Cazul Gheorghe Ursu - securiştii care l-au omorât scapă nepedepsiţi, prin grija procurorului Vasilache. Cazanciuc tace [video]

Într-o conferinţă ţinută azi la sediul GDS, Andrei Ursu, fiul cunoscutului disident român Gheorghe Ursu, a anunţat că a început azi greva foamei pentru a protesta faţă de modul în care oficialii din "Justiţia" română înţeleg să trateze cazul tatălui său.

Gheorghe Ursu, un cunoscut dizident român, a fost omorât în bătaie în beciurile securităţii, pentru că a îndrăznit să trimită postului Europa Liberă scrisori critice la adresa regimului comunist.

Andrei Ursu semnalează în special atitudinea procurorului militar Ion Vasilache care, după ce Dan Voinea a disjuns dosarul cazului în 2003, l-a făcut pierdut, iar acum se refuză de facto reconstrucţia dosarului din copii, conform procedurilor în vigoare.

Mai multe plângeri penale depuse de Andrei Ursu au primit NUP din partea aceluiaşi procuror.

Ion Vasilache este un cunoscut gropar al dosarelor cu probleme. El a fost implicat în dosarele Revoluţiei, pe care a încercat să le îngroape după acelaşi tipic, precum şi al dosarului uciderii, cu un proiectil de semnalizare tras din clădirea guvernului, a doi tineri, în timpul mineriadei din septembrie 1991.

Fiul lui Gheorghe Ursu consideră că această muşamalizare este rezultatul aplicării legii nescrise a parchetelor militare, care cere ca nici un membru al Securităţii să nu fie anchetat pentru crimele comise în slujba Partidului Comunist.

Plângerile referitoare la acest caz, înregistrate la Robert Cazanciuc de către Andrei Ursu au rămas până acum fără răspuns oficial. În urma presiunii exercitate de presă, din partea lui Cazanciuc ar fi existat unele tentative de a-l contacta pe Andrei Ursu – email şi SMS (?!?) - dar acestea nu au fost urmate de ceva concret.

Cazul Gheorghe Ursu

Gheorghe Ursu, inginer de construcţii şi poet, a intrat în vizorul Securităţii pentru criticile aduse lui Nicolae Ceauşescu, referitoare la modul iresponsabil în care “geniul din Scorniceşti” avea de gând să repare blocurile distruse de cutremurul din 1977.

Distanţându-se tot mai mult de Partidul Comunist, din care iniţial făcea parte, Gheorghe Ursu a trimis mai multe materiale postului de radio Europa Liberă, în care critica comunismul şi cultul personalităţii cuplului Ceauşescu.

Deşi cazul său a fost unul politic, Gheorghe Ursu a fost anchetat pentru un delict economic - deţinea 17 dolari SUA – lucru nepermis de legisatia comunistă – şi pentru că ţinea un jurnal în care deseori îşi nota remarci critice la adresa regimului comunist.

Ursu frecventa cercuri literare unde vederile sale deveniseră cunoscute, Securitatea fiind îngrijorată ca numeroasele sale critici să nu coaguleze o mişcare de protest mai amplă în cadrul intelectualilor.

Gheorghe Ursu a fost arestat şi anchetat atât de miliţie cât şi de Securitate, deşi cazul său a fost încadrat economic, pentru că România nu mai recunoştea la vremea respectivă (anii '80) că are deţinuţi politic.

Ursu a fost torturat în mai multe rânduri în anchetă. După ultima şedinţă de tortură/anchetă, condusă de maiorul Pârvulescu, Gheorghe Ursu a fost adus în celulă într-o pătură, pentru că nu mai putea merge din cauza bătăilor la care fusese supus. La scurt timp după aceea a fost internat în spitalul penitenciarului cu peritonită şi a murit la scurt timp.

Certificatul medico legal atestă numeroase contuzii, fracturi şi intestinul subţire perforat.

Pentru omorârea lui Gheorghe Ursu au fost condamnaţi, de către procurorul Ruxandra Ionescu, peştii cei mici – doi ofiţeri de miliţie şi apoi un deţinut de drept comun, făcându-l scăpat pe coordonatorul "anchetei", maiorul de Securitate Marin Pârvulescu.

Mărturiile strânse iniţial în dosar atestă că cel care a administrat loviturile fatale în cazul lui Ursu este maiorul (pe atunci) Pârvulescu