Cărtărescu, despre turul 1 al alegerilor: „Un popor sătul de politicieni, dar acum este sinucidere colectivă”

„Mi se pare un coşmar, n-am închis un ochi toată noaptea.” — a mărturisit Mircea Cărtărescu, şocat de ascensiunea extremei drepte. Cel mai important scriitor român contemporan pare copleşit de oboseală şi nu reuşeşte să indice clar cum ar trebui să reacţioneze o democraţie liberală precum România pentru a opri forţele care ameninţă să o distrugă, notează Corriere della Sera, preluat de G4Media.

„O sinucidere colectivă — altă explicaţie nu există pentru această cotitură politică a României.” Rezultatele de duminică arată un popor furios, dezamăgit de sistemul politic actual şi totodată gata să sacrifice tot ce a construit în ultimele două decenii în favoarea unei mişcări extremiste, care riscă să distrugă totul.

„Eşecul educaţiei, influenţa reţelelor sociale şi propaganda rusă intensă nu sunt suficiente pentru a explica dezastrul. S-a întâmplat ceva mai profund în sufletele compatrioţilor mei şi asta nu se va corecta peste noapte.” Optimismul său tradiţional s-a estompat: „Există o posibilitate, însă una foarte mică, ca Nicuşor Dan să reuşească să oprească forţele antisistem. Prăpastia este prea mare. Ar fi nevoie de un miracol.”

Deşi operele lui Cărtărescu sunt traduse în peste 25 de limbi şi este finalist la Premiul Strega european, în februarie nu a fost acceptat în Academia Română, cea mai prestigioasă instituţie culturală a ţării. Mulţi membri au votat împotriva sa, acuzându-l că a denigrat figuri emblematice ale literaturii române — cum ar fi Mihai Eminescu, criticat pentru antisemitism, sau Emil Cioran, condamnat pentru sprijinul acordat Mişcării Legionare — şi pentru că a afirmat că România a fost una dintre cele mai antisemite ţări europene în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, afirmaţie susţinută însă de faptele istorice.

Poziţia sa fermă împotriva normalizării simbolurilor şi figurilor fasciste, promovată astăzi de extrema dreaptă suveranistă, este clară: „În România, fiecare om cu mintea limpede priveşte cu îngrijorare renaşterea fascismului. Cauzele acestui fenomen sunt, cred eu, două: în primul rând, mulţi dintre cei consideraţi martiri anticomunişti în anii ’50 erau de fapt legionari ai Gărzii de Fier, devenind eroi populari în ciuda trecutului lor fascist; în al doilea rând, războiul hibrid al Rusiei împotriva Europei, care a alimentat toate mişcările extremiste.”

Cărtărescu descrie victoria lui Georgescu în primul tur al alegerilor din noiembrie drept un „tsunami politic”. „Un candidat practic necunoscut a fost propulsat în faţă printr-o amplă operaţiune de propagandă rusă pe reţelele sociale, folosind imagini şi declaraţii false. A fost, de fapt, o tentativă de lovitură de stat, sprijinită de veterani şi mercenari. Curtea Constituţională a invalidat rezultatele din primul tur, din cauza acestei fraude fără precedent.”

Campania prezidenţială a devenit un exemplu şcolar de interferenţă străină. Ruşi, americani, extremă dreaptă europeană — toţi adversarii Uniunii Europene par implicaţi. „Din păcate, Statele Unite, odinioară simbol al libertăţii şi democraţiei, s-au apropiat acum de tiranii lumii. Noua lor conducere intervine în procesele democratice, inclusiv în România, unde ne percep ca pe veriga slabă a Europei şi exercită o presiune specială asupra noastră.”

Unii observatori susţin că prezenţa Rusiei în campania electorală aminteşte de epoca Ceauşescu, când influenţa Kremlinului se făcea simţită în culise. „Ceauşescu era un comunist naţionalist, dar a încercat să menţină o anumită independenţă faţă de Moscova. Totuşi, ruşii au avut un rol important în căderea sa în 1989. Propaganda lor era puternică atunci şi a rămas influentă şi în anii ’90, când 'partidul rus' domina scena politică, mai ales în timpul regimului Iliescu. După 2000, în era Putin, această influenţă a fost reactivată şi intensificată în cadrul războiului hibrid împotriva Europei.”

În ultimul secol, rolul intelectualilor în România a suferit transformări majore. „Dacă înainte de al Doilea Război Mondial unii dintre cei mai respectaţi intelectuali români susţineau fascismul Gărzii de Fier, după 1989, aceştia s-au alăturat cauzei democraţiei şi a drepturilor omului. De aceea, au fost mereu vânaţi, intimidaţi şi calomniaţi de presă şi televiziuni controlate de forţe pro-socialiste şi pro-ruse. Astăzi, în era reţelelor sociale, intelectualii şi-au pierdut capacitatea de a influenţa societatea. Ne aflăm într-un teritoriu necunoscut, plin de provocări şi temeri. Tocmai de aceea, este vital să rămânem încrezători şi să credem în valorile noastre şi în puterea noastră de a modela viitorul.”