Biata Rusie

Acţiunile Rusiei sunt un răspuns legitim şi înfrânat la constantele umilinţe suferite de această ţară, de când a decis în 1991 să abandoneze comunismul, este de părere José Ignacio Torreblanca, într-un articol postat pe blogul său şi publicat vineri de ziarul El Pais. După ce eternul său rival ideologic a depus armele şi a fost sigur de supremaţia sa economică şi militară, Occidentul a avut grijă să supună şi să umilească Rusia, astfel încât să nu-şi mai poată reveni vreodată, notează el.

Acest plan a fost executat printr-o dublă operaţiune formată în primul rând din instrumente economice, precum investiţiile în sectoare cheie ale economiei ruse (materii prime şi hidrocarburi), dar în mod mai profund şi mai nociv, prin impunerea de FMI a unui program de privatizări menit să distrugă statul social rus, subminând perspectivele unei democraţii reale şi creând o clasă de oligarhi corupţi şi lipsiţi de principii, în afară de propria îmbogăţire şi de servilismul faţă de Wall Street City-ul londonez.

În paralel cu această aservire economică, Occidentul a urmărit o lentă dar inexorabilă politică de izolare geopolitică a Rusiei. În loc să desfiinţeze NATO, care ar fi fost logică ţinând cont de dizolvarea Tratatului de la Varşovia, Occidentul nu s-a lăsat până când toţi foştii parteneri ai URSS, de la Estonia şi până la România, nu au aderat la NATO.

Ambiţia UE nu a fost mai prejos, având în vedere că după căderea Zidului de la Berlin a integrat nu mai puţin de 16 ţări, din care multe aliate istorice ale Rusiei, precum Bulgaria, sau tradiţional neutre ca Austria sau Finlanda, creând o piaţă internă de 500 de milioane de locuitori foarte de bogată, de pe poziţia căreia impune norme şi standarde pe care Rusia trebuie să le îndeplinească, dacă vrea să participe la economia mondială.

Şi pentru a-şi asigura şi mai bine victoria, Occidentul nu numai că a strivit singurul aliat rus în regiune, Serbia, ci a şi impulsionat o serie de 'revoluţii a culorilor' în tot spaţiul fost-sovietic, din Ucraina şi până în Kârgâzstan, cu scopul de a strânge mai mulţi aliaţi la cauza sa de a menţine Rusia încercuită şi supusă.

Cele văzute în Ucraina în ultimele luni nu sunt decât ultimul capitol al acestei strategii perverse. Nu ne rămâne decât să unim printr-o linie dreaptă cele trei puncte care constituie oferta europeană a unui acord comercial pentru Ucraina, ridicarea la rangul de eroi a liderilor naţionalişti ai Maidanului şi înşelăciunea pusă la cale de miniştrii de externe ai UE, care în faţă i-au promis lui Ianukovici un proces de tranziţie, în timp ce prin spate îi organizau îndepărtarea, notează autorul.

Nu este de mirare că Putin a spus gata! De ce suntem surprinşi? Că şi alte popoare ale lumii îşi cer propriul drept la demnitate? se înteabă el retoric. Cu siguranţă că mulţi vor considera această relatare neconformă cu realitatea şi plină de falsităţi şi prejudecăţi politice, subliniază José Ignacio Torreblanca.

Mai grav este că prin această mentalitate nu se va putea promova niciodată o politică coerentă faţă de Rusia, asigură autorul care îi invită pe cititori pe blogul - Café Steiner en elpais.com - pentru a dezbate aceste argumente.