Moartea copiilor fără copilărie. Parchetul General, chemat să investigheze ororile comunismului din căminele-spital

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a anunţat înaintarea unui denunţ către Parchetul General, cu privire la săvârşirea infracţiunii de tratamente neomenoase aplicate în timpul regimului comunist copiilor aflaţi în Căminele - spital pentru minorii nerecuperabili din Cighid şi Păstrăveni, respectiv în Căminul pentru minori deficienţi nerecuperabili din Sighetu Marmaţiei.

Anunţul a fost făcut în cadrul conferinţei de presă la care au participat preşedintele executiv IICCMER, Radu Preda, consilierul juridic Cătălin Constantinescu şi unul dintre zecile de copii orfani neglijaţi, descoperiţi de presa occidentală în ’90, care în prezent se află în America, după ce a fost adoptat.

Luând cuvantul la conferinţa de presă, copilul, care azi face parte din generaţia adulţilor cu vârsta peste 30 de ani, a povestit despre ororile trăite timp de 8 ani în plasamentul de la Sighetul Marmaţiei.

"Eu pot spune că viaţa mea înainte de Revoluţie era foarte diferită, adică cu cei aproape 300-400 de copii cu care am crescut, viaţa ni se părea normală, am crescut împreună, ne-am descurcat împreună, pentru că noi n-am ştiut ceva mai bine pentru că niciodată nu ne-a învăţat nimeni.

Adică dacă o persoană venea să îţi dea în cap pentru că nu ai făcut nimic, ni se părea foarte normal. Şi când pleci în altă viaţă şi vezi că e mai mult în viaţă decât ce ai avut înainte, realizezi că nu e legal.
De multe ori copii au plătit pentru greşelile adulţilor. Copii nu au cerut să se nască dar în cele din urmă ei sunt cei care au plătit preţul cel mai greu.

Tot ce venea pentru copii, nici nu ajungea la ei, rămânea doar ce nu doreau oamenii. Instituţiile erau create pentru ca aceşti copii să aibă un loc în care să trăiască şi în care să se dezvolte. Dar în schimb au devenit un coşmar pentru aceştia! Doar în instituţia mea, cei mai mulţi dintre copii s-au îmbolnăvit atât din punct de vedere fizic cât şi psihic. Nu pentru că ei ar fi fost bolnavi atunci când au fost aduşi în centru, ci pentru că au devenit, centrul este cel care i-a îmbolnăvit", povestea acesta.

Nu înainte de a încheia, a menţionat că este foarte recunoscător pentru oportunitatea de a vorbi despre aceste orori, deoarece oamenii nu ştiu de trecutul întunecat al copiilor din caminele spital şi trebuie ca cei responsabili să fie aduşi în faţa justiţiei.

"Este foarte important pentru noi să atragem atenţia publicului larg să atragem atenţia celor întâmplate înainte de ’89 şi a celor ce se întâmplă chiar în zilele noastre. Cred că noua generaţie va schimba România şi sunt foarte recunoscător să fiu aici să reprezint această cauză.

Pentru că mulţi oameni din România nu au ştiut niciodată ce s-a întâmplat pe vremea lui Ceasusescu cu plasamentele şi de fiecare dată când vorbesc în public şi arăt un video, fiecare persoană este atât de surprinsă de ceea ce s-a întâmplat, nu vrea să creadă că a existat aşa ceva în România şi mulţi plâng pentru că îi deranjează cum era viaţa copiilor şi cred că a venit timpul să reparăm greşelile trecutului şi să îi aducem pe cei vinovaţi în faţa justiţiei".

În urma cercetărilor efectuate, IICCMER a ajuns la un număr provizoriu de cel puţin 771 de minori care au murit în cele trei cămine - spital, pe perioada în care se aflau în administrarea Statului român sub regimul comunist.

"Astfel, la Căminul spital pentru minorii nerecuperabili Cighid s-au înregistrat 138 de decese în perioada 1 octombrie 1987 – 26 martie 1990, la Căminul spital Păstrăveni au fost 394 de decese confirmate între 1 octombrie 1966 – 30 aprilie 1990, în timp ce Căminul pentru minori deficienţi nerecuperabili din Sighetu Marmaţiei a înregistrat 239 de decese în perioada 20 ianuarie 1973 – 31 decembrie 1991", arată institutul.

