Găurile acordului lui Obama cu Iranul: tăcere despre uzina militară Parchin, Bushehr, moratorii pe 15 ani

Deşi preşedintele american Barack Obama şi vicepreşedintele Joe Biden încearcă să vândă ideea unui acord minunat cu Iranul, numeroşi analişti consideră că SUA, şi implicit aliaţii săi, au pierdut enorm prin negocierea actualului tratat.

Acordul nuclear iranian semnat la Viena nu conţine nicio referire la uzina militară Parchin unde s-a desfăşurat în trecut cea mai mare parte a activităţii iraniene legate de armele nucleare, conform unui articol al Washington Free Beacon.

În plus, acordul făcut public marţi nu conţine nicio limită declarată asupra instalaţiei nucleare Bushehr, care a fost construită de Rusia şi despre care analiştii susţin că ar putea produce plutoniu pentru zeci de bombe.

De asemenea, acordul va ridica sancţiunile internaţionale asupra mai multor entităţi iraniene implicate în prezent în susţinerea terorismului şi construirea de rachete balistice, incluzând unitatea de comandă a rachetelor Al-Ghadir şi Forţele Aeriene ale IRGC (Corpurile Gărzilor Revoluţionare ale Iranului).

Unitatea de comandă, cu sediul în Teheran, este un element cheie în dezvoltarea rachetelor dotate cu focoase nucleare şi se crede că aceasta deţine controlul operaţional asupra rachetelor iraniene.

Ridicarea sancţiunilor în 8 ani, sau mai puţin, va include de asemenea şi înlăturarea sancţiunilor asupra Parchin Chemical Industries, o firmă implicată în trecut în activitatea de construire a rachetelor balistice iraniene şi a explozibililor chimici. Este posibil ca acel proiect să fi avut legătură cu aplicaţiile pentru arme nucleare.

Sancţiunile ONU asupra armelor, care blochează vânzările militare către şi dinspre Iran, vor fi ridicate în 5 ani conform acordului semnat marţi, iar sancţiunile ce interzic vânzările de rachete balistice către Teheran vor fi ridicate în 8 ani. Restricţiile aplicate de SUA vor rămâne în vigoare.

Mai îngrijorător este ca Iranul şi unii dintre ceilalţi participanţi la negocierile din Viena au făcut presiuni pentru o ridicare imediată a restricţiilor asupra vânzărilor pentru arme şi rachete.

China şi Rusia, în particular ar putea începe să vândă arme Iranului pe ascuns chiar de acum. Ambele ţări au făcut acest lucru în trecut.

Preşedintele Obama a lăudat acordul cu iranienii ca fiind cuprinzător şi pe termen lung, care “va împiedica Iranul să obţină o armă nucleară”.

“Acest acord demonstrează faptul că diplomaţia americană poate produce o schimbare reală şi semnificativă care va face ca ţara noastră şi întreaga lumea să fie mai sigure”, a declarat el, promiţând că se va opune oricărei legislaţii care va încerca să blocheze acordul, în SUA.

Un acord separat între Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA) şi Iran a fost semnat luni şi va urmări să soluţioneze în următoarele trei luni chestiunea activităţii iraniene trecute, în domeniul armelor nucleare.

În privinţa ridicării sancţiunilor asupra armelor, Fred Felitz – fost analist CIA, oficial al departamentului pentru controlul armelor din cadrul Departamentului de Stat şi membru de personal al House Intelligence Committee – a declarat că acordul va permite reînarmarea Iranului, arată Washington Free Beacon.

“Limbajul asupra ridicării embargourilor pentru armele convenţionale şi rachete este foarte slab”, a declarat Fleitz.

“AIEA pur şi simplu trebuie să certifice faptul că Iranul nu este implicat în prezent în activităţi legate de arme nucleare pentru a se putea ridica aceste embargouri mai devreme. AIEA va fi puternic presată pentru a găsi dovezi asupra acestui lucru şi probabil va publica un raport care va permite ca aceste embargouri să fie ridicat înainte de termen.”

