Austeritatea pune în pericol antichităţile greceşti, deja fragilizate mult timp

Efectele reducerilor finanţărilor culturale în Grecia sunt resimţite deja de public, în contextul în care galerii din muzee şi uneori muzee întregi suferă de pe urma închiderilor sporadice. O campanie a Asociaţiei Arheologilor Greci care are drept mesaj central ''Monumentele nu au voce. Ele trebuie să aibă vocile voastre' vizează reducerile drastice ale bugetului cultural ca parte a măsurilor de austeritate impuse Greciei de establishmentul economic european, relevă un articol publicat de New York Times în ediţia de luni.

Curatorii şi arheologii greci şi internaţionali avertizează că consecinţele reale ale reducerilor nu vor deveni deplin evidente ani de zile şi vor fi mai grave pentru artefacte antice şi bursele de studii istorice. În ultimele şase luni, zeci dintre arheologii cei mai experimentaţi ai ţării - cu cel mai mare numar de ani de serviciu şi cele mai mari salarii, 1.550 euro pe lună sau ceva mai mult 2.000 de euro - au fost obligaţi să se pensioneze anticipat, ca parte a unor reduceri de personal de 10% în cadrul Ministerului Culturii şi Turismului. Prin pensionări regulate în ultimii doi ani echipa arheologică a scăzut şi mai mult, la 900 de la 1.100, potrivit sindicatului care îi reprezintă pe arheologi.

Arheologii spun că reducerile încep să provoace dispariţia de antichităţi. Vinovaţii primari nu sunt hoţii de muzee şi jefuitorii siturilor de antichităţi ci chiar două forţe ''perfide'' mai puţin controlate în prezent: forţele naturii şi buldozerele dezvoltatorilor.

Aris Tsaravopoulos, fost arheolog guvernamental pensionat, a condus proiecte arheologice şi a supravegheat săpături pe insula Kythira timp de peste 15 ani. Aici se află un sit unde o parte a malului s-a prăbuşit în timpul unei furtuni. Sute de piese de ceramică minoică, cel mai probabil datând din mileniul al doilea Î.Hr., unele pictate cu modele florale încă în roşu viu, ar putea fi parte a unui mormânt vechi. Prăbuşirea malului a făcut ca o parte din artefacte să fie spălate de mare.

Kythira, o insulă slab populată puţin mai mare decât Malta şi aflată la şase ore de mers cu feribotul la sud-vest de Atena, nu a fost vizitată de niciun arheolog guvernamental. Cu mult timp înainte de colapsul economic, au fost pierdute situri sau au fost prost conservate. Numai în Kythira ar putea exista zeci de situri neexplorate. Truismul grecesc că la fiecare colţ de stradă se află o antichitate pare adevărat. Ţara are 19.000 de situri arheologice şi monumente declarate şi 210 muzee cu antichităţi.

'Cred că acest minister chiar dacă ar dubla sau tripla numărul de arheologi pe care îi angajează şi tot ar avea deficit de personal', a declarat Pavlos Geroulanos, ministrul culturii şi turismului până la alegerile din 6 mai. Bugetul său anual s-a redus cu 30% în ultimii trei ani.

Birocraţia arheologică deja anchilozată şi ineficientă, ani de zile printre cele mai mari din Europa, se confruntă cu o scădere a resurselor atât de drastică încât începe să cedeze responsabilitatea pentru patrimoniul cultural ce i-a revenit timp de peste 150 de ani.

În Messenia, Peninsula peloponeziacă, lucrările de excavare s-au oprit la un templu datând din secolul al cincilea sau al şaselea Î.Hr., descoperit în 2010, nu departe de Templul lui Apollo Epicureanul, un sit ce aparţine Patrimoniului Unesco. Xeni Arapogianni, arheolog de stat care a supervizat regiunea şi a condus săpăturile iniţiale la noul templu, a fost forţată să se pensioneze anticipat înainte de a putea finaliza cercetarea pentru publicaţii privind descoperirea.

Pentru mulţi arheologi greci şi colegi universitari din alte ţări care fac săpături cu autorizaţia guvernului, o repercusiune mai îngrijorătoare a bugetului de austeritate este anularea permiselor de cercetare pentru arheologii guvernamentali şi faptul că nu mai sunt prevăzute săpături, exceptând cazurile în care pot găsi alte surse de finanţare.

Astfel, arheologii sunt obligaţi să se focalizeze aproape exclusiv pe partea mai birocratică a muncii lor, inspectarea siturilor, ceea ce înseamnă că bursele de studiu sunt amânate, în unele cazuri permanent.

În pofida salariului relativ mic, profesia de arheolog a fost mult timp la mare cinste în Grecia, fiind un job la care aspiră copiii, la fel cu dorinţa de a deveni medic. Într-o ţară în care sectorul public a fost afectat de flagelul corupţiei decenii întregi, arheologii şi-au păstrat reputaţia de a fi onorabili şi foarte muncitori.

''Se obişnuia să se spună că suntem o specie rară'', a afirmat Alexandra Christopoulou, directorul adjunct al Muzeului Naţional de Arheologie. 'Lucram ore suplimentare fără a fi plătiţi - o raritate în Grecia - pentru că ne plăcea cu adevărat ce făceam'', a adăugat ea.

Arheologii veterani au tendinţa de a vedea criza cu hotărârea de a se descurca cu resursele disponibile, dar mulţi din generaţia următoare nu sunt în măsură să facă nici măcar acest lucru. Serviciul arheologic a oprit angajările iar sute de tineri arheologi care lucrează cu contracte part-time îşi văd aceste contracte reînnoite mult mai rar.

Geroulanos spune că şi cu un buget ministerial redus anual a fost în măsură să-şi finalizeze proiecte importante, cum ar fi modernizarea instalaţiilor la peste 100 de situri antice accesibile publicului. În ultimii trei ani, Grecia a reuşit să concureze cu succes pentru obţinerea a zeci de milioane de euro de la UE pentru proiecte arheologice.

Criticii austerităţii spun însă că aceste succese pălesc în comparaţie cu daunele ireversibile în curs.