Ce consecinţe va avea ridicarea sancţiunilor impuse Iranului

Preşedintele iranian, reformatorul Hassan Rohani, şi-a felicitat poporul pentru ”victoria glorioasă”. El a susţinut că acordul privind programul nuclear arată că ţara sa a lăsat ”în urma sa duşmănia, suspiciunea şi conspiraţiile, prin acest semnal de pace dat lumii”. Reformatorii vor marşa pe acest mesaj al realizării obiectivului istoric de scoatere a Iranului din izolarea internaţională şi de redresare a economiei afectate atâţia ani de sancţiuni în confruntarea cu conservatorii pentru alegerile parlamentare din februarie.

Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (IAEA) a dat undă verde pentru ridicarea sancţiunilor impuse de SUA şi UE Teheranului din cauza programului său nuclear, confirmând că acesta şi-a redus masiv programul atomic. A fost într-adevăr o zi istorică, dar acordul privind programul nuclear iranian are în continuare numeroase găuri. "Principalul punct slab al acordului este chestiunea implementării. Oamenii care au semnat acordul, preşedintele Hassan Rohani şi ministrul de Externe Javad Zarif, nu vor fi cei care-l vor implementa. Programul nuclear al Iranului este sub controlul liderului suprem, ayatollahul Khamenei, şi al liderului Gărzilor Revoluţionare (IRGC)", îmi explica analistul american Ari Aramesh într-un interviu acordat Epoch Times.

În plus, testarea unor rachete balistice iraniene în ultimele luni ale anului trecut, sancţionată acum de americani, arată că nu te poţi baza pe faptul că Teheranul renunţă la dorinţa de înarmare.

Dezgheţarea activelor financiare

Cu o economie afectată de şomaj şi de o inflaţie tot mai ridicate, fără a-şi putea exporta o mare parte din petrolul pe care-l producea, Teheranul a fost nevoit să facă concesii. Ridicarea sancţiunilor va pune însă la dispoziţia regimului active îngheţate în valoare de peste 100 de miliarde de dolari, cu care vor putea fi finanţate grupări precum Hamas şi Hezbollah sau rebelii Houthi, care sunt vectorii axei şiite în regiune.

”Cred că Hezbollah ca principal proxy al Iranului în regiune va primi mai mulţi bani acum şi mai mult sprijin material” a declarat Dennis Ross, fost consilier al preşedintelui Obama, citat de Washington Post. ”Fiecare din grupurile de proxy, precum Hezbollah, Hamas, Jihadul Islamic, rebelii Houthi, a ajutat Iranul să-şi întărească influenţa în regiune şi să-şi avanseze interesele geopolitice. Nu cred că Teheranul va înceta vreodată să-i susţină. S-ar putea ca natura suportului să se schimbe, iar Iranul să facă presiune asupra acestora să nu mai lovească israelieni. Iranul a rămas o putere regională, în ciuda sancţiunilor şi a presiunilor asupra sa din partea Occidentului. Cu mai mulţi bani şi investiţii va avea un rol mai mare”, îmi spunea şi Aramesh în această privinţă.

De asta se tem şi statele arabe din Golf: că Iranul va fi încurajat prin ridicarea sancţiunilor să intervină şi mai mult în conflicte precum Irak, Siria şi Yemen pentru a-şi avansa hegemonia regională, sub pretextul combaterii terorismului.

Deblocarea exporturilor de petrol

Cel mai important efect al ridicării sancţiunilor pentru Iran este însă că va putea exporta cantităţi mari de gaz şi de petrol către Europa. Veniturile ţării din petrol au scăzut de la 118 miliarde de dolari în 2011 la 42 de miliarde în 2013, potrivit Spiegel, din cauza interdicţiei impuse în 2012 de a mai exporta în UE.

Potrivit Al Jazeera, Iranul va putea să pună 500.000 de barili de petrol pe zi pe piaţa europeană, odată cu ridicarea sancţiunilor. Ministrul Petrolului, Bijan Zanganeh, a declarat pentru sursa citată că ”exporturile noastre se vor dubla într-o perioadă scurtă de timp, iar pe termen lung vom creşte exporturile cu alţi 500.000 de barili. Nu ne facem griji că nu vom avea unde să vindem. Nu sunt îngrijorat nici de preţ, ci alţii ar trebui să fie. În niciun caz Iranul nu-şi va ceda cota de piaţă altora. Noi nu cerem permisiunea nimănui pentru a ne exercita drepturile”. Această declaraţie pare o aluzie clară la Arabia Saudită, care a făcut un joc periculos menţinând preţul petrolului scăzut şi refuzând să-şi reducă producţia. În loc de a lovi Iranul, măsura s-a întors ca un bumerang împotriva Regatului, care acum riscă să-şi piardă şi statutul de principal exportator.

