Când Partidul Comunist vrea să facă un exemplu din tine, agonia nu se termină niciodată


Wang Zhiwen (al treilea din stânga) este adus în faţa instanţei alături de alţi practicanţi Falun Dafa în noapte de 26 decembrie, 1999. Acest proces era menit să-i influenţeze pe ceilalţi practicanţi, contribuind la eforturie care trebuiau să-I determine să renunţe la disciplina spirituală
Wang Zhiwen (al treilea din stânga) este adus în faţa instanţei alături de alţi practicanţi Falun Dafa în noapte de 26 decembrie, 1999. Acest proces era menit să-i influenţeze pe ceilalţi practicanţi, contribuind la eforturie care trebuiau să-I determine să renunţe la disciplina spirituală (Prin bunăvoinţa familiei lui Wang.)

După 15 ani de tortură în lagărele comuniste, un prizonier de conştiinţă Falun Gong a fost reţinut din nou imediat după eliberare. Regimul chinez a vrut să transforme arestarea şi condamnarea lui într-o lovitură adresată disciplinei spirituale Falun Gong. Însă, după ce a petrecut 15 ani din sentinţă, îndurând tortura şi un atac de cord, acesta a fost eliberat din închisoare, fără fanfară sau audienţă. Prezenţi la poarta închisorii erau doar poliţiştii locali, care au apărut fără avertizare şi l-au ridicat, ducându-l spre un centru de spălare a creierului.

Wang Zhiwen era coordonatorul Asociaţiei de Cercetare Falun Dafa din Beijing atunci când poliţia a năvălit în apartamentul său în primele ore ale zilei de 20 iulie 1999, l-a ridicat din patul său, şi l-a târât în închisoare.

În noaptea aceea, de-a lungul Chinei, poliţia secretă a regimului chinez, Ministerul de Securitate Publică, a arestat mii de persoane pe care le-a identificat ca fiind coordonatori ai mişcării Falun Dafa (cunoscută, de asemenea, şi ca Falun Gong).

Cei arestaţi au fost prima salvă de tun din campania lansată de Partidul Comunist Chinez (PPC) împotriva practicii spirituale. Mai târziu în aceea zi, poliţia a început să-i ridice şi pe mulţi dintre cei pe care-i considera membrii obişnuiţi ai practicii.

Zeci de mii de persoane erau aduse la un loc şi înghesuite în sălile de sport locale. Acestea urmau său fie închise acolo zile în şir, într-o căldură toridă de iulie, fără adăpost, mâncare, sau facilităţi sanitare, şi cu foarte puţină apă, în timp ce poliţia le cerea să semneze o declaraţie prin care promiteau că încetează să mai practice Falun Gong.

Wang a primit un tratament special. Când procesul său a fost televizat, şase luni mai târziu, familia lui Wang a observat că părul său, odată negru, era grizonat iar faţa sa arăta obosită şi vânătă. Fusese torturat. Familia sa a apreciat că după cele şase luni petrecute în detenţie, Wang arăta ca şi cum îmbătrânise cu 10 ani.

Procedura tipică a Partidului este să tortureze un prizonier de conştiinţă până când îl face să cedeze şi apoi să-l filmeze în timp ce-şi reneagă crezurile - fie că este vorba de religia creştină - în cazul creştinilor - sau de idealuri civice - în cazul militanţilor pentru drepturi civile.

Dar cu Wang nu a fost înregistrat niciun astfel de film.

Inginer al companiei China Railway Material Commercial Corporation şi membru al Partidului Comunist, Wang părea să fie unul dintre ultimii oameni care ar putea să apară la bara acuzaţilor de la Curtea Intermediară a Poporului din Beijing.

Singura ”crimă” a sa era că participase la activităţi Falun Gong, o mişcare care tocmai fusese luată în vizor de regimul comunist de la Beijing.

El a fost judecat pe 26 decembrie 1999, împreună cu alţi trei membri ai Partidului care au fost prezentaţi ca fiind practicanţi coordonatori ai Falun Gong.

