Campania Internaţională pentru Abolirea Armelor Nucleare (ICAN) câştigă Premiul Nobel pentru Pace

Campania Internaţională pentru Abolirea Armelor Nucleare (International Campaign to Abolish Nuclear Weapons/ ICAN) a primit Premiul Nobel pentru Pace 2017 "pentru activitatea de a atrage atenţia asupra consecinţelor umanitare catastrofale ale oricărei utilizări a armelor nucleare şi pentru eforturile extraordinare de a obţine interzicerea acestor arme pe baza unui tratat".

Comitetul care acordă Premiul Nobel a explicat că există unele state care continuă să-şi modernizeze arsenalele nucleare şi că există un pericol real ca, în viitor, să existe alte state care vor încerca să achiziţioneze astfel de arme. În trecut, prin acorduri internaţionale cu caracter obligatoriu, comunitatea internaţională a adoptat interdicţii împotriva minelor antipersonal, împotriva muniţiilor cu dispersie, împotriva armelor biologice şi chimice. Armele nucleare, „chiar şi mai distructive“, nu au fost încă obiectul unei astfel de interdicţii juridice internaţionale: „Prin activitatea sa, ICAN a ajutat la umplerea acestui vid juridic“.

ICAN este o coaliţie de organizaţii civice care acţionează pentru promovarea aderării şi implementării depline a Tratatului de interzicere a armelor nucleare. Având sediul la Geneva, ICAN a fost lansată în 2007, la Melbourne, şi în prezent numără 468 de organizaţii partenere din 101 ţări.

Datorită eforturilor depuse de ICAN, în luna iulie 2017, ONU a aprobat Tratatul privind interzicerea armelor nucleare, primul acord internaţional cu forţă juridică obligatorie pentru interzicerea totală a armelor nucleare. ICAN a fost factorul determinant pentru atingerea acestui obiectiv şi a participat activ la negocieri. Textul tratatului a fost adoptat cu 122 de voturi ''pentru'', un vot ''împotrivă'' şi o abţinere.

Punctul central este articolul 1 din textul care interzice statelor să dezvolte, să testeze, să producă şi să achiziţioneze orice dispozitiv nuclear exploziv; să transfere un astfel de dispozitiv, să-l primească şi să permită, de asemenea, aşa - numitul “nuclear sharing”. Tratatul interzice nu numai folosirea armelor nucleare, ci şi ameninţarea cu acestea, negând astfel legitimitatea descurajării.

Premiul Nobel pentru Pace a fost acordat pentru prima dată în 1901 şi a revenit lui Jean Henry Dunant, activist social şi fondator al Crucii Roşii, şi lui Frédéric Passy, fondator şi preşedinte al Societăţii de arbitraj între naţiuni, prima companie creată special pentru menţinerea păcii.

Spre deosebire de toate celelalte premii Nobel, Premiul Nobel pentru Pace este decernat la Oslo, Norvegia, şi nu la Stockholm, Suedia.

În fiecare an, organizaţiile şi instituţiile sunt invitate de către Comitetul Nobel să propună nominalizări, câştigătorul fiind selectat prin consultări interne şi prin vot. Conform Comitetului Nobel, în acest an au fost nominalizate 215 persoane şi 103 organizaţii.