Austeritatea loveşte cultura franceză

Marea Recesiune a pus în pericol lumea spectacolului din Franţa în care lucrează 200.000 de persoane, dintre care 112.000 cu contracte neregulate. Guvernul francez a anunţat reduceri de 50 de miliarde de euro de la bugetul de stat în perioada 2014-2017. Salariaţii din lumea spectacolului cotizează la asigurările sociale cât timp lucrează la un film sau la o reprezentaţie teatrală, iar când aceasta se termină, ei primesc un ajutor lunar din care teoretic ar trebui să trăiască până la următorul proiect, notează ziarul El Pais.

Cotidianul spaniol publică reportaje din fiecare din cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, cu o populaţie de 500 de milioane de cetăţeni, chemaţi să aleagă, între 22-25 mai, 751 de eurodeputaţi care vor face parte din Parlamentul European pentru următorii cinci ani.

Lumea spectacolului francez are o particularitate: statutul de 'intermittent du spectacle', denumire dată tuturor celor care lucrează în domeniul spectacolului 'live sau cinematografic' şi care presupune o activitate intermitentă, adică alternând perioade de şomaj şi de lucru. Statutul a fost creat încă din 1936, consolidat în 1969 şi grav afectat de o grevă importantă în 2003, care a dus chiar la suspendarea Festivalului de la Avignon. Există astăzi în Franţa peste 100.000 de aşa-numiţi 'intermitenţi din lumea spectacolului', care pot sa încaseze drepturi de şomaj după trei luni de lucru, sau 507 de ore de muncă, vreme de opt luni... după care o pot lua de la capăt.

Salariaţii din lumea spectacolului au contract de muncă intermitent - o excepţie culturală franceză care a fost atacată recurent de patronat şi de dreapta. La 22 martie, trei organizaţii patronale au semnat cu sindicatele un acord pentru a reforma regulile de încasare a ajutorului de şomaj care afectează 2,2 milioane de persoane. Reforma, ce urmează să fie aprobată de guvern la sfârşitul acestei luni, va afecta lumea spectacolului prin reducerea a 10% a subvenţiilor acordate acestui regim special, denumit UNEDIC, şi care va lăsa neprotejaţi 10% din beneficiari.

În ultimele luni au avut loc în toată ţara manifestaţii ale 'intermitenţilor spectacolelor' care încearcă să atragă atenţia lumii asupra pericolului la care este expus sistemul. 'Nu am fost niciodată atât de expuşi', spune Armelle, desenatoare de animaţie. 'Eu lucrez cu contracte de o lună, sau cel mult patru luni. Cu noul acord şi politica de austeritate a acestui guvern, presupus de stânga, dacă intru în şomaj şi nu am cotizat suficient, după trei luni rămân cu mâinile goale'.

Cultura are un aport de 3,8% din PIB la economia franceză, potrivit datelor oficiale, iar 'intermitenţii' îşi revendică importanţa pe care au pentru industrie: 'Modelul nostru de excepţie culturală este mai rentabil decât maşinile', asigură Armelle. 'Dar, noi, artiştii, avem faimă proastă printre întreprinzători care ne cred nişte profitori... Cultura ne permite să trăim cu pasiune, iar ajutoarele sociale ajută să se menţină vii nişte profesii care, dacă nu vor fi protejate, vor dispărea'.

Muzicieni, balerini, actori, dar şi creatori de costume, plasatori sau instalatori sunt toţi protejaţi de sistemul UNEDIC. Ei sunt nevoiţi să lucreze minimum 507 de ore pe an (72 de zile de lucru de câte 7 ore) pentru a avea dreptul de a beneficia de ajutor de şomaj timp de un an. Ajutoarele oscilează între 500 şi 4.000 de euro net pe lună, însă doar patru persoane primesc cota maximă.

Datele oficiale arată că UNEDIC contribuie azi cu 300 de milioane pe an la deficitul public. Însă Denis Gravour, secretar general pentru lumea spectacolului din sindicatul CGT, relativizează cifrele: 'Întregul sistem special costă circa 1,3 miliarde pe an, în timp ce ansamblul protecţiei sociale presupune cheltuieli de 37 de miliarde de euro'.

Aripa de stânga a PS, cu Martine Aubry în frunte, a luat apărarea 'intermitenţilor' subliniind că lupta pentru apărarea salariaţilor din lumea spectacolului este o componentă a identităţii socialiste. În 2003, mobilizările angajaţilor cu contracte temporare din cultură au dus la demisia ministrului culturii şi la anularea multor festivaluri, între care şi cel de la Avignon. Întrebat dacă salariaţii francezi din lumea spectacolului sunt privilegiaţi faţă de cei din alte ţări, Gravour spune că 'întreaga lume ar trebui să beneficieze de o protecţie socială mai bună, dar Franţa trebuie să fie în avangarda apărării acestor profesii specializate şi supuse unor contracte pe timp limitat'.

Statutul de salariat intermitent a fost creat în Franţa în 1936 pentru a-i proteja pe tehnicieni şi profesionişti din producţiile cinematografice care până atunci au fost consideraţi liber profesionişti. Artişti, interpreţi şi tehnicieni ai spectacolelor desfăşurate pe scenă (artele scenice) s-au integrat ulterior acestui statut. Crearea acestui regim de cotizaţii şi protecţie socială are la bază riscurile şi iregularitatea producţiilor de teatru şi film.

Mass-media fac lobby alături de patronat pentru a pune capăt acestui sistem, asigură un alt desenator de animaţie. 'Este o minciună că suntem o povară. Anul trecut am încasat 1.300 de euro din ajutor şi 30.000 de euro din salariu. Dar criza este atât de brutală, încât cultura a început să fie un lux care cu greu mai poate fi susţinut', explică el resemnat.

Potrivit lui, atacurile împotriva profesioniştilor din spectacol 'fac parte dintr-o mare mişcare împotriva drepturilor sociale ale acelei gândiri unice şi extremiste'. Europenii au două opţiuni: ori devenim chinezi, ori ne americanizăm', conchide el. Alături de el, Patrick Desche-Zizine, muzician şi sindicalist, asigură că nu se dă bătut: 'Patronatul visează să termine cu salariaţii, dar noi artiştii ne-am obţinut drepturile cu sudoare şi sânge. Noi muncim şi atunci când nu există producţii pe scenă, facem repetiţii şi exersăm pentru a deveni mai buni. În spatele muncii pe care o văd spectatorii există un întreg efort invizibil', asigură el.