Generozitatea: A pierde puţin înseamnă a câştiga mult – inclusiv o inimă mai sănătoasă

Într-un laborator de la Universitatea din Columbia Britanică, sub lumina becurilor fluorescente, o fetiţă – prea mică pentru a spune o propoziţie completă – stătea în faţa unui bol mic cu biscuiţi Goldfish şi a unei păpuşi de pluş numită „Monkey”.

Când a fost rugată să împartă un biscuit, copilul a făcut ceva care ar putea surprinde pe oricine crede că copiii mici sunt în mod inerent egocentrici. În loc să păstreze gustarea pentru ea, şi-a întins mâna micuţă şi i-a dat lui Monkey un biscuit.

De fiecare dată când copilul îi dădea lui Monkey unul dintre biscuiţii ei, faţa i se lumina de o bucurie extraordinară. Această explozie de fericire oferă o privire asupra unui fenomen pe care ştiinţa a început să-l documenteze cu dovezi din ce în ce mai numeroase: a da altora – generozitatea – poate stârni o bucurie profundă şi poate duce la o stare de bine măsurabilă la orice vârstă.

O sursă imensă de fericire

Experimentul cu biscuiţii Goldfish a arătat ce fel de dăruire oferă o senzaţie deosebit de plăcută. Pentru a face acest lucru, cercetătorii au diversificat situaţiile. Uneori, copiii renunţau la una dintre gustările lor; alteori, li se oferea o gustare în plus pe care cercetătorul o „găsea”. Scopul acestei variaţii era de a distinge diferenţa, dacă există, între a dărui pur şi simplu şi a dărui renunţând la ceva valoros pentru ei.

Aşa cum era de aşteptat, copiii mici şi-au exprimat bucuria la prima întâlnire cu animalul de pluş sau când li s-a dat o jucărie. Cercetătorii au documentat fericirea copiilor prin observarea comportamentală şi analiza facială.

Fericirea a crescut vertiginos, manifestându-se ca o „strălucire caldă”, atunci când copiii mici s-au angajat în „dăruire” sacrificându-şi propria gustare şi împărţind-o cu păpuşa, în loc să doneze gustarea „găsită” oferită de cercetător.

Observaţiile personale pot pune la îndoială aceste concluzii, întrucât cuvântul preferat al majorităţii copiilor mici este „al meu!”. În plus, copiii din acest experiment erau canadieni, ceea ce i-a determinat pe unii să susţină că generozitatea lor a fost modelată de moştenirea lor culturală. Însă acest experiment cu păpuşa a fost repetat ulterior într-un sat rural din Vanuatu, o insulă mică şi izolată din Pacificul de Sud, precum şi în Olanda şi China, demonstrând că, aparent, copiilor mici de pretutindeni le place cel mai mult să împartă gustările proprii.

Într-un studiu cu 200.000 de respondenţi din 136 de ţări, de la ţări bogate precum Canada până la naţiuni mai puţin înstărite precum Uganda, a da bani cuiva care are nevoie a făcut în mod constant oamenii mai fericiţi. Această tendinţă este congruentă în diferite circumstanţe şi comunităţi şi nu se limitează la bani.

Un medicament mai bun decât pastilele?

Generozitatea depăşeşte bunăstarea subiectivă; se pare că este excelentă şi pentru inimă.

Într-un studiu publicat în revista Health Psychology, cercetătorii au rugat adulţii în vârstă cu hipertensiune arterială să cheltuiască bani pentru alţii timp de trei săptămâni. Rezultatele au fost impresionante: tensiunea arterială a participanţilor a scăzut cu valori comparabile cu cele observate la începerea unui nou tratament medicamentos, la practicarea exerciţiilor fizice în mod regulat sau la efectuarea unor schimbări majore în dieta lor, potrivit autorilor.

De ce dăruirea reduce presiunea asupra inimii? Oamenii de ştiinţă sugerează că actele de generozitate declanşează o cascadă de hormoni calmanţi, care creează o stare de bine, precum oxitocina, care reduce stresul şi presiunea asupra arterelor şi venelor.

Un studiu a testat acest lucru cerând participanţilor să realizeze un act simplu şi generos, cum ar fi scrierea unui bilet de încurajare pentru un prieten, înainte de a se confrunta cu o sarcină stresantă (pregătirea şi susţinerea unui discurs într-un interval de timp limitat).

Grupul „generos” a prezentat semnificativ mai puţini markeri legaţi de stres decât grupul de control. De exemplu, aceştia au avut creşteri mai mici ale tensiunii arteriale sistolice, ceea ce a atenuat reacţia cardiovasculară la stres. În plus, au avut niveluri mai scăzute de alfa-amilază salivară, o enzimă legată de reacţia „luptă sau fugă”, indicând o activare mai redusă a sistemului nervos simpatic.

