O nouă tehnică pe baza de raze X ar putea citi papirusurile îngropate de Vezuviu

Savanţii au reuşit să citească unele părţi dintr-un sul de papirus antic ce a fost îngropat într-o erupţie vulcanică cu aproape 2.000 de ani în urmă, oferind promisiunea că cea mai veche bibliotecă a lumii aflată încă “în viaţă” şi-ar putea într-o zi dezvălui toate secretele.
Fotografie publicată de Nature Publishing pe 20 ianuarie 2015 înfăţişând papirusul din Herculaneum (Emmanuel Brun/AP Photo/NPG)
Andrei Popescu
22.01.2015

Savanţii au reuşit să citească unele părţi dintr-un sul de papirus antic ce a fost îngropat într-o erupţie vulcanică cu aproape 2.000 de ani în urmă, oferind promisiunea că cea mai veche bibliotecă a lumii aflată încă “în viaţă” şi-ar putea într-o zi dezvălui toate secretele.

Papirusul în cauză se numără printre alte câteva sute recuperate din rămăşiţele unei vile luxoase din Herculanum care, alături de Pompei, a fost unul dintre acele câteva oraşe romane distruse de erupţia vulcanului Vezuviu în anul 79 d.C.

În timp ce oraşul Pompei a fost acoperit de cenuşă, Herculanum a fost lovit de un val de aer fierbinte care a carbonizat materialele fragile ca lemnul, pielea şi sulurile de papirus. Săpăturile arheologice comandate de Carol de Burbon în 1750 au dus la descoperirea unei adevărate biblioteci în “Vila Papirusurilor”, unde circa 1.800 de suluri erau aranjate pe etajere.

Unele dintre textele găsite în Vila Papirusurilor au fost descifrate încă de la descoperirea lor dar multe altele rămân încă un mister pentru ştiinţă deoarece au fost atât de afectate încât derularea papirusului pe care au fost scrise textele ar fi dus la distrugerea lor completă.

„Sulurile au fost acoperite complet de material vulcanic fierbinte. Arheologii au încercat la început să le desfacă mecanic, desfăşurându-le foarte încet, cam un centimetru pe zi. Acest lucru a provocat însă distrugeri majore”, a declarat Vito Mocella, un savant de la Institutul de Microelectronică şi Microsisteme (CNR) din Napoli, care a condus cel mai recent proiect pentru citirea textelor antice.

„În anii '70-'80 a fost dezvoltată o tehnică numită Oslo care folosea un produs gelatinos pentru a desprinde diferite straturi”, a adăugat savantul. Metoda a fost testată la Paris pe două suluri păstrate la Institut de France, dar a eşuat.

În ultimii ani savanţii au încercat să folosească diverse tehnici imagistice pentru citirea papirusurilor fără a le derula dar toate au eşuat. Inclusiv folosirea clasică a razelor X nu a funcţionat deoarece cerneala folosită în vremurile antice era făcută dintr-un amestec de cărbune şi răşină. Din acest motiv, cerneala respectivă are o densitate aproape identică cu cea a foilor de papirus arse, ceea ce o face greu de distins.

Dar Mocella şi colegii săi au încercat ulterior o metodă numită XPCT (X-ray phase-contrast tomography - tomografie cu contrast de fază), care a fost utilizată anterior pentru examinarea fosilelor fără a le afecta sau distruge.

XPCT permite o vizualizare mai bună a diferenţei dintre cerneală şi hârtie, folosind variaţiile indicilor de refracţie. Această tehnică foloseşte avantajul oferit de diferenţele subtile ale modului în care radiaţia – precum razele X – trece prin diferite substanţe, în acest caz papirus şi cerneală.

La Sincrotronul European din Grenoble cercetătorii au examinat un fragment şi un sul de papirus păstrate la Institut de France, reuşind să descifreze câteva cuvinte de pe bucata de papirus, dar şi câteva litere din interiorul sulului, fără să îl strice.

„Scopul nostru este acela de a arăta că tehnica este sensibilă la scris”, a spus Mocella. Într-o altă etapă, savanţii au comparat scrisul de mână cu cel al textelor, permiţându-le să concluzioneze că era vorba de o lucrare a lui Filodemus, un poet şi filosof epicurean care a murit cu aproximativ un secol înaintea erupţiei vulcanice.

Următoarea provocare a savanţilor va fi aceea de a automatiza procesul solicitant de scanare a sulurilor de papirus şi descifrarea textelor din interiorul lor, astfel încât aproximativ alte 700 de suluri de papirus depozitate în Napoli să poată fi citite, a declarat Mocella.

Savanţii care studiază textele din Herculanum spun că noua tehnică, care a fost detaliată într-un articol publicat în 20 ianuarie 2015 în jurnalul Nature Communications, ar putea foarte bine să marcheze un progres în eforturile lor de a scoate la lumina zilei ideile filosofice antice ascunse în sulurile de papirus timp de aproape 2.000 de ani.

Dacă v-a plăcut acest articol, va invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor