Blair,cel care a dat o faţă nouă laburiştilor şi cel mai bine plătit conferenţiar din lume

Carismatic, neobosit, convins că face ce este bine, Tony Blair a dominat politica britanică timp de zece ani şi a fost una dintre personalităţile internaţionale marcante, iar după retragerea din fucţie, a devenit cel mai bine plătit conferenţiar din lume, potrivit presei.

Acest excelent orator a fost adus la putere la 2 mai 1997 printr-o victorie zdrobitoare, devenind la 43 de ani cel mai tânăr premier britanic din 1812. În conflict cu o bună parte a opoziţiei, el a suferit uzura puterii, dar este convins că "blairismul" va rezista probei timpului. "Cred că va dura esenţialul poziţiei New Labour, care este cel al depăşirii unora dintre vechile divizări stânga-dreapta şi de a spune că nu trebuie să ai de ales între o societate mai justă şi economic mai eficientă", îi plăcea lui Blair să spună.

Extrem de activ, deputat de 30 de ani, Anthony Charles Lynton Blair, născut la 6 mai 1953 la Edinburgh, a preluat conducerea laburiştilor în 1994, după moartea bruscă a lui John Smith. Având o energie debordantă, el a transformat rapid partidul. Din formaţiunea de stânga, bazată pe sindicate, face un partid de centru, modern, eurofil. Laburiştii revin la putere în 1997, după 18 ani petrecuţi în opoziţie.

Blair obţine o victorie frumoasă la alegerile din 2001, apoi, în lipsa unei opoziţii credibile, la cele din 2005, fiind vorba despre un şir de victorii inedit pentru laburişti.

Mai mult pragmatic decât ideolog, Blair, om politic care vede globalizarea ca o şansă, s-a dorit a fi simbolul "unei a treia căi", încercând să conjuge liberalismul economic şi cele mai bune servicii publice. El a investit masiv. Bugetul educaţiei s-a dublat din 1997, cel al sănătăţii este de patru ori mai mare. Blair a folosit presa ca nimeni altcineva, cu riscul de a fi considerat un manipulator.

Anii Blair au fost cei ai independenţei Băncii Angliei, introducerii salariului minim pe economie, regionalizării din Scoţia şi Ţara Galilor, păcii din Irlanda de Nord, cei ai uniunii homosexuale şi ai unei legislaţii antiterorism mai dure, în paralel cu intensificarea ameninţării islamiste. Blair s-a arătat des tot atât conservator ca rivalii săi politici în materie de imigraţie, poliţie sau justiţie.

În privinţa politicii externe, acest anglican practicant, tată a patru copii, susţinător al drepturilor omului, a apărat un intervenţionism "bazat pe valori". Mai apreciat în Statele Unite decât în propria ţară, el a fost atât aliat ferm al Washingtonului - cu riscul de a fi numit "pudelul lui Bush" - cât şi un "partener puternic"al Europei.

În numele acestor valori, el a trimis militarii britanici pe front de cinci ori: în Irak în 1998, Kosovo în 1999, Sierra Leone, în 2000, Afganistan în 2001, Irak în 2003.

La doi ani de la atentatele de la 11 septembrie 2001 din Statele Unite, care i-au schimbat viziunea asupra lumii, acest război, respins de la început de populaţie şi care s-a soldat cu 152 de morţi în rândul britanicilor, l-a făcut să piardă încrederea ţării.

Certurile cu ministrul său de finanţe Gordon Brown, care a devenit premier, ancheta pe tema finanţărilor dubioase primite de laburişti au lezat imaginea unuia dintre cei mai dotaţi oameni politici ai generaţiei sale. El a refuzat să prezinte scuze. "Am renunţat la ideea de a fi pe placul tuturor, tot timpul.Acum ambiţia mea este să plac unora, uneori", glumea el.

La 21 decembrie 2007, în cadrul unei liturghii celebrate la Londra, în capela arhiepiscopului de Westminster, Blair a fost primit în Biserica Romano-Catolică.

În ceea ce priveşte activitatea actuală a lui Tony Blair, el colindă lumea: trimis special al Cvartetului pentru Orientul Mijlociu (ONU, UE, SUA, Rusia), conferenţiar plătit cu 2.200 de euro minutul, potrivit calculelor presei, avocat al bunei guvernări în Africa, al luptei împotriva încălzirii globale şi al dialogului interreligios, consilier la JP Morgan, la Zurich Financial.

Legăturile lui Blair cu UI Energy Corporation, o companie coreeană ce are interese petroliere în nordul Irakului, au făcut, de asemenea, obiectul speculaţiilor presei.

Potrivit media, averea lui Blair se ridică la peste 60 de milioane de lire sterline şi include nouă proprietăţi în întreaga lume.

În 2009, fostul premier britanic era considerat unul dintre favoriţii la preşedinţia Consiliului European, post creat prin Tratatul lui Lisabona. România s-a numărat printre ţările care l-au susţinut.

Şansele sale s-au diminuat însă din cauza suţinerii faţă de politica lui George W. Bush şi faţă de războiul din Irak. El a avut de pierdut şi pentru că Marea Britanie nu face parte din zona euro şi nici din spaţiul Schengen.

În septembrie 2010, Blair şi-a lansat memoriile, "Călătoria", care a devenit în decurs de câteva ore biografia care s-a vândut cel mai repede din lume.

În august, echipa sa a anunţat că fostul premier va oferi 4,6 milioane de lire şi toţi banii încasaţi din vânzarea cărţii unui centru sportiv pentru soldaţii răniţi.

Cu toate acestea, la Dublin, el a fost bătut cu ouă de veterani.