Tony Blair după retragerea de la Downing Street

Carismatic, neobosit, convins că face ce este bine, Tony Blair, a devenit, după retragerea din funcţia de premier al Marii Britanii, cel mai bine plătit conferenţiar din lume, potrivit presei, însă controversele i-au marcat în continuare activitatea.

Trimis special al Cvartetului ONU pentru Orientul Mijlociu

În 27 iunie 2007, Blair a demisionat oficial din funcţia de premier al Marii Britanii, duă 10 ani la putere. El a fost confirmat în funcţia de trimis special al Cvartetului ONU pentru Orientul Mijlociu (UE, SUA, ONU şi Rusia).

Fostul preşedinte american George W. Bush a discutat cu Blair pentru a-l convinge să accepte acest rol. Iar surse de la Casa Albă au declarat că "atât Israelul, cât şi palestinienii au susţinut propunerea".

În mai 2008, Blair a anunţat un nou plan de pace, ce prevedea o serie de drepturi pentru palestinieni, bazat în mare parte pe ideile dintr-un plan anterior.

Rolul său în Cvartet nu a fost lipsit de controverse.

În primele nouă zile ale conflictului din 2008-2009 dintre Israel şi Gaza, Blair ar fi fost văzut la inaugurarea unui magazin Armani din Londra. Consilierii săi au dat asigurări că fostul premier a avut consultări telefonice cu liderii lumii de la izbucnirea luptelor.

Mai târziu, Nabil Shaath, un consilier al liderului palestinian Mahmous Abbas, a declarat că Blair a acţionat ca un "avocat" al Israelului faţă de tentativă palestinienilor de a primi statut de membru cu drepturi depline al ONU.

Mai mult, potrivit presei britanice, Blair ar fi folosit poziţia de trimis special pentru a fi prezentat şi a se apropia de lideri arabi, cu care ar fi semnat contracte de consultanţă privată.

Unul dintre contracte, în valoare de 40 de milioane de dolari, ar fi fost încheiat cu emirul Kuwaitului, pentru a-l consilia în privinţa reformelor.

Blair ar fi negociat cu Israelul un contract major pentru British Gas, privind exploatarea de zăcăminte de gaz natural în valoare de până la 6 miliarde de dolari, în apele teritoriale ale Fâşiei Gaza. Fostul premier ar fi negociat acordul direct cu premierul israelian Benjamin Netanyahu.

Iar în 2007, Programul ONU de asistenţă pentru poporul palestinian a cheltuit peste 400.000 de dolari pe trei maşini blindate pentru Blair.

Sectorul privat

În ianuarie 2008, s-a confirmat că Blair urma să se alăture băncii de investiţii JPMorgan Chase, în calitate de consilier, şi că va consilia şi Zurich Financial Services în domeniul schimbării climatice.

Potrivit unor surse, rolul său în JPMorgan îi aduce peste două milion de dolari pe an, ceea ce îi ridivă veniturile anuale planificate la peste opt milioane de lire sterline pe an.

Blair susţine de asemenea discursuri şi câştigă peste 2.500 de dolari pe minut.

Iar universitatea Yale a anunţat în 7 martie 2008 că cooptarea lui Blair pentru un curs consacrat globalizării.

Legăturile lui Blair cu UI Energy Corporation, o companie coreeană ce are interese petroliere în nordul Irakului, au făcut, de asemenea, obiectul speculaţiilor presei.

Potrivit media, averea lui Blair se ridică la peste 60 de milioane de lire sterline şi include nouă proprietăţi în întreaga lume.

În iulie 2010, presa a scris că asigurarea securităţii sale a costat contribuabilii britanicii 250.000 de lire pe an. În acest condiţii, fostul ministru de externe William Hague a spus: "Trebuie să ne asigurăm că (securitatea lui Blair - n.r.) este cât mai eficientă posibil, să nu coste contribuabilii mai mult decât este absolut necesar".

Tot după retragerea de la Downing Street, fostul premier a înfiinţat Tony Blair Associates, o firmă ce îi "permite să ofere, în parteneriat cu alţii, consiliere strategică pe bază comercială şi pro bono, privind trendurile politice şi economice şi reforma guvernamentală".

Însă Blair a fost vizat de critici privind aparente conflicte de interese care îi permit să câştige sume importante de bani atât direct, cât şi prin intermediul Tony Blair Associates.