Iranul, a patra ţară ca resurse de petrol din lume, exportă în prezent 1,1 milioane de barili de ţiţei pe zi şi aspiră să ajungă la nivelul de exporturi anterior impunerii sancţiunilor, de 2,2 milioane de barili pe zi. Creşterea exporturilor de ţiţei iranian va duce la o şi mai mare ofertă globală, ceea ce va reduce şi mai mult preţul barilului de petrol care a ajuns deja la sub 30 de dolari.

Regenerarea economiei

Pentru economia iraniană, ridicarea sancţiunilor este o adevărată mană cerească. Rohani vorbea despre necesitatea de a face reforme şi de a scăpa ţara de dependenţa de veniturile din petrol. La momentul actual, potrivit FMI, ţara înregistrează o creştere economică zero pentru 2015-16, iar inflaţia este de 14%, dar Fondul prognozează că ”producţia mai mare de petrol, costul mai redus pentru comerţ şi tranzacţiile financiare, precum şi redobândirea accesului la activele străine vor duce la o creştere de 4- 5,5% din PIB anul viitor”.

De ridicarea sancţiunilor economice speră să profite şi companiile occidentale. Industria germană de pildă a tot aşteptat să reintre pe piaţa de 78 de milioane de oameni. Potrivit Deutsche Industrie- und Handelskammertag (DIHK), companiile germane mizează pe afaceri de 5-10 miliarde de euro în Iran.

În noul context, firmele occidentale vor putea livra echipamente pentru câmpuri petrolifere şi gazeifere. Asiguratorii vor putea asigura tankerele de petrol iranian. Vor fi de asemenea permise investiţii europene şi americane în sectorul energetic iranian, cât şi tranzacţii financiare internaţionale. Producătorii occidentali de maşini vor avea dreptul să vândă din nou maşini în Iran, iar furnizarea de avioane şi de componente pentru avioane de tip Boeing şi Airbus va fi din nou permisă, scrie revista Spiegel.

Iluzia schimbării

Această euforie a politicienilor şi a mediului de business nu poate însă ascunde faptul că Iranul nu şi-a schimbat politicile de susţinere a grupărilor teroriste şi de folosire a acestora în războaiele pe care le duce prin interpuşi în regiune pentru întărirea influenţei sale. Testarea rachetelor balistice şi răspunsul lui Rohani la noile sancţiuni impuse de SUA din această cauză sunt o dovadă clară în acest sens.

Chiar dacă secretarul de stat american John Kerry a declarat că ”toate căile Iranului către o armă nucleară au fost oprite. Ziua de astăzi este prima care marchează o lume mai sigură”, normalizarea relaţiilor dintre SUA şi Iran este încă departe. Teheranul a atacat noile sancţiuni impuse în legătură cu programul său balistic ca fiind ”ilegitime” motivând că rachetele iraniene nu sunt concepute pentru a avea capacitatea de a transporta focoase nucleare.

Analiştii optimişti se bazează pe faptul că prosperitatea duce la democraţie, libertate şi moderaţie. Ei mizează pe o victorie a reformatorilor asupra forţelor conservatoare care ar urma să schimbe politica externă a Iranului. ”Există speranţa că odată ce oamenii simt gustul vieţii bune, ei renunţă mai greu la libertăţile lor. Odată ce economia va începe să crească, iar clasa de mijloc va fi mai puternică şi va face cereri către guvern, acesta şi-ar putea schimba comportamentul. Totuşi Republica Islamică a fost construită pe o retorică anti-americană, anti-occidentală şi anti-israeliană, aşa că le va fi greu să împace justificarea propriei existenţe şi pe de altă parte să facă alianţe cu SUA şi aliaţii săi în regiune”, spunea Ari Aramesh.

Această teorie s-a demonstrat însă a fi o iluzie în cazul Rusiei de exemplu, unde parteneriatul de modernizare (Modernisierungspartnerschaft) şi schimbarea prin apropiere (Wandel durch Annaeherung) propuse de Germania au eşuat lamentabil, nereuşindu-se liberalizarea şi democratizarea sperată.

Nu trebuie uitat că Republica Islamică şi-a construit fundamentul în antiteză cu democraţia occidentală şi valorile sale, iar Consiliul Gardienilor Constituţiei decide în continuare cine are şi cine nu are voie să participe la alegeri. Establishmentul conservator le-a permis reformatorilor lui Rohani să facă concesii, dar prea multe schimbări ar duce la prăbuşirea acestuia şi deci sunt inacceptabile pentru regim. Liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, a ţinut să sublinieze clar că acordul asupra programului nuclear nu va însemna o apropiere de SUA în alte subiecte.