În privinţa reactorului nuclear de la Bushehr, Henry Sokolski, director al Nonproliferation Policy Education Center, citat de Washington Free Beacon, a declarat că excluderea acestuia din acord a fost o greşeală.

“Acel reactor poate produce suficient plutoniu pentru zeci de bombe pe an”, a declarat el. “Iranul ar putea extrage combustibilul din reactor şi poate folosi o centrală mică şi ieftină de reprocesare pentru a extrage plutoniu, şi să obţină primele sale bombe în câteva săptămâni.”

Oficiali ai administraţiei Obama au susţinut că unul dintre principalele beneficii ale acordului este acela că acesta va extinde perioada de timp de care Iranul ar avea nevoie pentru a construi arme nucleare. În prezent, se estimează că Iranul ar avea nevoie de câteva luni până la un an pentru a-şi atinge un asemenea obiectiv.

Documentul de 159 de pagini, numit Joint Comprehensive Plan of Action (JPCA), subliniază paşii pe care Iranul îi va lua pentru a restricţiona programul său de îmbogăţire ilegală a uraniului.

După ce sunt luate acele măsuri, planul explică cum ONU, SUA şi Europa vor ridica sancţiunile şi alte penalităţi impuse după ce Iranul a încălcat un acord care permitea controale ale AIEA asupra programului său nuclear, la începutul anilor 2000.

O revizuire a acordului semnat marţi la Viena, timp de 60 de zile, indică faptul că acesta conţine multe breşe şi prevederi vagi care ar putea face ca aprobarea sa finală de către Congresul SUA să fie o sarcină dificilă.

De exemplu, acordul include câteva referinţe la conformarea “voluntară” a Iranului cu termenii acordului, fără să specifice cerinţe obligatorii. De asemenea, acordul stabileşte un proces birocratic complicat pentru rezolvarea încălcărilor sau neconformării cu termenii acordului.

O secţiune a acordului pare, de asemenea, să ofere Iranului o cale de evitare a declarării în totalitate a activităţilor sale militare trecute. Secţiunea respectivă susţine că Iranul “ar putea propune AIEA mijloace alternative de rezolvare a temerilor Agenţiei care îi vor permite acesteia să verifice absenţa materialelor şi activităţilor nucleare nedeclarate sau a activităţilor incompatibile cu JCPA la locaţia în cauză.”

Omisiunea specifică a complexului militar Parchin va fi foarte probabil un punct nevralgic al eforturilor Congresului de examinare a acordului.

Iranul, în timpul ultimelor 20 de luni de discuţii nucleare, a refuzat să permită inspecţii la oricare dintre unităţile şi instalaţiile sale militare şi a câştigat în acea privinţă în acordul final anunţat marţi.

Acordul de la Viena cere Iranului să-şi dezvăluie activitatea privind armele nucleare în raportul aprobat de AIEA – ce va fi numit oficial “Roadmap for Clarification of Past and Present Outstanding Issues” – şi care ar trebui să adreseze şi temerile legate de Parchin.

Conform acordului de marţi, Iranul trebuie să facă acele dezvăluiri până în 15 octombrie şi apoi directorul AIEA va evalua până în 15 decembrie “rezoluţia” privind activitatea militară nucleară iraniană trecută, dar “având în vedere obiectivul clasării problemei”.

Parchin este un complex militar vast localizat la aproximativ 30 km sud-est de capitala iraniană Teheran.

Complexul este condus de Organizaţia Iraniană pentru Industria Apărării şi include sute de clădiri şi locuri de testare pentru dezvoltarea armelor, incluzând rachete şi combustibili şi explozibili puternici, incluzând explozibili plastici.

Acordul listează de asemenea trei entităţi iraniene ce vor scutite de sancţiunile internaţionale după ce AIEA clarifică activitatea militară nucleară a Iranului. Ele includ forţa aeriană a IRGC, forţa Qods a IRGC şi comanda pentru rachete Al Ghadir.

