Bătălia Ponta - Băsescu: Ce a obţinut România la summitul UE pentru buget
alte articole
Premierul Ponta ne-a oferit o nouă mostră de ipocrizie susţinând că preşedintele Băsescu n-a obţinut nimic la summitul UE pentru buget, ba mai mult că este o alocare foarte proastă pentru România. Iar apoi a spus că pactul de coabitare n-a fost încălcat pentru că preşedintele l-a respectat. În realitate, Ponta încalcă pactul iar România nu putea să obţină mai mult, cu sau fără Băsescu.
Este deja o tradiţie a noului guvern de a arunca în derizoriu acţiunile de politică externă ale preşedintelui. Victor Ponta nu a scăpat nici acum de obsesia pentru Traian Băsescu. Deşi declară că respectă acordul de cooperare interinstituţională, el a atacat modul în care a negociat preşedintele şi s-a declarat dezamăgit de suma primită de România în următorul exerciţiu financiar multianual al Uniunii Europene aferent perioadei 2011. ”Sunt foarte dezamăgit de rezultatul final, pe care oricum îl prezentăm să pară mai bun, când de fapt este foarte rău faţă de propunerea de 48 miliarde euro făcută iniţial de Comisia Europeană şi preşedintele Barroso. România a obţinut 39 miliarde euro, deci am pierdut 9 miliarde euro faţă de propunerea iniţială şi niciuna dintre cererile noastre speciale referitoare la valoarea prefinanţărilor, care de la 7% a scăzut la 4%, la cofinanţarea la dezvoltarea rurală, care de la 85% a scăzut la 75%, şi multe alte lucruri tehnice, de fapt nu am obţinut nimic. Practic, faţă de luna noiembrie, astăzi România nu a reuşit să obţină un euro în plus şi niciun avantaj. Cred că este o alocare nedreaptă pentru România, nu are rost să ne păcălim singuri", a spus Ponta pentru Mediafax.
Ce încearcă să ascundă Ponta prin această declaraţie este că Băsescu a obţinut cât se putea obţine. Legat de faptul că Barroso ar fi oferit mai mult, se ştie că dacă era după preşedintele CE nici bugetul total al UE nu ar fi fost mai mic de 1000 de miliarde de euro. Dar nu el a avut ultimul cuvânt, ci ţări net contributoare mari precum Marea Britanie şi Germania. Bugetul UE a fost tăiat pentru prima oară în istorie la 960 de miliarde de euro şi totuşi România a obţinut o alocare superioară celei pentru fostul cadru financiar.
Cum vroia Ponta să obţină mai mult decât Băsescu din moment ce rata de absorbţie a fondurilor europene este în continuare foarte redusă şi există riscuri mari de dezangajare, adică de pierdere a unor fonduri europene? Pe Politica Agricolă Comună (PAC), în 2007-2013, au fost alocate României 13,828 miliarde euro, iar bugetul alocat pentru 2014-2020 este 17,516 miliarde euro, deci avem o creştere de 3,7 miliarde euro. Pe plăţi directe, pentru acest exerciţiu bugetar României i-au fost alocate 5,726 miliarde euro, iar pentru exerciţiul bugetar 2014-2020 sunt alocate 10,393 miliarde euro. Deci încă o creştere. O scădere semnificativă s-a înregistrat la Dezvoltare rurală, unde România a avut 8,2 miliarde de euro, iar pentru 2014-2020 sunt alocaţi 7,1 de miliarde de euro, dar şi aceasta va fi compensată prin dreptul de a mişca 25% din bugetul de plăţi directe către acest domeniu.
În plus la coeziune şi la dezvoltare rurală, pentru ţările care se află într-un program de asistenţă cu UE şi FMI, se asigură un top-up de 10%. Ceea ce înseamnă că la coeziune se ajunge la 95% cofinanţare europeană, iar la dezvoltare rurală se ajunge la 85%. Deci cofinanţarea n-a ajuns la 75% cum spunea Ponta.
Prin urmare Victor Ponta minte pentru a-şi acoperi propria neputinţă de a creşte absorbţia fondurilor europene şi pentru a minimaliza în ochii publicului capacitatea de negociator a lui Traian Băsescu. Nici vorbă să pomenească că guvernul său n-a făcut nimic pentru creşterea absorbţiei fondurilor europene.
Premierul Ponta vorbeşte despre Polonia ca un exemplu de ţară care a negociat bine şi a obţinut o alocare pozitivă din următorul buget european. Dar cum poate să se compare România cu Polonia în primul rând la absorbţia fondurilor europene, dacă polonezii au cheltuit deja toţi banii care le-au fost alocaţi pe proiecte viabile şi mai cer, în timp ce România are în continuare cea mai redusă rată de absorbţie din UE? Cum să ceri mai mult când tu nu eşti în stare să cheltuieşti nici ce ai primit dej
Oricum la cât de mult au durat negocierile pentru buget (vreo 26 de ore) şi dacă ne gândim la eşecul ultimelor două summituri pe această temă, ne dăm seama că nu este nici ”victoria” lui Băsescu şi nici dezamăgirea lui Ponta cea care a contat. Germania şi Marea Britanie au fost cele care au decis cu cât să fie tăiat bugetul şi cum să se împartă. Nu Băsescu, nu Ponta şi nici Barroso.
Euroscepticii lui Cameron au proclamat prima tăiere a bugetului UE ca pe o victorie istorică. Dar nu este aşa. În final n-au câştigat nici Marea Britanie şi nici Germania deoarece contribuţia netă a celor două ţări la bugetul UE a crescut. Cea a Germaniei va creşte cu până la două miliarde de euro din cauza puterii economiei germane, ceea ce până la urmă este un lucru bun.
De partea ei, premierul britanic Cameron nu şi-a îndeplinit nici el obiectivul maximal declarat – de reducere a bugetului UE la 885 de miliarde de euro, dar s-a arătat mulţumit că ”am reuşit să tăiem 24 de miliarde de euro”. Într-o perioadă de criză nu e puţin lucru, chiar dacă n-a reuşit să reducă şi bugetul de 62 de miliarde de euro destinat funcţionarilor din instituţiile europene cu măcar un miliard. Cameron n-ar fi reuşit nici ce a obţinut fără sprijinul Angelei Merkel, care era şi ea interesată de tăieri pentru că Germania este cel mai mare contributor la UE. Cât despre preşedintele francez Francois Hollande, acesta nu a putut decât să împiedice tăieri mai puternice ale subvenţiilor agricole, Franţa fiind cel mai mare beneficiar de astfel de ajutoare.
Premierul Ponta vorbeşte despre Polonia ca un exemplu de ţară care a negociat bine şi a obţinut o alocare pozitivă din următorul buget european. Dar cum poate să se compare România cu Polonia în primul rând la absorbţia fondurilor europene, dacă polonezii au cheltuit deja toţi banii care le-au fost alocaţi pe proiecte viabile şi mai cer, în timp ce România are în continuare cea mai redusă rată de absorbţie din UE? Cum să ceri mai mult când tu nu eşti în stare să cheltuieşti nici ce ai primit deja? Cum să compari asertivitatea politicii externe poloneze, pe care nimeni nu mai poate s-o ignore în UE, care e respectată de Germania, Franţa şi de celelalte state contributoare cu atacurile anti-europene şi ieşirile anti-Merkel şi anti-Barroso ale liderilor Victor Ponta şi Crin Antonescu? România ar trebui să ia Polonia ca model – sunt de acord cu asta. Dar pentru asta are nevoie de lideri inteligenţi şi care să urmărească într-adevăr şi interesul naţional, nu doar pe cel propriu.