Experţii au mai constatat şi nenumărate cazuri în care mulţi copii perfect sănătoşi au fost încadraţi în unităţi pentru deficienţi din cauza unor deficienţe fizice sau psihice minore şi deplin recuperabile. Astfel, relocarea minorilor din leagăne şi case de copii spre căminele-spital poate fi privită atât din perspectiva izolării minorilor ce nu puteau fi recuperaţi, cât şi a celor perfect sănătoşi, ale căror costuri nu puteau fi acoperite integral de către stat.

Aproximativ 10 cămine - spital pentru minori nerecuperabili au fost cercetate de către IICCMER, iar din mărturiile adunate de la căminele- spital Cighid, Păstrăveni şi Sighetu Marmaţiei a reieşit că regimul de viaţă al minorilor se caracteriza prin alimentaţie necorespunzătoare, nerespectarea condiţiilor minimale igienico-sanitare, lipsa hainelor, frig, igrasie, lipsa asistenţei medicale, izolarea de lumea înconjurătoare. Probele obţinute până în prezent au fost trimise spre organele de anchetă penală, institutul anunţând, de asemenea, că investigaţiile nu se vor opri aici.

Experţii institutului au lucrat alături de specialişti în medicină legală pentru a cerceta principalele cauze de deces din perioada menţionată. Aceştia au concluzionat că au existat rate crescute de mortalitate în cazul unor patologii uşor de prevenit sau de diagnosticat şi tratat, dar şi cauze de deces prin tratamentele neomenoase la care minorii au fost supuşi, experţii prezentând numărul fiecărei cauze de deces din fiecare spital, după cum urmează:

Cighid: bronhopneumonie – 61 cazuri, encefalopatie cronică infantilă – 52 cazuri, enterocolită acută – 4 cazuri, epilepsie şi traumatisme cranio-cerebrale – câte 3 cazuri).

Păstrăveni: encefalopatie cronică infantilă – 163 cazuri, bronhopneumonie – 119 cazuri, epilepsie – 33 cazuri sau malnutriţie proteo-calorică şi oligofrenie – câte 11 cazuri.

Sighetu Marmaţiei: bronhopneumonie – 57 cazuri, epilepsie – 8 cazuri, malformaţie congenitală – 6 cazuri, enterocolită – 5 cazuri, toxicoză – 4 cazuri.

Preşedintele executiv al IICCMER, Radu Preda, a anunţat că aceasta este doar prima plângere penală dintr-o serie mai largă pe care şi-o doreşte încheiată anul viitor. Sesizările penale au în vizor cele trei dimensiuni, administrativ, profesional şi politic, cu privire la crime de care ar trebui să ne fie ruşine pentru că societatea românească a fost capabilă să nască monstruozităţi de acest fel.

“Ceea ce am încercat este de a pune pe agenda Parchetului un capitol dramatic de istorie recentă care are victime al căror nume este greu de estimat, noi am ajuns la un număr de peste zece mii. Zece mii de victime ale sistemului, nu ale unor oameni”, menţionând că plângerea penală îşi propune să vadă “Cum se manifestă răul ca un instrument al sistemului? Cum ajunge un sistem politic să facă rău în mod sistematic”.

Radu Preda a mai menţionat că importanţa acestui demers ţine şi de faptul că mulţi dintre cei care au participat fost parte în acest regim criminal o duc azi bine-mersi şi trebuie să se facă o diferenţiere între cei care cu adevărat sunt în slujba libertăţii şi cei care vor să ne ţină, într-o formă sau alta, departe de ea.

“Exista această mitologie pe care aş dori să o demontăm cu ajutorul dumneavoastră, cum că comunismul în România ar fi avut două părţi, o parte mai sinistră să spunem, anii ’50 – ’60, până în ’64 la amnistia generală iar după aceea, vezi Doamne, ar fi fost un comunism cu faţă umană, nu. Nu o să obosesc să repet faptul că regimul comunist, din prima clipă şi până în ultima a fost un regim criminal”.

(...)

Este un început, noi vrem să aducem cât mai aproape problematica din anii ’70-’80 pentru că nu puţini sunt cei care, responsabili de aceste fapte, sunt astăzi bine mersi în funcţii, au ştiu eu diverse meserii onorabile sau, majoritatea dintre ei, ca şi în cazul foştilor securişti care au omorât în beciurile securităţii, primesc pensii foarte generoase. Deci această coabitare între bine şi rău şi între democraţie şi totalitarism ne urmăreşte, chiar şi la 30 de ani de la căderea comunismului”, potrivit directorului executiv IICCMER.

Dosarele de presă cu privire la cele trei cămine - spital pot fi vizitate aici.