Somnul insuficient creşte riscul de demenţă cu 18%. Somnul excesiv îl creşte cu 28%. Care e echilibrul ideal?

Lipsa unui somn de bună calitate a fost asociată de mult timp cu un risc crescut de a dezvolta demenţă, însă cercetările recente merg mai departe – indicându-ne durata optimă a somnului nocturn pentru a reduce la minimum riscul de demenţă la vârste înaintate.

Folosind date colectate din 69 de studii anterioare, o echipă de la Universitatea York din Canada a efectuat o analiză statistică pentru a identifica asocierile cu demenţa pentru trei factori: activitatea fizică, timpul petrecut în poziţie şezândă şi durata somnului, potrivit revistei ScienceAlert.

Toate acestea sunt variabile pe care le putem controla, până la un anumit punct, iar analiza datelor a arătat că 7-8 ore de somn pe noapte reprezintă durata ideală pentru minimizarea riscului de demenţă.

În plus, cercetătorii au descoperit că statul prelungit în poziţie şezând (mai mult de 8 ore pe zi) şi lipsa activităţii fizice (mai puţin de 150 de minute pe săptămână) erau, de asemenea, asociate cu o creştere semnificativă a şanselor de a dezvolta demenţă.

"Activitatea fizică regulată, reducerea timpului petrecut în poziţie şezând şi un somn nocturn adecvat (7-8 ore) pot fi asociate cu un risc redus de demenţă şi reprezintă factori potenţial modificabili în prevenirea sau întârzierea apariţiei demenţei", scriu cercetătorii în articolul lor publicat.

Un somn de mai puţin de 7 ore pe noapte a fost asociat cu o creştere de 18% a riscului de demenţă, în timp ce un somn de peste 8 ore pe noapte a fost corelat cu o creştere de 28%.

Aceste concluzii sunt în concordanţă cu studiile anterioare: somnul excesiv poate fi la fel de dăunător pentru sănătatea noastră ca şi somnul insuficient.

Dacă doriţi un obiectiv de atins, atunci undeva între 7 şi 8 ore pare a fi ideal.

Cercetătorii subliniază însă că analiza lor nu dovedeşte o relaţie de cauzalitate – acestea sunt asocieri, nu legături directe.

Mai mult, diferenţierea între factori declanşatori şi consecinţe poate fi dificilă: există studii care sugerează că somnul excesiv este un semn că boala Alzheimer a început deja, de exemplu, şi nu doar un factor care contribuie la apariţia bolii.

Dacă adăugăm legătura cu activitatea fizică şi recomandările privind statul prea mult pe scaun – ambele asociate anterior cu probleme de sănătate cerebrală – se pare că avem o serie de comportamente benefice pentru creier.

Deşi cercetătorii nu au efectuat ei înşişi niciun test, aceştia subliniază beneficiile exerciţiilor fizice, ale mişcării regulate şi ale somnului în menţinerea unui flux sanguin activ în creier, eliminarea deşeurilor din neuroni şi protejarea altor părţi ale corpului legate de creier (cum ar fi inima).

În lipsa unui tratament disponibil până în prezent şi având în vedere că se preconizează o creştere continuă a numărului de cazuri de demenţă în următorii ani, experţii sunt interesaţi să identifice modalităţi prin care oamenii îşi pot reduce, încă de la început, riscul de a dezvolta boli precum Alzheimer.

Se estimează că aproximativ jumătate din toate cazurile ar putea fi evitate prin abordarea factorilor de risc legaţi de stilul de viaţă.

"În ansamblu, un profil sănătos de activitate fizică poate favoriza efecte vasculare, neurotrofice şi antiinflamatorii care, împreună, susţin sănătatea creierului şi pot întârzia apariţia sau progresia demenţei", scriu cercetătorii.

Unul dintre avantajele acestui studiu îl reprezintă numărul mare de persoane incluse: aproape 4,5 milioane, în total.

De asemenea, este de remarcat faptul că datele acoperă persoane cu vârstă de până la 35 de ani, un punct de plecare mult mai tânăr decât în multe alte studii privind demenţa.

Toate studiile analizate au urmărit participanţii pornind de la un moment în care aceştia nu prezentau demenţă şi au evaluat apoi incidenţa demenţei în timp.

Cu toate acestea, există şi limitări.

Studiile analizate au variat semnificativ în ceea ce priveşte colectarea şi centralizarea datelor, iar pentru anumite comportamente au existat mai multe date decât pentru altele – de exemplu, doar 3 dintre cele 69 de studii s-au axat în mod specific pe obiceiurile sedentare.

Cercetătorii sugerează că o posibilă direcţie pentru studiile viitoare ar putea fi colectarea mai multor date privind legătura dintre riscul de demenţă şi petrecerea unei părţi prea mari a zilei în poziţie şezândă.

"Sunt necesare studii viitoare cu adulţi de vârstă mijlocie şi o urmărire pe termen mai lung, care să includă schimbările comportamentelor de mişcare în timp, pentru a înţelege mai bine relaţia dintre activitatea fizică, comportamentul sedentar şi somn în ceea ce priveşte riscul de demenţă”, scriu cercetătorii.

Cercetarea a fost publicată în PLOS One.