţine exerciţii fizice, iar bolile adulţilor se dezvoltă în timpul copilăriei, toate făcând parte dintr-un stil de viaţă defectuos, chiar tragic.

De pildă, un studiu recent din California a dezvăluit că 37 la sută dintre copiii latino-americani prezentau un nivel ridicat de colesterol, iar 14 la sută prezentau hipertensiune. Un alt studiu a indicat că 11 la sută dintre adolescenţi prezentau îngroşarea arterelor carotide, cauzată de ateroscleroză, ce nu fuseseră anterior observată la această categorie de vârstă. Mai mult, dacă arterele carotide se blochează, atunci se blochează şi vasele coronariene.

Din nefericire, precum semenii lor americani, imigranţii află că există mai multe faţete ale sănătăţii şubrede decât simpla obezitate. Această unică problemă conduce la diabet, care la rândul său, provoacă hipertensiune, orbire, blocaj renal, amputarea picioarelor, sau moarte coronariană.

Astfel că păşunile verzi din Statele Unite nu ar fi atât de verzi până la urmă. Ei devin cetăţenii unei ţări care cheltuieşte sume mari în domeniul sănătăţii, cu rezultate prea puţin vizibile.

Înainte să fie prea târziu, ar putea fi înţelept să spuneţi: "Uită de viaţă, libertate şi căutarea fericirii. De ce nu au fost Statele Unite suficient de sincere ca să ne spună că urma să sărim într-un infern medical imediat ce membrii familiei au ridicat mâna, făcând un jurământ de credinţă Statelor Unite ale Americii? Copiii noştri ar putea muri înaintea noastră. Ar fi trebuit să fi rămas acasă ca să trăim mai mult."

Dr. Gifford-Jones este medic şi publicist, cu practica medicală în domeniul privat din Toronto. Site-ul său web este DocGiff.com. Poate fi contactat la Info@docgiff.com