Generozitatea provine adesea din altruism – o motivaţie dezinteresată pentru bunăstarea altora – şi reflectă o capacitate umană mai profundă de a acţiona în beneficiul altora fără a aştepta nimic în schimb. Abigail Marsh, neurolog şi expertă în altruism, subliniază că persoanele altruiste sunt mai puţin sensibile la emoţiile negative şi au o „reacţie redusă la furie, ceea ce este util, deoarece hipersensibilitatea la furie poate duce la ostilitate şi agresivitate”, a declarat ea pentru The Epoch Times.

Selecţia afectivă a unui altruist poate ajuta la explicarea motivului pentru care generozitatea reduce stresul, reflectând rezilienţa acestora la stimulii negativi.

Ameliorarea durerii

A da altora oferă încă un beneficiu neaşteptat: ameliorarea durerii fizice.

Un articol publicat în PNAS a demonstrat că comportamentul generos reduce percepţia durerii şi chiar creşte toleranţa la durere. Într-un exemplu, donatorii de sânge au raportat că au simţit un disconfort semnificativ mai mic în timpul înţepăturii cu acul decât cei cărora li s-a recoltat sânge pentru teste medicale personale.

Într-un alt exemplu, cercetătorii au verificat efectul asupra toleranţei la durere prin testul de presiune la rece, în care participanţii şi-au scufundat mâinile în apă îngheţată şi au observat cât timp au putut tolera frigul.

Cei care tocmai se oferiseră voluntari să revizuiască un manual pentru copiii lucrătorilor migranţi fără a fi plătiţi au raportat o durere semnificativ mai mică şi au suportat frigul mult mai mult timp decât cei care au refuzat să se ofere voluntari, sau au îndeplinit sarcina ca pe o misiune obligatorie (grupul de control). În medie, grupul care s-a oferit voluntar să ajute a tolerat durerea aproape de două ori mai mult timp decât grupul de control.

În mod surprinzător, dintre toţi participanţii, doar 11,6% au reuşit să tolereze apa îngheţată pe durata maximă de trei minute. Cine erau aceste persoane rezistente? Fiecare dintre ei aparţinea grupului generos de voluntari.

Acelaşi studiu a aplicat acest efect natural de ameliorare a durerii la pacienţii cu cancer, punându-i să practice ajutorarea altora timp de trei săptămâni. Aceasta a inclus pregătirea meselor pentru alţi pacienţi şi curăţarea spaţiilor publice din spital. Rezultatul? Pacienţii cu cancer au raportat reduceri semnificative din punct de vedere clinic ale nivelurilor de durere cronică, cu îmbunătăţiri observate pe parcursul mai multor săptămâni.

Autorii au concluzionat că aceste descoperiri arată că actul de a suporta pierderi personale pentru a-i ajuta pe alţii poate completa terapiile actuale pentru durere şi poate promova bunăstarea celor care suferă de durere cronică.

Neuroştiinţa generozităţii: nu este totul o chestiune de „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”

Marsh a explicat că regiuni ale creierului, precum striatul ventral şi zona tegmentală ventrală, sunt foarte active atunci când oamenii se angajează în acte de generozitate. Aceste regiuni sunt aceleaşi care se activează în timpul experienţelor plăcute, cum ar fi mâncatul sau atingerea unui obiectiv, sugerând că a fi generos se simte lăuntric satisfăcător la nivel neuronal.

În consecinţă, creierul procesează generozitatea în mod diferit, în funcţie de motivaţia din spatele acesteia. Potrivit lui Marsh, diferite motivaţii pentru generozitate — reciprocitate, echitate sau altruism pur — sunt asociate cu tipuri distincte de activitate cerebrală.

De exemplu, a ajuta pe cineva din echitate (dorinţa de a asigura egalitatea) implică regiuni ale creierului responsabile de gândirea bazată pe reguli. Pe de altă parte, acţiunile pur altruiste — a ajuta pe cineva din compasiune sau empatie — activează reţele legate de înţelegerea emoţională şi conexiunea.

Dar de ce unii oameni fac eforturi mari pentru a-i ajuta pe alţii, chiar şi pe străini, fără a aştepta nimic în schimb?

Cercetarea lui Marsh privind donatorii anonimi de rinichi contestă presupunerea comună că oamenii dăruiesc doar dintr-un impuls egoist.

„Existau unele date care sugerau că, atunci când oamenii doresc să dăruiască altora, o fac în principal pentru că îşi reprimă activ dorinţa de a fi egoişti”, a spus ea. „Dar am testat această ipoteză pe donatori altruişti de rinichi şi nu am găsit nicio dovadă că ar fi adevărată.”

Aceste persoane au prezentat o activitate mai intensă în structurile creierului legate de empatie. Activitatea lor cerebrală „oglindea” creierul străinului într-un mod foarte similar cu cel în care simţeau durerea ei înşişi. Marsh a considerat interesant faptul că aceste persoane altruiste aveau amigdale mai mari – o zonă legată de creier care joacă un rol cheie în emoţii – ceea ce este opusul persoanelor psihopate sau extrem de indiferente. Deciziile acestor donatori reflectau valoarea autentică pe care o acordau bunăstării altora.

„Cu alte cuvinte, ei îi ajută pe alţii pentru că apreciază în mod lăuntric bunăstarea lor”, a spus Marsh.

