Amprenta durerii: Detalii în gips ale agoniei ultimelor două victime descoperite în Pompei [video]

Pliniu cel Tânăr a scris o descriere a erupţiei Muntelui Vezuviu: "Straturi largi de flăcări luminau multe părţi ale Vezuviului;  lumina şi strălucirea lor erau mai vii în întunericul nopţii... era  acum lumina zilei în alte părţi ale lumii, dar acolo întunericul era mai  întunecat şi mai gros decât în orice noapte"
Pliniu cel Tânăr a scris o descriere a erupţiei Muntelui Vezuviu: "Straturi largi de flăcări luminau multe părţi ale Vezuviului; lumina şi strălucirea lor erau mai vii în întunericul nopţii... era acum lumina zilei în alte părţi ale lumii, dar acolo întunericul era mai întunecat şi mai gros decât în orice noapte" (http://pompeiisites.org)

Detalii realizate în gips - pliurile tunicii, mantia de lână, chiar şi dinţii celor două victime - înfăţişează acel moment de agonie din 25 octombrie, anul 79, când au fost îngropate de fluxul piroclastic al Muntelui Vezuviu, un vulcan din Italia actuală. Videoclipul arată procesul de creare a scenei în gips, utilizând (cu ajutorul celor mai moderne tehnologii) metoda concepută de Giuseppe Fiorelli în 1863.

Din săpăturile efectuate la Pompei, prinde contur încă o dată ceea ce scriitorul italian Luigi Settembrini a numit „durerea morţii care capătă corp şi formă”: bărbaţi care şi-au pierdut viaţa în timpul erupţiei şi a căror amprentă a spasmului a rămas întipărită în cenuşă timp de două mii de ani.

În timpul activităţilor de excavare în desfăşurare în Civita Giuliana, la aproximativ 700 m nord-vest de Pompei, în zona marii vile suburbane, unde deja în 2017 a fost scoasă la lumină o parte a vilei - grajdul cu rămăşiţele a trei cai înhămaţi - au fost găsite două schelete de indivizi prinşi de furia erupţiei: un patrician în vârstă de patruzeci de ani şi tânărul său sclav.

Aşa cum în prima campanie de săpături a fost posibilă realizarea gipsurilor cailor, la 21 noiembrie a fost posibilă realizarea gipsurilor celor două victime găsite în apropierea criptoporticului, în partea nobilă a vilei, supusă noilor investigaţii.

Corpurile au fost identificate într-un compartiment lateral al criptoporticului, coridorul de trecere de sub vilă, care permitea accesul la etajul superior.

Erupţia Vezuviului din 79

Singurele relatări ale unui martor ocular despre eveniment sunt cele două scrisori ale lui Plinius cel Tânăr - scriitor şi administrator roman, nepotul din partea mamei al lui Plinius cel Bătrân, care avea 17 ani în momentul erupţiei - adresate istoricului Tacitus. Remarcând prima activitate vulcanică din oraşul-port Misenum, situat la aproximativ 35 de kilometri în cealaltă parte a Golfului Napoli faţă de vulcan, Plinius cel Bătrân a trimis o flotă pentru salvarea populaţiei şi a mers personal pentru a-şi salva o prietenă apropiată. Nepotul său a refuzat să i se alăture. Una dintre scrisorile nepotului său relatează ce a putut afla de la martorii observaţiilor făcute de unchiul său. În a doua scrisoare, Plinius cel Tânăr a descris în detaliu propriile sale observaţii, după plecarea unchiului (sursă).

Mai multe informaţii: “L’impronta del dolore”. Le vittime di Civita Giuliana: gli ultimi calchi di Pompei