Candidatura la preşedinţia UE

În 2009 au apărut speculaţii că Blair este deschis ideii de a deveni primul preşedinte al UE, funcţie înfiinţată prin Tratatul de la Lisabona. Gordon Brown şi-a exprimat susţinerea, dar a notat că este prematură discuţia. Iar un purtător de cuvânt al lui Blair nu a exclus posibilitatea ca el să accepte postul, dar a precizat că se concentrează în primul rând pe rolul său în Orientul Mijlociu.

În 12 ianuarie 2008, Blair a fost invitat să discute pe teme europene la un miting al formaţiunii preşedintelui francez Nicolas Sarkozy, UMP, ceea ce a alimentat speculaţiile.

România, l-a fel ca majoritatea ţărilor est-europene, au susţinut candidatura lui Blair, însă multe state importante, precum Germania, s-au opus.

În plus, şansele sale s-au diminuat însă din cauza suţinerii faţă de politica lui George W. Bush şi faţă de războiul din Irak,dar şi pentru că Marea Britanie nu face parte din zona euro şi nici din spaţiul Schengen

În noiembrie 2009, premierul belgian Herman Van Rompuy a fost numit primul preşedinte al Consiliului European.

Audierile privind războiul din Irak

Fostul premier britanic a fost audiat de două ori de Comisia independentă de anchetă a intervenţiei Londrei în Irak.

El a admis atunci că nu au fost planificate corespunzător evenimentele de după căderea lui Saddam Hussein, că nu a fost anticipat imensul rol de destabilizare al Iranului şi al insurgenţilor sau problemele administraţiei civile irakiene.

El a dat, însă, asigurări, că invazia a fost legală, bazându-se pe Rezoluţia 1441 a Consiliului de Securitate al ONU. Mulţi critici ai invaziei au spus că era nevoie de încă o rezoluţie pentru a autoriza războiul.

Blair a recunoscut că ar fi fost preferabil, din punct de vedere politic, să existe şi o a doua rezoluţie. El a subliniat, însă, că Saddam Hussein se juca cu Occidentul şi că mai mult timp nu ar fi rezolvat problema.

Fostul premier a explicat că Washingtonul şi Londra au avut motive puţin diferite pentru război. Americanii voiau să îl îndepărteze pe Saddam Hussein de la putere, potrivit lui. Pe de altă parte, britanicii erau mai preocupaţi de ambiţiile dictatorului irakian de a obţine arme de distrugere în masă.

În urma invaziei nu au fost descoperite arme de distrugere în masă.

În cursul celei de a doua audieri, el a declarat că regretă vieţile pierdute în această operaţiune.

Activitate caritabilă

În 14 noiembrie 2007, Blair a lansat Tony Blair Sports Foundation, care îşi propune să "crească participarea copiilor la activităţi sportive, în special în nord-estul Angliei, unde o mai mare proporţie de copii sunt excluşi din punct de vedere social, să promoveze un stil de viaţă sănătos şi să prevină obezitatea în rândul copiilor".

În 30 mai 2008, Blair a lansat Tony Blair Faith Foundation, care încurajează persoanele de diferite religii să se unească în promovarea respectului şi înţelegerii, precum şi să colaboreze pentru combaterea sărăciei.

Iar în 2009 a fost aprobată înfiinţarea unei organizaţii caritabile pentru Africa.

Memorii - O călătorie

În septembrie 2010, Blair şi-a lansat memoriile, "Călătoria", care a devenit în decurs de câteva ore biografia care s-a vândut cel mai repede din lume.

În autobiografia sa, Blair a povestit despre viaţa de la Downing Street, despre războiul din Irak, atacurile teroriste din 11 septembrie, moartea prinţesei Diana şi relaţia dificilă cu succesorul său, Gordon Brown.

Un alt subiect abordat este teama premierului privind alcoolul. Potrivit Daily Telegraph, el a scris că înainte de fiecare masă bea un pahar de gin tonic sau de whisky, urmat de mai multe pahare de vin.

Unul dintre capitole este consacrat eforturilor de a asigura pacea în Irlanda de Nord şi relaţiei sale cu principalii actori politici din regiune.

În august, echipa sa anunţase că fostul premier va oferi 4,6 milioane de lire şi toţi banii încasaţi din vânzarea cărţii unui centru sportiv pentru soldaţii răniţi.

Cu toate acestea, la Dublin, la o sesiune de autografe, manifestanţi antirăzboi au aruncat în el cu ouă şi pantofi.