Sacrificiul uriaş al celor 43 de eroi incineraţi la "Cenuşa" nu a stârnit niciun fel de reacţii din partea instituţiilor statului român timp de peste 27 de ani.
Veselă şi cordială, Aurora Dumitrescu este unul dintre acei oameni de valoare pentru care viaţa n-a fost niciodată uşoară, nici măcar după căderea comunismului. Arestată la 20 de ani ca „duşman al poporului”, ea a fost în repetate rânduri victima torţionarului Vişinescu. A trecut un an de la plecarea ei dintre noi. Ar fi împlinit 85 de ani.
Aproape necunoscut în oraşul în care s-a născut, numele lui Hans Bergel este, în literatura universală, sinonim cu cel al intelectualului de marcă, al literaturii de înaltă ţinută din ultima jumătate de veac.
Fostul deţinut politic Octav Bjoza a vorbit pentru Epoch Times despre injustiţia pe care deţinuţii politici au simţit-o şi după 1989 şi despre efectele perverse ale noii legi antilegionare.
Preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România (AFDPR) Octav Bjoza, a criticat marţi recent promulgata lege 217/2015 - cunoscută îndeobşte sub titulatura de legea antilegionară - declarând că noul act legislativ seamănă foarte mult cu cele apărute pe la începutul anilor 1950 şi că este în contradicţie flagrantă cu Constituţia României, restrângând dreptul la libertate de exprimare.
Trecut prin 18 ani de temniţă grea, fostul deţinut politic Eugen Măgirescu a rememorat ororile trăite în timpul unuia dintre cele mai macabre experimente orchestrate vreodată de comunişti - Experimentul Piteşti.
Suceava, Târgşor, Gherla, Aiud, Canal, Jilava, Periprava, Salcia sunt numai câteva locuri unde martiri români şi-au dat sănătatea şi chiar viaţa, nu atât pentru ei, cât pentru urmaşii lor, dar nici un loc de detenţie nu a fost atât de cumplit ca închisoarea din Piteşti, scrie fostul deţinut politic Eugen Măgirescu, într-o mărturie cutremurătoare publicată pe procesulcomunismului.com.
Judecarea genocidului comunist a fost blocată în mod constant şi sistematic de un aparat judiciar criminal, care s-a solidarizat cu călăii regimului, şi care, în loc să îi arunce după gratii şi să facă dreptate, s-a ocupat cu meticulozitate de acoperirea atrocităţilor comise de aceştia, a fost concluzia la care a ajuns, după ani de experienţe nefericite în domeniu, cercetătorul Ioan Roşca.
Au trecut mai bine de 25 de ani de la căderea comunismului şi, cu toate acestea, victimelor acestui regim criminal adus cu tancurile sovietice nu li s-a făcut încă dreptate. Călăii lor, cei care mai sunt încă în viaţă, umblă astăzi în libertate, iar mulţi dintre ei se bucură de pensii îndestulătoare, ce par a fi direct proporţionale cu atrocităţile comise în tinereţe. Cine e de vină pentru situaţia asta absurdă? Complicii lor din justiţie şi păpuşarii din spatele scenei, este de părere cercetătorul Ioan Roşca.
"Pe mine mă cheamă Plop, Plop Gheorghe", şi-a început discursul, cu lacrimi în ochii, unul dintre puţinii supravieţuitori ai atrocităţilor puse la cale de comunişti la închisoarea din Piteşti, venit miercuri la fostul penitenciar pentru a le vorbi studenţilor înscrişi la cursurile Şcolii de Vară "Fenomenul Piteşti."
Sistemul comunist, după o perioadă lungă şi chinuitoare de molimă socio-politică, a lăsat urme adânci, încă incomplet vindecate, în memoria şi conştiinţa a milioane de români. Focarul ciumei comuniste era instalat în miezul sistemului concentraţionar, unde oamenii de caracter care se plasaseră cu mult curaj şi spirit de sacrificiu în lupta de rezistenţă, ca anticorpi ai sistemului, îndurau un supliciu, încă şi astăzi necunoscut multora.