Forţa Qods este forţa islamistă iraniană de acţiune militară şi sub acoperire ce a fost implicată în susţinerea terorismului. Această forţă este privită de militanţii islamişti, precum grupul Hezbollah şi mişcarea talibană, ca principala unealtă de politică externă pentru operaţiunile speciale şi de susţinere a terorismului.

Detalii ale activităţii desfăşurate de iranieni la Parchin pentru dezvoltarea de arme nucleare au fost dezvăluite de rapoartele AIEA în 2011. Un raport din noiembrie 2011 a susţinut că teste cu explozibili puternici non-nucleari au fost desfăşurate la o unitate din complexul Parchin, şi în cadrul lor a fost simulată o explozie de iniţiere a unei detonări nucleare.

Raportul AIEA a susţinut că au existat “indicatori puternici privind o posibilă dezvoltare de arme”. În 2012, AIEA a raportat că Iranul a construit un recipient de siguranţă pentru explozibili puternici pentru “experimente hidrodinamice”. Acele experimente sunt folosite la testarea explozibililor convenţionali care crează presiune asupra materialului fisionabil pentru o iniţia o explozie nucleară.

În februarie 2015, un alt raport AIEA a evidenţiat o activitate nucleară suspectă la Parchin, incluzând vehicule, echipamente şi materiale de construcţie prezente la complex.

Iranul a refuzat cererile AIEA pentru a inspecta complexul începând cu 2012, când Teheranul a fost anchetat pentru prima dată în legătură cu acea locaţie. Fotografiile din satelit făcute după 2012 au dezvăluit că unele zone au fost distruse într-o aparentă încercare de a ascunde activitatea legată de arme nucleare.

O cablogramă secretă a Departamentului de Stat american din 2 septembrie 2008 susţinea că Beijingul a exportat o centrifugă industrială unei companii cunoscute sub numele de Sara Company.

Marie Harf, purtătoare de cuvânt pentru Departamentul de Stat american, a declarat reporterilor în 3 aprilie când a fost întrebată dacă Parchin va fi inspectată sub noul acord nuclear: “Ei bine, vom găsi, cred, că va fi foarte dificil să ne imaginăm un JCPA care nu necesită un astfel de acces la Parchin” - fără să răspundă direct la întrebare.

Majoritatea acordului semnat la Viena specifică clar cum Iranului îi va fi permis să îşi continue activitatea de cercetare şi dezvoltare în domeniul îmbogăţirii uraniului şi i se va permite să păstreze 5.000 de centrifuge şi un stoc mic de uraniu slab îmbogăţit.

După 10 ani, restricţiile asupra îmbogăţirii uraniului vor fi ridicate şi Iranului i se va permite să desfăşoare activitatea respectivă folosind centrifuge mai avansate.

Acordul susţine: “Iranul confirmă că în niciun caz nu va urmări, dezvolta sau achiziţiona niciun fel de arme nucleare.”

Principala unitate de implementare şi monitorizare a acordului va fi reprezentată de o Comisie Comună formată dintr-un reprezentant din Iran şi câte unul din cele şase ţări care au participat la negocieri: SUA, Marea Britanie, China, Rusia, Franţa şi Germania.

Comisia va analiza toate chestiunile legate de conformare şi verificare iar problemele ce trebuiesc disputate vor fi rezolvate prin vot majoritar.

Un oficial senior în administraţia Obama, care a informat reporterii în legătură cu acordul semnat marţi, a declarat că acesta “respectă toate punctele de baze ale preşedintelui cu privire la planul de împiedicare a dezvoltării de arme nucleare de cître Iran”

Un al doilea oficial a susţinut că acordul dispune de “măsuri incredibile, cu adevărat extraordinare şi de o transparenţă fără precedent.”

Cei doi oficiali americani au apărat planul de a ridica sancţiunile “secundare” legate de activitatea nucleară, lucru care va permite Iranului în viitor să importe bunuri militare şi rachete balistice.

Al doilea oficial a declarat că alte măsuri vor rămâne în vigoare, în baza sancţiunilor ONU şi a măsurilor americane pentru neproliferarea armelor care vor restricţiona Iranul să livreze arme către Yemen, Irak, Liban, Sudan, Libia şi Coreea de Nord.

