Calea Lactee conţine cel puţin 17 miliarde de planete de mărimea Terrei
alte articole
Calea Lactee conţine cel puţin 17 miliarde de planete cu mărimi apropiate de cea a planetei Pământ. Autorii celor mai recente estimări, care au fost publicate la începutul acestei săptămâni în Statele Unite, sunt de părere că descoperirea unei planete-surori a Terrei este foarte probabilă, transmite realitatea.net.
Noile informaţii rezultă dintr-o nouă analiză a datelor culese de telescopul spaţial american Kepler, lansat în 2009 pentru a căuta un tip precis de planete în afara sistemului nostru solar, denumite "exoplanete". Chiar dacă aceste planete nu sunt neapărat locuibile, probabilitatea de a găsi planete asemănătoare cu Terra a crescut considerabil.
Pentru că o planetă să poată fi locuită, aceasta trebuie să se afle la o anumită distanţă de steaua ei, într-o zonă care permite ca temperaturile de la suprafaţă ei să nu fie nici prea ridicate, nici prea scăzute, pentru ca apa să poată fi în stare lichidă, iar viaţa să fie, astfel, posibilă.
Potrivit lui Francois Fressin, de la Centrul de Astrofizică al Universităţii Harvard, principalul autor al acestui studio, cel puţin o şesime dintre stelele din Calea Lactee au pe orbitele lor o planetă de mărimea Terrei. Totodată, descoperirile astronomilor au scos la iveală că galaxia noastră conţine aproximativ o sută de miliarde de stele.
Francois Fressin a prezentat aceste rezultate la conferinţa anuală organizată de Societatea de Astronomie Americană în această săptămână, la Long Beach, în California.
Descoperirea exoplanetelor s-a făcut cu ajutorul telescopului Kepler. Acesta detectează o exoplaneta atunci când aceasta trece prin faţa stelei sale şi cauzează astfel o scădere a luminozităţii acesteia. În plus, telescopul Kepler identifică exoplanetele potenţiale, măsurând în permanenţă schimbările de luminozitate a peste 150.000 de stele situate în constelaţiile Lebedei şi Lirei.
Astfel, în timpul primelor 16 luni de monitorizare, Kepler a identificat 2.400 de exoplanete potenţiale. Ulterior, oamenii de ştiinţă au încercat să determine câte dintre aceste semnale corespund cu adevărat prezenţei unei exoplanete şi câte planete de acest tip au fost ignorate de monitorizarea făcută de Kepler.
Cu ajutorul unui computer care a simulat observaţiile făcute de telescopul Kepler, Francois Fressin şi colegii lui au putut să îşi perfecţioneze analizele pentru a elimina semnalele false şi pentru a le amplifica pe acelea care erau foarte slabe, dorind să alcătuiască astfel un catalog al exoplanetelor.
Rezultatele cercetării au arătat că aproape toate stelele din Calea Lactee asemănătoare Soarelui nostru au cel puţin o planetă care orbitează în jurul lor. În plus, savanţii au regrupat diferitele exoplanete în cinci categorii de dimensiuni şi au stabilit astfel că 17% din ele au o mărime cuprinsă între 0,8 şi 1,25 ori faţă de masa Terrei şi orbite de 85 de zile sau mai puţin în jurul stelelor lor.
Conform recentelor analize, aproximativ un sfert dintre stele au în jurul lor planete denumite "super-Terra", cu dimensiuni cuprinse între 1,25 şi 2 ori faţă de masa Terrei. Mai există şi un procent echivalent de planete denumite "mini-Neptun", cu mărimi cuprinse între de două ori şi până la patru ori faţă de masa Terrei.
Alte planete mai mari, denumite "maxi-Neptun", de patru până la şase ori mai mari decât Terra, sunt mult mai puţin frecvente, întrucât doar 3% din stelele din galaxia noastră au în jurul lor astfel de planete uriaşe. Doar 5% din stelele din Calea Lactee au în jurul lor planete gazoase, cu mărimi cuprinse între de şase ori masa Terrei şi de 22 ori masa Terrei.
Mai mult, telescopul Kepler a descoperit 461 de exoplanete potenţiale noi. Comparativ cu datele prezentate în februarie 2012, în momentul publicării acestui nou bilanţ al descoperirilor făcute de Kepler, numărul exoplanetelor potenţiale a crescut cu 20%, ajungând, în prezent, la 2.740.
Dintre acestea, savanţii participanţi la misiunea Kepler au confirmat, până în prezent, existenţa a 105 exoplanete.