Atacurile din Bruxelles: “Incompetenţa şocantă” a bătrânului continent

Ceea ce a fost de mult timp un “secret” cunoscut de toată lumea în rândul experţilor americani în spionaj, este acum, în urma atacurilor din Bruxelles, intens discutat în mass media americană: incapacitatea europenilor de a se proteja.

New York Times este de părere că cele mai recente atacuri teroriste din Belgia au zguduit securitatea europeană şi au alimentat teama de eşec în rândul agenţiilor sale de informaţii. Ziarul american, precum şi multe alte organisme media, susţin că terorismul internaţional face ca bătrânul continent să fie în mod constant vulnerabil. De asemenea, ziarul a mai susţinut că în ciuda eforturilor depuse de poliţie şi serviciile de informaţii după atacurile din Paris din noiembrie 2015, autorităţile nu au reuşit să împiedice aceste ultime atacuri din Bruxelles.

Concluzia generală a evaluărilor mediatice este că serviciile de informaţii belgiene abia pot monitoriza reţelele teroriste adânc inflitrate în societatea europeană. Articolul din New York Times merge până acolo încât numeşte Belgia drept “cel mai bogat stat eşuat al lumii”. David Ignatius, unul dintre cei mai respectaţi experţi în securitate din SUA, a lărgit de fapt aceste critici tăioase pentru a include întreaga Uniune Europeană într-un editorial publicat de Washington Post. Evaluarea acestuia: “Bruxelles-ul scoate la iveală abordarea şocant de disfuncţională a Europei în privinţa securităţii”.

Casa Albă a fost mai rezervată, discutând despre “provocări semnificative” şi susţinând că, pe baza ameninţării teroriste sporite, acum este mai important ca niciodată ca autorităţile europene să îşi intensifice cooperarea între ele. Dintr-un punct de vedere american această cooperare este exact partea care lipseşte, în ciuda multor asigurări.

“Recentele atacuri au demonstrat clar că încă există multe puncte moarte [în ceea ce priveşte cooperarea] între agenţiile de securitate europene”, a declarat Carl Hvenmark Nilsson, de la Center for Strategic and Internaţional Studies al Brookings Institute, într-un interviu cu Deutsche Welle. “Nu există niciun schimb cuprinzător şi semnificativ de informaţii între ele”, a susţinut el, criticând în acelaşi timp existenţa unor “rivalităţi ale serviciilor de informaţii” atât între statele membre cât şi în interiorul lor.

Americanii nu au avut niciodată o încredere prea mare în serviciile de securitate şi spionaj ale Europei, excepţie poate făcând cele ale Franţei şi Marii Britanii. Ignatius recunoaşte faptul că serviciile germane de spionaj sunt “competente” dar că ele nu profită de punctele lor forte datorită unei lipse de suport politic şi public. Totuşi, SUA nu are încredere în niciuna dintre celelalte ţări europene în această privinţă.

Într-un alt exemplu, care arată colaborarea deficitară în rândul organelor legii din Belgia, un poliţist belgian din oraşul Malines aflase încă de anul trecut unde se ascundea unul dintre potenţialii organizatori ai atentatelor din Paris din noiembrie 2015, şi anume Salah Abdeslam. Poliţistul belgian a transmis informaţii sale superiorilor dar aceştia nu au informat politia din Bruxelles. Salah a fost prins, în cele din urmă, la acea adresă în 18 martie 2016, după aproape 4 luni.