Potrivit Human Rights in China: ”Procesul a durat o zi şi a avut loc în spatele uşilor închise, fără nicio înştiinţare prealabilă, chiar în ziua de Crăciun, când mass-media occidentală era în mare parte absentă. Mai mult, s-a raportat că acuzaţilor le-a fost refuzat un reprezentat legal, iar la proces li s-a permis să aibă în sală un singur membru al familiei.

În timp ce accesul în sala de judecată era strict controlat, procesul era televizat în toată China. Avea ca scop trimiterea unui mesaj.

”Regimul chinez avea o neînţelegere fundamentală despre comunitatea Falun Gong”, a declarat Levi Browde, directorul executiv al Centrului de Informaţii Falun Dafa. ”Credea că există o conducere şi că, dacă va afişa în public înlăturarea celor din conducere, toată lumea îi va urma”. Lucru care s-a dovedit total fals, mişcarea având un caracter extrem de amorf, fără structură sau lideri, oamenii acţionând din convingere, fără supervizare de vreun fel.

Liderul de atunci al Partidului Comunist, Jiang Zemin, şi-a făcut publice motivele pentru care a lansat campania de ”eradicare” a Falun Dafa printr-o scrisoare pe care a comunicat-o Biroului Politic în noaptea de 25 aprilie 1999.

Jiang Zemin declara că se teme de popularitatea Falun Gong – rapoartele oficiale estimau că numărul practicanţilor ajungea între 70 de milioane şi 100 de milioane, mai mare decât numărul de membri de Partid. Liderul comunist considerase, de asemenea, învăţăturile morale ale Falun Dafa, bazate pe adevăr, compasiune şi toleranţă, ca fiind o provocare la adresa ideologiei marxiste.

Wang a fost condamnat la 16 ani de închisoare. El a fost transportat iniţial la Lagărul de Muncă din Tuanhe, un loc din nord-estul depărtat al Chinei, notoriu pentru abuzurile împotriva prizonierilor. După o perioadă, Wang a fost trimis la închisoarea Qianjin din Beijing.

Expunând faptele

Când Wang a fost condamnat, fiica acestuia, Danielle, avea 19 ani. Sentinţa a şocat-o atât de tare încât şi-a pierdut temporar vederea. Oficialii de Partid din China au transmis rudelor acesteia că, dacă va face vâlvă în cazul tatălui său, în public, îl vor pedepsi.

Însă tatăl i-a dat curaj. Într-o scrisoare pe care a primit-o de la tatăl ei în 2001, acesta scria, ”Un bărbat nobil este mereu mărinimos. Un răufăcător este mereu îngrijorat”.

Danielle a notat cuvintele sale într-un eseu difuzat pe Reţeaua Radio Publică, ”Scrisoarea tatălui meu mi-a arătat că trăieşte fără ură sau amărăciune deoarece practică Falun Gong, aşa că am început să spun adevărul”.

Aceasta a folosit fiecare oportunitate pe care a avut-o în Texas, unde s-a stabilit, să expună faptele PCC. În 2007, Danielle a vorbit la o conferinţă de presă în faţa clădirii ce găzduia întrunirea APEC din Sydney. După aceea, nu a mai primit alte scrisori din partea tatălui ei – în total, i s-a permis să primească trei sau patru scrisori.

În 2008, Danielle a renunţat la slujba sa ca inginer (ea fiind cea de-a treia generaţie de ingineri din familie) şi s-a mutat în Washington, D.C.

Acolo a muncit un an, vizitând birouri congresionale, Departamentul de Stat şi Comisia pentru Drepturile Omului – aproape pe toţi despre care credea că ar avea influenţa necesară încât să-i scoată tatăl din închisoare.

Centrul de spălare a creierului

Pe 18 octombrie, Danielle a crezut că tatăl ei va fi în final eliberat, după ce a efectuat aproape 15 ani din sentinţa de 16 ani acordată.

