Avioane neidentificate, posibil chineze, aterizează la Bagram - rapoarte

Baza de la Bagram, Afganistan
Baza de la Bagram, Afganistan (Shah Marai/AFP/Getty Images)

Cu câteva luni în urmă, baza aeriană de la Bagram a devenit o scenă centrală dezastruoasă pentru forţele americane din Afganistan. De atunci, experţii în politică externă au opinat că Bagram va deveni punctul focal al următorului act al piesei, subliniind interesul mare al regimului comunist chinez pentru Afganistan.

Acum, mai multe rapoarte confirmate transmise pe reţelele sociale şi în presă menţionează avioane care aterizează pe aerodrom.

Capitularea americană, care a lăsat baza aeriană Bagram intactă în mâinile talibanilor, a fost permisă de administraţia Biden, ce se îndepărta de o componentă a planurilor de retragere din epoca Trump, care includea păstrarea unui contingent de aproximativ 800 de agenţi militari speciali pentru a lucra cu forţele speciale afgane, plan ce viza frânarea revenirii talibanilor şi a altor celule teroriste din ţară la putere.

În absenţa acestui efort coordonat, Bagram a ieşit de sub controlul SUA chiar înainte ca forţele americane să poată fi retrase, totul degenerând într-o retragere în fugă, catastrofală din Afganistan, care a marcat până acum cel mai mare eşec al administraţiei Biden.

Deşi niciunul dintre rapoartele apărute în presă nu a confirmat că avioanele care aterizează la Bagram aparţin armatei chineze, aterizarea lor survine după ce noua conducere a reuşit să alimenteze aeroportul cu curent electric - pentru prima dată după ce forţele SUA au plecat în august.

Reluarea operaţiunilor la Bagram survine pe fondul blocării - de către forţele talibane - a accesului public în zona ambasadei Chinei la Kabul.

Cu mult înainte ca talibanii să-şi consolideze controlul asupra Kabulului, oficialii chinezi elaboraseră un plan de politică externă care să cuprindă stăpânirea sectei teroriste. Această abordare este o componentă a angajamentului diplomatic cu Afganistanul care a fost parte a strategiei evidente a Chinei pe mai multe planuri şi pe termen lung.

Aceştia au anticipat retragerea inevitabilă a SUA din cel mai lung teatru de război din istoria sa.

Citiți și China ar urmări să se instaleze în baza militară de la Bagram, în locul americanilor [raport]

Angajamentele diplomatice ale ministrului Securităţii statului chinez - Chen Wenqing - cu oficialii afgani, şi în special cu actualul ministru de interne, Sirajuddin Haqqani - anterioare instalării guvernului condus de talibani, sunt cunoscute.

Şeful securităţii chineze s-a întâlnit anterior cu consilierul pentru securitate naţională al guvernului afgan anterior, Hamdullah Mohib, la Teheran, în 2019. Pe lângă extinderea prezenţei sale militare în regiune, China este în special interesată să valorifice vastele resurse minerale pe care le deţine Afganistanul, în special metalele rare atât de necesare tehnologiei actuale.

Drepturile minerale chineze în Afganistan datează din 2008, când ţara a încheiat un contract de închiriere pe o perioadă de treizeci de ani a minei de cupru Mes Aynak prin întreprinderile sale de stat China Metallurgical Group Corporations ("MCC") şi Jiangxi Copper, cel mai mare producător de cupru al ţării.

MCC a fuzionat cu cel mai mare comerciant din siderurgie din China China Minmetals Corporation în 2015. Tranziţia puterii către talibani în această vară face ca oficialii chinezi să depună eforturi pentru a stabili relaţii diplomatice esenţiale pentru păstrarea acelor acorduri preexistente privind drepturile din industria minieră, pe lângă extinderea accesului lor la alte resurse vitale.

Diplomaţia dintre chinezi şi fostul guvern al Republicii Islamice Afganistan s-a înrăutăţit la începutul acestui an, după arestarea, în decembrie 2020, a spionilor chinezi care ar fi lucrat cu o reţea secretă de informaţii condusă de Sirajuddin Haqqani.

Ascensiunea lui Sirajuddin Haqqani în ultimii ani a fost remarcabilă, el începând ca simplu membru al reţelei teroriste Haqqani şi ajungând acum să conducă Ministerul afgan de Interne, amănunt care subliniază relaţia strânsă pe care o are cu aparatul de informaţii chinez.

Arestarea spionilor chinezi a dus la întreruperea, de către guvernul afgan, a mai multor contracte de petrol şi gaze cu chinezii.

Anterior, China National Petroleum Corp. a semnat un contract de miliarde de dolari cu guvernul afgan pentru forarea şi rafinarea petrolului în bazinul Amu Daya, dar acordul a fost anulat de regimul afgan anterior.

Având în vedere ascensiunea la putere a lui Haqqani şi a talibanilor, este posibil ca aceste acorduri să fie refăcute.

Încurajarea clară a intrării regimului chinez, de către reţeaua Haqqani, poate fi generată de nevoia noii conduceri talibane de a-şi consolida aparatul de securitate din Afganistan pentru a-şi menţine guvernul viabil.

Având în vedere că Banca Mondială preconizează o scădere de 20% a ajutorului extern acordat Afganistanului după preluarea statului de către talibani, investiţiile economice din China ar contribui în mare măsură la umplerea acestui gol.

Un raport regional similar din Iran, Pakistan şi Tadjikistan marchează eforturile incipiente de a crea o nouă axă geopolitică în care Orientul Mijlociu se întâlneşte cu Orientul Îndepărtat în sprijinul viitoarei hegemonii talibane în Afganistan.