William Chopik, profesor asociat de psihologie a personalităţii la Universitatea de Stat din Michigan, sugerează că această generozitate leagă oamenii între ei, favorizând bunăvoinţa şi cooperarea.

Aceste descoperiri evidenţiază un adevăr despre generozitate: nu este întotdeauna vorba despre a primi ceva în schimb; nu este întotdeauna o chestiune de „ochi pentru ochi şi dintepentru dinte". Pentru mulţi, se bazează pe valorile lor, pe empatie şi pe bucuria pe care o simt când ajută pe cineva sau când împărtăşesc ceva. Şi, într-adevăr, în comparaţie cu animalele, oamenii se remarcă prin capacitatea lor de a ţine profund la o gamă largă de indivizi, inclusiv la străini. Se pare că suntem programaţi în mod unic să considerăm astfel de acte de grijă ca fiind intrinsec satisfăcătoare, a adăugat Marsh.

La polul opus, lăcomia – dorinţa persistentă de a avea mai mult, fie că este vorba de bani, bunuri materiale sau recunoaştere – pare să aibă efecte mai puţin favorabile asupra sănătăţii şi fericirii. Persoanele lacome pot simţi o satisfacţie temporară din dobândirea unui lucru nou, cum ar fi un sentiment de mândrie după efectuarea unei achiziţii importante. Totuşi, acel sentiment se estompează rapid. Deoarece oamenii lacomi au o mentalitate de „niciodată destul”, ei dezvoltă un sistem de recompensă dereglat comparabil cu cel al persoanelor dependente, ceea ce poate duce la nemulţumire, mai mult stres şi o bunăstare diminuată.

Limitele generozităţii

Toate formele de dăruire sunt egale? Se pare că nu.

Un studiu publicat în revista Collabra: Psychology a constatat că tipul de dăruire, efectul perceput al dăruirii şi contextul au determinat în mod semnificativ beneficiile generozităţii.

De exemplu, o experienţă, cum ar fi a invita pe cineva la cină sau a-l duce la un concert, tinde să favorizeze legături sociale mai strânse. Pe de altă parte, cadourile materiale, deşi apreciate, sunt asociate mai puţin în mod constant cu rezultate de consolidare a relaţiilor, cu excepţia cazului în care sunt profund personalizate sau legate de experienţe comune.

Studiul sugerează că aceste diferenţe apar deoarece experienţele sunt mai susceptibile să creeze conexiuni semnificative, amintiri plăcute şi un sentiment de bucurie împărtăşită. În contrast, cadourile materiale pot părea uneori comerciale sau mai puţin personale.

În plus, mai mult nu înseamnă întotdeauna mai bine. Generozitatea este supusă legii porofiturilor mai mici. La fel cum tortul devine mai puţin plăcut după prea multe felii, o abundenţă de cadouri — sau cele excesiv de somptuoase — nu aduce neapărat mai multă fericire. Un gest mic, dar semnificativ, cum ar fi cumpărarea unei cafele unei persoane, poate oferi aceeaşi bucurie.

Generozitatea prinde viaţă în autenticitate. Dăruirea sinceră şi autonomă sporeşte fericirea; însă a dărui din motive externe, cum ar fi presiunea sau obligaţia, poate diminua sau chiar anula toate beneficiile.

De exemplu, un participant la un studiu din 2022 a descris un scenariu de donaţie în care s-a simţit forţat de un solicitant de donaţii excesiv de insistent în faţa unui magazin alimentar. Deşi organizaţia caritabilă avea un scop nobil, faptul că donaţia nu a fost voluntară a făcut ca experienţa să fie frustrantă şi nesatisfăcătoare din punct de vedere emoţional. În contrast, un alt participant a descris cum a acoperit chiria unui prieten din afecţiune pentru acesta, subliniind natura voluntară a gestului şi obţinând un beneficiu emoţional mai mare.

Presiunea obligaţiei poate fi deosebit de vizibilă în perioada sărbătorilor. În consecinţă, sărbătorile pot amplifica factorii de stres, manifestându-se ca presiune financiară sau dorinţa de a-i întrece pe ceilalţi, dar reprezintă totodată un moment unic pentru a reflecta asupra virtuţii generozităţii în comparaţie cu lăcomia.

Un studiu din 2019 a constatat chiar că, deşi te-ai aştepta ca generozitatea să crească în decembrie, aceasta tinde de fapt să scadă, oamenii care raportează niveluri ridicate de stres legat de sărbători donând mai puţin decât ar face-o în alte perioade ale anului.

De la copii mici la adulţi, ştiinţa arată că generozitatea este corelată în mod cert cu o sănătate mai bună şi o bucurie mai mare. Totuşi, a da nu trebuie să fie copleşitor. Putem fi generoşi în viaţa noastră de zi cu zi, a declarat Chopik pentru The Epoch Times: ajutaţi un vecin să ducă gunoiul, donaţi puţin pentru caritate, faceţi voluntariat la o cantină socială sau pur şi simplu ascultaţi un prieten într-un moment dificil.

Sursa: The Epoch Times SUA