“Avem ordine care ne permit să îi luăm în vizor pe cei care transportă tehnologii pentru rachete sau alte lucruri care ar putea prezenta temeri în legătură cu proliferarea”, a declarat oficialul.

Oficialii au evitat întrebările legate de ridicarea sancţiunilor asupra Forţei Qods şi a liderului lor, Qasem Suleimani. “Vom continua să avem sancţiuni semnificative asupra Forţei Qods şi a entităţilor asociate cu ei.”

Monitorizarea AIEA va include o “prezenţă pe termen lung” din partea aproximativ 150 de inspectori. Minele de uraniu vor fi monitorizate timp de 15 ani şi centrifugele înmagazinate vor fi monitorizate pentru 20 de ani, conform Washington Free Beacon.

În plus, este plănuită o rezoluţie a Consiliului de Securitate al ONU care va susţine acordul şi va ridica sancţiunile nucleare americane. Uniunea Europeană şi Statele Unite vor ridica de asemenea sancţiunile impuse asupra Iranului după începerea procesului sau de îmbogăţire ilegală a uraniului.

Acordul va permite Iranului să obţină acces la peste 100 miliarde de dolari în fonduri îngheţate, despre care criticii susţin că vor fi folosite de Teheran pentru a-şi construi forţele militare şi pentru a susţine grupuri teroriste şi rebele.

Iranul este principalul susţinător al grupării Hezbollah şi îi susţine de asemenea pe rebelii Houthi care doresc să preia puterea în Yemen. În plus, Iranul susţine regimul sirian al lui Bashar al-Assad.

Acordul interzice de asemenea preşedintelui american să impună asupra Iranului noi sancţiuni legate de activitatea sa nucleară. În plus, acordul mai susţine că Iranul va considera orice sancţiune nouă aplicată pentru probleme legate de activitatea sa nucleară drept “un motiv temeinic pentru a nu mai respecta angajamentele sale” prevăzute în acord.

La 8 ani după implementarea acordului – sau anterior, dar în baza unei evaluări din partea AIEA – SUA şi UE vor ridica sancţiunile aplicate asupra Iranului în privinţa armelor, permiţând Teheranului să importe şi să exporte arme convenţionale şi rachete balistice.

Conform Anexei 1 din acord, după 15 ani, Iranul ar putea reprocesa combustibilul utilizat şi ar putea obţine plutoniu şi uraniu din combustibilul folosit.

Semnificativ, după 15 ani, va fi anulată o interdicţie prevăzută în acord în privinţa “implicării [Iranului] în activităţi de producere şi achiziţionare de plutoniu sau uraniu sau a aliajelor lor” şi în privinţa desfăşurării de activităţi de cercetare şi dezvoltare “în domeniul metalurgiei plutoniului sau uraniului (sau a aliajelor lor), sau în domeniul modelării, formării sau prelucrării plutoniului sau uraniului.

După 10 ani, limita asupra celor 5.060 de centrifuge de la Natanz va fi ridicată şi interdicţia asupra îmbogăţirii uraniului la nivel de maxim 3,67% va fi de asemenea ridicată în 15 ani. Pentru bombele nucleare este necesară o îmbogăţire a uraniului de peste 20%.

Stocul iranian de uraniu slab îmbogăţit va fi limitat la 300 kg. Stocul ar putea fi folosit de Iran pe ascuns pentru a produce uraniu puternic îmbogăţit pentru bombe, dacă monitorizarea AIEA este evitată.

După 8 ani, Iranului i se va permite să înceapă să producă până la 200 de centrifuge parţial avansate pe an, şi doi ani mai târziu ar putea să construiască centrifuge complet avansate.

“În cele din urmă, acest acord este un pariu şi mizăm pe faptul că Iranul nu doreşte să construiască bombe”, a declarat Sokolski. “Dacă chiar aşa este cazul, atunci acordul va funcţiona. Dar dacă [iranienii] vor bombe, atunci acordul nu îi va opri.”

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.