Din conversaţiile sale cu rudele din China, Danielle a aflat că una dintre mătuşile sale a fost lăsată să intre în închisoare, în dimineaţa zilei de 18 octombrie, pentru a-i aduce un schimb de haine curate, dar apoi i s-a cerut să plece imediat.

După plecarea mătuşii sale, poliţia locală şi membrii Comitetului de Pază au venit şi l-au luat pe Wang ducându-l într-un centru de spălare a creierului din districtul Changping din Beijing.

Din câte ştie familia sa, Wang a fost luat prin surprindere de acest transfer. Oficialii au înştiinţat rudele, dar ele nu aveau nicio modalitate prin care să-l avertizeze.

Oficialii au venit acasă la una dintre mătuşile lui Danielle şi i-au spus că la centrul de spălare a creierului, Wang va putea mânca de la cantină şi va împărţi o cameră cu doar un alt deţinut. Viaţa lui, spuneau aceştia, va fi mai uşoară.

Aceştia au mai spus că, în urmă cu o lună, Wang a suferit un atac de cord şi a fost spitalizat. Avea o presiune a sângelui ridicată iar sănătatea sa era descrisă ca ”nefiind bună”.

Danielle voia ca tatăl său să fie eliberat din închisoarea Qianjing cât de repede posibil, însă ea nu dorea în nici un caz ca el să fie trimis într-un centru de spălare a creierului.

”Un centru de spălare a creierului este mai rău”, a declarat Danielle într-un interviu telefonic. ”O închisoare este cel puţin parte dintr-un sistem legal. Centrele de spălare pe creier nu sunt. Acestea nu sunt nici măcar legale”.

”Există două centre de spălare pe creier în Changping, Beijing”, a declarat Danielle. ”Potrivit Minghui, în ambele au existat practicanţi Falun Dafa care au fost bătuţi până la moarte. În aceste locuri, se înjectează medicamente care atacă sistemul nervos, distrugând sănătatea practicanţilor. Sunt foarte îngrijorată”.

Minghui este un website administrat de practicanţii Falun Dafa care furnizează relatări personale şi ale martorilor privind persecuţia ce are loc în China.

În septembrie 2009, Minghui a relatat despre tratamentul abuziv pe care-l suferea Wang în închisoare. Patru grupuri formate din patru criminali erau desemnate pe rând să-l monitorizeze pe acesta non-stop. Criminalii nu-l lăsau să doarmă şi, dacă-şi închidea ochii, aceştia îl băteau.

Ei l-au forţat să stea pe o bancă ţinându-şi picioarele întinse un timp îndelungat. Dacă îşi mişca un muşchi, era bătut. De asemenea, aceştia i-au introdus scobitoare pe sub unghii, provocându-i sângerări abundente, a precizat Minghui.

În 2007, Danielle a primit una dintre puţinele scrisori de la tatăl său. În ea, acesta s-a axat în principal pe oferirea de sfaturi fetei sale despre cum să-şi conducă viaţa, în timp ce devenea o tânără femeie care păşea în lume.

Familia sa spune că, după opt ani petrecuţi închis şi torturat, Wang i-a scris fetei lui o scrisoare în care vorbea despre situaţia sa: ”Adevărata natură a fericirii este bucuria, toleranţa, indiferenţa faţă de faimă sau câştig, mintea pură, o stare calmă, şi o viaţă paşnică, dar plină de încredere în sine şi liberă de orice reţineri. Acestea sunt calităţile pe care încerc să le obţin. Aceasta este calitatea vieţii şi starea nobilă a minţii pe care am dorit să o dovedesc având în aceeaşi măsură o minte deschisă şi o atitudine de bucurie”.

Familiei lui Wang i s-a spus că el va fi ţinut numai 10 zile în centrul de spălare pe creier, dar ei se tem, neştiind dacă o victimă a unui atac de cord mai poate rezista zece zile într-un loc care există numai pentru a-i chinui pe oameni până când ajung să renunţe la credinţele lor.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Externe